49,733 matches
-
de niște ipoteze, date fie de o orientare științifică înspre cercetarea lui, fie de domeniul comun constituit de școală și experiența socială. Pretenția de obiectivitate este absurdă; ea nu este decât o altă ipoteză. Obiectivitatea dă seama mai curând de dorința de-a avea dreptate. Ceea ce mă face să cred că ea e mai curând o dimensiune morală. Morala intrată în știință, asta este obiectivitatea! Familia oamenilor de știință, a cercetătorilor, ca grup la care aspirăm să accedem, dă seama de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vedere modul de-a fi. Orice act de vorbire ale la bază o ipoteză a interlocutorului, o anticipare a modului lui de-a înțelege, care se inseră la rândul ei pe acordul prestabilit pe care-l reprezintă înseși existența limbii. Dorința noastră de-a avea dreptate (derivată din imaginea de sine) ne împiedică deseori să vedem adevărul; nu putem fi de acord cu interlocutorul nostru, ba chiar nu-i mai "vedem" argumentele, deoarece asta ar însemna ca noi să nu avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
suntem proprii gardieni! Am inventat îndeajuns de multe științe pentru a surprinde natura realului? Ori realul este constituit tocmai în cuprinsul limitelor cunoașterii noastre? Ceea ce-ți dorești să fii ține de ceea ce știi. Posibilitățile proprii pentru care te chinuiesc dorințele sunt mai întâi imaginate; abia apoi urmează (câteodată) "în-chipuirea". Însă chipul dorințelor tale împlinite este sinele tău maxim? ٭ Marea majoritate a celor pe care-i întâlnim de-a lungul vieții doresc să ne schimbe așa cum vor ei. Doar puțini vor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
natura realului? Ori realul este constituit tocmai în cuprinsul limitelor cunoașterii noastre? Ceea ce-ți dorești să fii ține de ceea ce știi. Posibilitățile proprii pentru care te chinuiesc dorințele sunt mai întâi imaginate; abia apoi urmează (câteodată) "în-chipuirea". Însă chipul dorințelor tale împlinite este sinele tău maxim? ٭ Marea majoritate a celor pe care-i întâlnim de-a lungul vieții doresc să ne schimbe așa cum vor ei. Doar puțini vor să ne transforme în noi înșine. Pe aceștia din urmă îi numesc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
primul semn al unei prăpastii ce se va căsca din ce în ce mai mult. Evident, parcurgem, sub varii forme, treptele de rigoare: negare, furie, tânguire, depresie și acceptare. Undeva, în momentul furie poate (deși aș tinde să cred că în toate momentele), intervine dorința, conștientizată sau nu, de a ne părăsi corpul. Poate că în această tendință este înrădăcinat ceva din credința noastră în nemurirea sufletului; acel "eu" din noi, care vrea să scape de degradarea corpului simțindu-se continuu același (poate veșnic tânăr
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are nevoie morala. În lipsa ei ar fi imposibil a pedepsi, care e strâns legat de putere. Judecarea semenului ascunde dorința de putere asupra vieții lui. Pentru ca acest mecanism să fie posibil am inventat voința: oamenii voiesc să facă un act ori altul; de aceea merită pedepsiți pentru actele lor. În felul acesta ne încărcăm în orice moment semenii cu prezumția
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ochiul dracului" putem trece la "banul este gândul dracului". Politica reprezintă una din patimile sufletului nostru. Pasiunile pe care aceasta le poate stârni în noi își trag seva din două concepte corelative: puterea și dreptatea; în timp ce primul e mai aproape de dorință cel de-al doilea, prin statutul căpătat de-a lungul Istoriei, maschează coabitarea sa cu cel dintâi. Căutarea sufletului îi donează acestuia existența. De fapt, cred că putem vorbi de o concomitență a căutării și a constituirii. În cazul sufletului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Mai găsim noi astăzi un filosof capabil să înființeze și să susțină o școală de filosofie? Ori conceptul de școală de filosofie s-a mutat în Universitate, semn vizibil al acaparării acesteia de către stat? ٭ " Unde" anume în noi ia naștere dorința de o nouă structurare a regulilor, specifică spiritelor pe care le numim cel mai adesea revoluționare? În mult vehiculatul conflict între generații? Într-o presimțire a viitorului? Ori într-o deslușire a posibililor? Într-un fel noul ce stă să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
le numim cel mai adesea revoluționare? În mult vehiculatul conflict între generații? Într-o presimțire a viitorului? Ori într-o deslușire a posibililor? Într-un fel noul ce stă să vină este deja în ființă; acesta este sensul Destinului. Dacă dorința de Nou este în individ nu ne rămâne decât să ne orientăm cercetarea asupra lui. Cum dorința unei persoane de nou se împlinește numai dacă își găsește ecoul în societate, cercetarea nașterii Noului trebuie să se desfășoare mai curând pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Ori într-o deslușire a posibililor? Într-un fel noul ce stă să vină este deja în ființă; acesta este sensul Destinului. Dacă dorința de Nou este în individ nu ne rămâne decât să ne orientăm cercetarea asupra lui. Cum dorința unei persoane de nou se împlinește numai dacă își găsește ecoul în societate, cercetarea nașterii Noului trebuie să se desfășoare mai curând pe terenul impersonalului "se". În acest context este valabilă întrebarea: Ce anume din Vechi pregătește Noul? ٭ Pustnicul contemporan
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în bucătărie ori în "munci domestice"? Limitele la care au ajuns actualele ierarhii sugerează că e timpul unei noi revoluții (sau reconstrucții, ori un alt tip de "re"). Sau de o renunțare la ierarhii?! Știința contemporană a condus la reformularea dorinței de a renaște; ba chiar a adus o renaștere ce include o transformare în "mai bine". Numai că de data aceasta visul nu este orientat asupra interiorului (frecvent numit suflet), ci asupra propriului corp; e dorința de a deveni, în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a condus la reformularea dorinței de a renaște; ba chiar a adus o renaștere ce include o transformare în "mai bine". Numai că de data aceasta visul nu este orientat asupra interiorului (frecvent numit suflet), ci asupra propriului corp; e dorința de a deveni, în special prin intermediul medicinei, mai tânăr și mai frumos. Iată forma sub care a supraviețuit speranța în nemurire! Aceleași dorințe turnate în alte forme. Uneori prea multă cunoaștere conduce la o diminuare a eficienței: riscăm să fim
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de data aceasta visul nu este orientat asupra interiorului (frecvent numit suflet), ci asupra propriului corp; e dorința de a deveni, în special prin intermediul medicinei, mai tânăr și mai frumos. Iată forma sub care a supraviețuit speranța în nemurire! Aceleași dorințe turnate în alte forme. Uneori prea multă cunoaștere conduce la o diminuare a eficienței: riscăm să fim mult prea reflexivi tocmai când trebuie să acționăm. Conceptul de supraspecializare, cu atitudinile pe care le antrenează, ne demonstrează asta. Avem nevoie de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
anterior, aflat în diferite situații existențiale dar știind mai puține decât cel de acum? Ca și cum aș avea nostalgia (cel puțin implicită) a acelui nivel de cunoaștere. Prin intermediul științei ne facem curaj împotriva naturii. Ce primează în cazul recursului la știință: dorința noastră de a stăpâni (și atunci știința este voință de putere) ori teama de natură (de incontrolabil; și atunci știința are un caracter reactiv)? O carte e asemenea unei vieți: are variații de intensitate. În felul acesta cred că pot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
este ustensila ce-i pune lumea la dispoziție, care-i facilitează manipularea lucrurilor; bărbatul trebuie să achiziționeze, să repare, să facă să meargă lucrurile în vederea unei creșteri progresive a confortului, a cărui limită este greu de întrezărit. Fiecare carte ascunde dorința autorului de a se "muta" și într-o altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vehicularea sensurilor de către conștiința noastră, decurgând mai curând din situarea într-o perspectivă metafizică (una ce vizează Totul)? Faptul că sugerez "cum nu trebuie făcute anumite lucruri" nu înseamnă că știu cum trebuie făcute, că doresc să prescriu rețete existențiale. Dorința mea este doar de a deschide posibilitatea căutărilor proprii. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
clasificate de către sociologii T. Parsons, D. Katz și R.L. Kahn astfel: organizații productive (economice); organizații de conducere (sau politice); organizații adaptativ-integrative; organizații de menținere. După H. G. Hicks principalele avantaje ce-i determină pe oameni să se organizeze ar fi următoarele: dorința de a-și dezvolta și ameliora propriile capacități (prin faptul că fiecare individ aduce în organizație talentul, aptitudinile și cunoștințele ceea ce înseamnă că realizarea unor obiective îl solicită mai puțin decât dacă ar acționa de unul singur; se poate reduce
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
activități extrasportive (complementare) este dovada unei adaptări la modificările de ordin social și economic ale societății în ansamblu ei. Înființarea de noi comisii în cadrul CIO, odată cu trecerea timpului, Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 49 arata clar dorința de adaptare la nou a organizației, dar și intenția de dezvoltare continuă a unei imagini favorabile, utile în consolidarea relațiilor internaționale. Astfel, în anul 1999 a fost luată decizia de înființare a Comisiei CIO 2000 ca reacție la scandalul provocat
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
perverse se aplică și Comitetului Internațional Olimpic: chiar dacă nu a dorit a creat un sistem de rețele la nivel mondial, iar principiul declarat al universalității a cunoscut de-a lungul existenței diferite forme deformate. Fără a fi fost făcută public, dorința Comitetului Internațional Olimpic a fost de a se constitui într-un stat olimpic, apolitic, dar în realitate semănă din ce în ce mai mult prin politicile și strategiile adoptate cu o organizație transnațională (multinațională) a sportului. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
cu succes JO. Programul prevede, de asemenea, o sursă de venit independentă, care să garanteze 40.000 USD pentru egalizarea CNO urilor cele mai mici din lume cu un singur sportiv, în afară de ajutorul de la CIO (din venituri TV etc.) în dorința de a ridica această sumă la 80.000 USD. Venitul pentru fiecare CNO este distribuit cu acordul sponsorilor, judecata făcându-se după evaluarea economică a țării. Ca rezultat, programul TOP a devenit sursa majoră de fonduri practic pentru toate CNO
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu era tovarășul lor, ci un copac drept, Înalt și verde.La tulpina lui erau uitate pe jos o sabie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cadou mai special.Îmi doresc atât de mult să primesc În dar o jucărie, o păpușă vie, puternică ca un leu și În același timp plăpândă ca o trestie. Zeul se gândi , apoi Îi spuse: -Bine, am să-ți Îndeplinesc dorința. Doar dacă promiți că n-o să te superi când o să ți se strice jucăria ori vei rămâne fără ea. Băiatul promise, cu flăcări vii În ochii lui albastri.Așa că peste câteva zile tatăl său Îi aduse cadoul: un om.Copilul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mult. Am crezut, un timp, că este tot ce aveam nevoie. Cred că a fost bine pentru acea perioadă. Gândul îmi fugea, de multe ori înapoi, la Magdalena. Câteodată treceam, seara, chiar prin fața casei ei. Nu o uitasem. Era o dorință și, în același timp, o durere greu de înfrânt. Poate că de aceea căutam și distracțiile, și veselia crâșmelor prin care umblam. Într-o seară târziu, când tocmai mă depărtasem de casa ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea, m-am simțit liber și bucuros. Eram liber! Ațipisem puțin. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
copii, copii mulți. Și ai. Ar trebui să fii fericit. Sunt fericit. Cred că nu trebuia să spun acest lucru. Am rănit-o fără să vreau. A câta oară? Dar era o altfel de fericire. Era o împlinire a unei dorințe, a unui vis. Iar iubirea pentru ea era ceva ca o tufă proaspătă de zmeură în mijloc de pădure. Pe care o caut, o caut îndelung până o s-o găsesc. Culoarea îmi încântă ochii, în întunecimea pădurii, sucul îmi umezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]