6,346 matches
-
aici există o elipsă în raționament). La un prim nivel de analiză, ATÎT DE ar introduce o consecutivă: Ea este diferită atît de mult, încît Dom Duarte a remarcat-o sau datorită faptului că ea este diferită, a remarcat-o Dom Duarte. Își face apariția o construcție de subordonare în locul unei construcții de parataxă. Nu ne vom opri la acest prim nivel de analiză lingvistică, ci vom demonstra că ATÎT DE funcționează ca o variabilă pragmatică, orientînd destinatarul spre un element
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
p. 40). ATÎT DE modifică prima reprezentare discursivă (Rd1) legată de starea de posibil echilibru sugerată de primul paragraf (propoziția P). El semnalează și elementul care declanșează povestirea: Rosary este atît de diferită, atît de străină, cu totul alta decît... Dom Duarte nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta. Cu alte cuvinte, avem următoarea mișcare: Astfel, locutorul nu prezintă ca validă reprezentarea discursivă implicată de propoziția P (§ 1) în propriul spațiu real. Din contră, acest lucru este realizat de propoziția
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mai de tot, școala ar suferi, fiind pusă în imposibilitate de a pute fi frequentată, și aceasta cred că ar aduce mare daune instrucțiunii. Primiți, vă rog, d-le primariu, asicurarea stimei și respectului ce vă conserv. Institutore I.Creangă Dom.-seale domnului primariu urbei Iassii (30, p. 182 ) Nu doar aceste suferințe fac din Creangă un mucenic al breslei. Ar fi rezolvat problemele cu ușurință, poate, dacă ar fi avut el însuși o situație mai bună, căci adesea cheltuia bani
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pasaj dintr-un articol de ziar elvețian romand, a cărui apartenență politică va fi ușor de interpretat de către cititor: [2] (a) Considerăm pertinente motivele invocate de Dl. Le Pen. (b) Nu este cazul însă și în ceea ce îl privește de Domul Levaï, și nici în ceea ce îi privește pe toți jurnaliștii care au comentat emisiunea, a doua zi. (c) De ce ? (d) Le Pen a protestat în zadar apărându-se, el este antisemit. (e) Este de dorit, trebuie să fie așa. (f
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dar Cineva a rânduit o zi, specia l a nume, pentru ca fiecare om să aibă condiții necesare acestui sc op. Oamenii înțeleg ca duminica să se relaxeze și așa este și normal. Dar pe lângă asta, și cuvintele ,, să o dedice Dom nului“ o spun clar, omul trebuie să se îngrijească de evoluția sa spirituală prin învățătură și meditație. Pentru că,până la urmă, meditația se referă la dorința omului de a înțelege lucrarea lui Dumnezeu și rolul său, al omului, în această lucrare
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
restul societății pe calea cea bună. Pentru că la fel ca și Isus Christos, Biserica are rolul de învățător pentru ceilalți oameni. Dar ce se întâmplă dacă nici Biserica nu-și face datoria, sau oamenii care o compun sânt incompetenți în dom eniul lor ? Atunci ar fi de datoria Presei să-și asume acest rol important și, prin mijloacele de care dispune, pri n dezbateri și informații corecte, să ridice nivelul de morali tat e și percepție al societății. Prin aceleași mijloace
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
mai! Om deștept!“ I s-ar putea spune că cel în cauză a dobândit toate cele prin furt și înșelăciune, dar replica ar veni l a f el de inconștientă: ,,dacă n a fost prins, înseamnă că este om deștept , dom’ le!“ Iată că pentru unii, a fi deștept înseamnă a fi un hoț nepedepsit. Și din nou revin la gradul de moralitate al unu i popor, și importanța sa în cadrul societății. Multe din reperele adevărate pentru om s au pierdu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toată aprecierea noastră mai ales că știa să treacă peste inamicițiile unor gospodari și mai, important, peste nedreptățile sociale. A fost printre deschiaburiți, purtat prin pușcării comuniste cu fetele date afară din școli.. În pofida unor greutăți greu de admis astăzi, „dom' Hristache” a reușit să-și scoată fetele învățate și să influențeze hotărâtor destinul copiilor satelor dimprejur. Aproape toți cei care s-au ridicat în ierarhia socială i-au fost elevi. Născut la 26 dec. 1895, dintr-o familie modestă de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Theodora. Actual în 2011 urmez cursul vieții alături de Coca și așteptăm cu drag vizita copiilor noștri și vizita vechilor prieteni la casa noastră din Podu Turcului. 36. Hristache POPA (†) învățătorul satului Născut în 1895. Din 1920 și până după pensionare „Dom' Hristache” a reprezentat tipul învățătorului hotărât „să facă” din educația copiilor crezul său de viață. A contribuit la clădirea localului de școală în Giurgioana (1930), a fost inițiatorul singurului monument al eroilor pe care-l cunoaștem în localitate (1933), a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
acuze și au început să discute asupra lor înaintea sa. Dar papa a închis discuția spunând: «Mergeți și discutați între voi și apoi prezentați-mi în scris obiecțiile și soluțiile găsite, iar eu voi judeca». Și au făcut întocmai. Atunci domul papă, după ce a ascultat cu atenție obiecțiile și soluțiile lor, a hotărât ca frații reuniți acolo să se întoarcă în provinciile lor și să aleagă din diferitele provincii, mai ales din acelea care avansaseră propunerea unei reforme în Ordin, douăzeci
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
50 de ani, încât aproape nimeni nu o mai punea la îndoială. Arhitectul Ascanio Damian, mulți ani rector al Institutului de Arhitectură din București, fusese șeful proiectului și autorul marii construcții centrale, care, dincolo de simbolistica luptei de clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
însă pentru mult timp: când nu-i mai iese în cale nimic demn de interes (ceea ce tot trebuia să se întâmple până la urmă), autorul însemnărilor recurge din nou la citate (reproduce chiar un decret prin care s-a hotărât ridicarea Domului din Milano) pesemne exclusiv din nevoia de a umple pagina, pentru că simțirea îi pare amorțită cu totul, iar eterna justificare vizând disproporția dintre intensitatea emoției și caracterul limitat al posibilităților de verbalizare ("pentru a nu risipi vorbele în zadar descriind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
doi ani! Gradații și-au îndreptat țevile automatelor spre noi, dar imediat s-au dus la locurile lor din cele două capete ale vagonului. Caporalul Olteanu tocmai se ridicase într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și imediat, așa, goală, dar mama nu, și nu, că să așteptăm masa de prânz. Era o zi fericită pentru mine când trebuia să merg să cumpăr pâine, căci în altă zi se ocupa fratele meu cu... ciupitul. Ce timpuri, dom-le, de aur, nu ca... Eu nu doresc să vă înșir aici niște aduceri aminte, dar mai sunt unii astăzi care cred că așa cum o duc acum a fost de când lumea, de când hăul și pârăul. Sărmanii de ei, habar n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și mitraliera pe chestia asta. Când l-am dres pe al doilea, am strigat: - Eu sunt Tomy! Jos armele că vă belesc de două feluri de temperament! Ce naiba, n-ați înțeles încă nimic? Veniți încet, cu mâinile sus, aici! Tu, dom-le, pune la punct fustița picioarelor lungi! Iar tu, fă-mi un 47 dublu! Perfect! Dă-i și damezei unul simplu! Nu era decât o amărâtă afacere de droguri, încheiată în seara aceea cu închiderea localului. În privința picioarelor lungi, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru de vis, dintre sălciile acelea bătrâne și atât de ocrotitoare. E frumoasă, dom-le! E frumoasă, într-un mare, poate prea mare absurd adevăr, cu toate nuanțele sale de subiectivism. Pentru a o zugrăvi, unui pictor i-ar fi trebuit niște culori de o calitate rară, negăsibile nici măcar în concediu, când omul are
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții cu buletin, deci se exclud cei cu pantaloni scurți și senilii. La poeți e mult mai simplu. Mă refer la cei de mai sus. E destul să scrie titlul "E frumoasă, dom-le", și apoi ar putea să înșire verzi și uscate, care mai de care mai ermetice, și cu cât poezia ar ieși mai îmbâcsită, cu atât succesul ar fi mai mare. Dar numai pentru el, că lumea și așa nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă ar scoate din acest morman de fișe un personaj tip care o va prezenta pe ea, cu titlul unei piese de teatru în patru acte: " E frumoasă, dom-le", și cred că ar avea un succes cumplit asupra publicului texan sau marocan. De ce? Pentru că n-ar reuși s-o realizeze aidoma și ceea ce ar prezenta pe scenă n-ar place decât tipilor din Texas sau Maroc. Unui nebun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în curtea spitalului, mă refer la cei cuminți, s-ar uita la un pom fructifer, indiferent dacă ar fi iarna, primăvara sau vara, ar pipăi scoarța copacului cu mâna și coroana lui cu privirea și ar spune simplu: "E frumoasă, dom-le!", după care ar deveni la fel de indiferent ca mai înainte. Am avut odată un prieten. I-am povestit despre ea și a exclamat. "După cum o descrii, e frumoasă, dom-le!" Aș vrea s-o cunosc și eu. Cred că dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și coroana lui cu privirea și ar spune simplu: "E frumoasă, dom-le!", după care ar deveni la fel de indiferent ca mai înainte. Am avut odată un prieten. I-am povestit despre ea și a exclamat. "După cum o descrii, e frumoasă, dom-le!" Aș vrea s-o cunosc și eu. Cred că dacă aș cunoaște-o, aș deveni un prinț dintr-un basm nemaipomenit de frumos." Na mai apucat, săracul, să cunoască frumusețea aceea a mea, și nici să devină prinț, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tot mai rău, tot mai puțin din idealul său. Așa e omul. Oricum, când îi vedeam pe cei doi cântând melodia aceea, ea cu vocea aceea cafenie de alto și când auzeam acel tremolo scos de instrument, spuneam: "E frumoasă, dom-le!" Și spuneam așa negândindu-mă la femeia lui Sandu nici la "Mătrăgună prin livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de atunci înainte. Era frumoasă, și femeia, și melodiile interpretate de ea, dar în primul rând era frumoasă vocea ei. Picura jale și bucurie în același timp și se cuibărea în sufletul meu și atunci spuneam lui Sandu: "E frumoasă, dom-le!" Înainte de a muri, ne-am întâlnit undeva, într-un loc unde tăcerea nu este sfâșiată decât de strigătul unui cocoș în ziuă sau în noapte, speriat de vulpe, unde și apele tac, iar vântul fâșâie alene printre sălcii, unde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile astea bătrâne de sute de ani, câte n-or fi văzut la viața lor! Vezi tu, Sandule, asta-i Delta! "E frumoasă, dom-le!". S-a uitat lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta frumusețe?Iubitule, pentru tine n-o fi, dar pentru un împătimit ca mine, da. Apoi a plecat, cu lipovanul acela cu barba mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ieșit la vânătoare, s-a întâmplat să-i iese în față o puzderie de urecheați; și bum, bum, bum, a tras vreo sută de focuri, împușcând tot atâția iepuri; un tovarăș l-a întrerupt și l-a întrebat: "Ia stai, dom-le, dar arma când o mai încărcai?" La care povestitorul i-a răspuns nonșalant: "Dar ce, atunci mai aveam timp să încarc arma?" Dacă stau strâmb și gândesc drept, respectivul vânător este perfect nevinovat, un înger, pe lângă un demagog înrăit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]