3,859 matches
-
un secol în care este iubită virtutea. Operație de vastă anvergură, drama beneficiază, în ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autoritatea ne vor face dreptate. Secol barbar!.... Rosine Tot timpul injuriați sărmanul nostru secol. Bartholo Scuză-mă că mi-am permis! Ce anume a produs pentru ca să fie lăudat? Prostii de toate felurile: libertatea de gândire, gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru care civilizația este un factor de progres, tratează drama ca pe un mijloc de acțiune privilegiat, ca pe o unealtă capabilă să șlefuiască moravurile. Voltaire nu încetează să insiste asupra acestei misiuni educative a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
les Arts16), în care răspunde la următoarea întrebare, propusă de Academia din Dijon: "dacă restabilirea științelor și artelor a contribuit la epurarea moravurilor". Scrisoarea este suscitată de articolul Genève pe care l-a publicat d'Alembert în tomul 7 al Enciclopediei, apărut în 1757. D'Alembert l-a redactat la cererea lui Voltaire, care voia să implanteze un teatru la Geneva, în scopul de a-i convinge pe genevezi, puritani, asupra necesității de a construi un teatru. Furios pentru că orașul reprezintă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de odihnă plin de înțelepciune și de fericire, Rousseau ripostează, intitulându-și scrisoarea astfel: "J.-J. Rousseau, citoyen de Genève17 J.-J. Rousseau, cetățean al Genevei către D-l d'Alembert, asupra articolului său Genève în al șaptelea volum al Enciclopediei și în special asupra proiectului de a ridica un teatru de comedie în acest oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Fiul nelegitim, operă destinată unui public larg, în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
occidentale, de l'Antiquité à nos jours, A. Colin, coll. Cursus, 1992, cap.1 "La Sphère antique". 16 Rousseau câștigă premiul. D'Alembert răspunde indirect la Discursul asupra Științelor și Artelor în Discours préliminaire de l'Encyclopédie (Discursul preliminar al Enciclopediei). Rousseau îi răspunde la rândul său în Prefața la Narcisse, în 1753. (Piesa, jucată în 1752 de actorii Comediei Franceze, este publicată în 1753 cu Prefața). 17 Rousseau este genevez din 1754. 18 Scrisoarea sa își va realize scopul pentru că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
26. 26 Există o parte de rea credință în aprecierile făcute de Diderot și de Enciclopediști cu privire la Marivaux, căruia nu-i iartă faptul că o face pe cavalerul singuratic și că nu încalecă și el pe calul lor de bătălie, Enciclopedia. 27 Shakespeare își intitulează piesa Iulius Caesar, Voltaire și-o intitulează Moartea lui Cezar (La Mort de César). 28 Vezi cap. 2. 29 Această reformă este decretată la 23 aprilie 1759, grație Contelui de Lauragais care le oferă comedianților o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Traian, Demografie și sociologia populație. Fenomene demografice, Iași, Editura Polirom, 2003. 20. Toffler Alvin, Familiile viitorului, în Al treilea val, București, Editura Politică, 1983. 21. Toffler Alvin, Șocul viitorului, București, Editura Antet și Lucman [1972], 2000. 22. Trebici Vladimir, Mică enciclopedie de demografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975. 23. *Anuarul Statistic al României 2002, Institutul Național de Statistică, București, 2003. 24. *Anuarul statistic al României 2003, INS, București, 2004. 25. *Anuarul statistic al României 2004, INS, București, 2005. 26. *Anuarul
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
1972. 77. Șimandan Matei, Teoria cunoașterii sociale, București, Editura Academiei Române, 2002. 78. Toffler Alvin, Familiile viitorului, în Al treilea val, București, Editura Politică, 1983. 79. Toffler Alvin, Șocul viitorului, București, Editura Antet și Lucman [1972], 2000. 80. Trebici Vladimir, Mică enciclopedie de demografie, București, Editura Științifică și enciclopedică, 1975. 81. Vârtej P., Ginecologie, Curs de obstetrică ginecologie al spitalului Universitar București, Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila", București, 1994. 82. Vârtej Petrache, Vârtej Ioana, Ginecologie endocrinologică, București, Editura BIC ALL
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
530-532; Alexandru Zub, Ion Omescu - o întâlnire de destin, „Timpul”, 2002, 11; Petru Comarnescu, Jurnal, I, îngr. Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, pref. Dan Grigorescu, București, 2003, 252-253, 255, 259, II, 11, 14, 19, 22, 28, 31; Manolescu, Enciclopedia, 544-545. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu chingă roșie”, TR, 1976, 1; Valentin F. Mihăescu, Oameni și ape, LCF, 1976, 41; Ion Arieșanu, Ochiul plin de adevăr..., O, 1983, 42; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 309; Popa, Ist. lit., II, 1033-1034; Sasu, Dicț. lit. SUA, 307-311; Manolescu, Enciclopedia, 722. M. P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
ZA Zeitschrift für Assyriologie und verwandte Gebiete, Leipzig-Berlin. BibliografieTC "Bibliografie" Având În vedere vastitatea bibliografiei științifice legate de religiile anatoliene, indicăm aici doar lucrările cu caracter general și doar câteva dintre lucrările mai recente. A se consulta și definițiile din enciclopedia Reallexikon der Assyriologie, Berlin. Akurgal, E. (1962), L’arte degli Ittiti, Florența. Alp, S. (1983), Beiträge zur Erforschung des hethitischen Tempels, Ankara. Archi, A. (1973), „Fêtes de printemps et d’automne et réintégration rituelle d’images de culte dans l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite tocmai prin contactul cu culturile străine. D¶nkard, o enciclopedie (Menasce, 1958) În nouă cărți, din care s-au pierdut primele două și prima parte din cea de-a treia, este o mare summa a cunoașterii epocii, cu precădere primele cărți, rod al unei compilări eterogene, care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1982. Repere bibliografice: Gheorghe Rădulescu, „Cu acul pe săpun”, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1989, 163; Matilda Caragiu Marioțeanu, „Cu acul pe săpun”, RL, 1993, 11; Cândroveanu, Aromânii, 111-114; Hristu Cândroveanu, „Avnănghipsiri”, „Deșteptarea”, 1996, 6; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 215-217; Manolescu, Enciclopedia, 553-554. Hr.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Atena, 1992. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Formă și deschidere”, CL, 1981, 1; Marian Papahagi, „Formă și deschidere”, TR, 1981, 20; Radu Toma, „Formă și deschidere”, CREL, 1981, 2; Dicț. scriit. rom., II, 664-666; Popa, Ist. lit., II, 151; Manolescu, Enciclopedia, 423-424. Il.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
tradus în limba franceză din poeți români (în „Nouvelle revue française”, „Esprit”, „L’Autre Europe”, „La Nouvelle alternative”). De altfel, s-a implicat sistematic în ofensiva de difuzare internațională a literaturii autohtone. Capitolele rezervate literaturii române în câteva dicționare și enciclopedii prestigioase îi aparțin (Encyclopédie de la Pléïade, Paris, 1957; Histoire générale des littératures, Paris, 1961; Lexikon der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, Freiburg, 1961), ca și capitolele despre scriitorii și pictorii români incluși în Dictionnaire du surréalisme et de ses environs (Freiburg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
îngr. Monica Manu, București, 2000; Daniel Cristea-Enache, Marea neînțelegere, ALA, 2001, 568; Gheorghe Grigurcu, Pro Virgil Ierunca, RL, 2001, 24; Behring, Scriit. rom. exil, 214-217, passim; Manolescu, Lista, II, 320-323; Popa, Ist. lit., II, 1136-1139; Dicț. analitic, IV, 246-248; Manolescu, Enciclopedia, 389-396. M.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic, desăvârșită de F., Mineiele de Râmnic au rezistat în timp, fiind reproduse și după două sute de ani de ortodoxie românească, și au marcat o dată importantă în istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
1957; Poezia lirică japoneză, Madrid, 1962; Le Monde étrange de Ionesco, Paris, 1967; ed. (Lumea stranie a lui Eugen Ionescu), tr. George Anca, îngr. Radu-Dan Vlad, București, 2000. Repere bibliografice: Gh. Buzatu, Faust Brădescu. Viața și opera, București, 1999; Manolescu, Enciclopedia, 100-101. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
32; Rachieru, Poeți Bucovina, 339-345; Sergiu Grossu, Scrisorile lui Vasile Posteuca, JL, 1998, 21-24; Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30, Iași, 1999, passim; Dicț. scriit. rom., III, 872-874; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 238-241; Manolescu, Enciclopedia, 580-583. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
55 Op. cit., p. 104. Cum spunea Iorga, "l-am respins, așa cum a făcut-o orice naționalist". 56 Bălcescu, Originile naționalismului român, Vălenii de Munte, 1908 57 Șeicaru, op. cit., p. 86. Americani și români din America, p. 71 58 Necesitatea unei enciclopedii a științelor economice, conferință ținută la 1 noiembrie 1934; Academia Înaltă de Studii Comerciale și Industriale din București, București, 1934 59 Șeicaru își amintește că Iorga era uneori prematur îngrijorat de faptul că sălile unde urma să-și țină conferințele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îi amintea mereu lui Iorga că ofițerii tineri îl sprijineau pe Carol. Memorii, vol. V, p. 241 9 Ulterior, Iorga s-a referit ironic la aceasta ca la "pasiunea prințului moștenitor". O viață de om..., vol. III, p. 105 10 Enciclopedia română, vol. I, p. 937, București, 1939 11 O viață de om..., vol. III, p. 226 12 "Neamul românesc, 18 februarie 1938 13 Coposu îi atribuia lui Ioga crearea titlului. În jurnalele sale politice, Iorga a respins cu furie acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
printre liderii răsăriți pe ruinele comunismului, Franjo Tudjman era extraordinar de neplăcut. Mai mult decât oricine, el și-a propus să șteargă trecutul iugoslav din memoria concetățenilor: până În martie 1993, Însuși cuvântul Iugoslavia fusese scos din manualele, antologiile, hărțile și enciclopediile publicate În noua Croație. Abia după moartea lui Tudjman statul croat fondat de el și-a putut revendica În mod credibil apartenența la comunitatea internațională. Dar responsabilitatea ultimă pentru catastrofa iugoslavă le revine până la urmă sârbilor și liderului lor ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studenției. Traducerile, pref. I. D. Bălan, București, 1978. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 18-22 ; Iorgulescu, Scriitori, 291-293 ; Grigurcu, Critici, 400-403; Grigurcu, Între critici, 275-280; Ulici, Lit. rom., I, 525-528; Dicț. scriit. rom., I, 742-743; Popa, Ist. lit., II, 1118-1119; Manolescu, Enciclopedia, 219; Opriță, Anticipația, 523-525. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF, 1979, 13; Mircea Iorgulescu, Un spirit reticent, RL, 1979, 20; Alboiu, Un poet, 136-137; Laurențiu Ulici, Grigore Arbore, „Retrageri”, CNT, 1983, 17; Grigurcu, Existența, 324-330; Dicț. scriit. rom., I, 102-103; Manolescu, Enciclopedia, 56-57. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]