4,035 matches
-
mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este de asemenea prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile și importanța glandelor endocrine, în special glanda pituitară. Între anii 1743 și 1745 Swedenborg a intrat într-o fază de tranziție care a avut drept rezultat o schimbare a preocupărilor sale centrale de la știință și filosofie la teologie. În 1743, la vârsta de 55
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială. Primul stadiu este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape: Stadiul al doilea este cel de
Stres () [Corola-website/Science/304126_a_305455]
-
largă de agenți stresori. Situații generatoare de stres psihic: Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin: Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potențial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiții), caracter de amenințare permanentă pentru individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două categorii
Stres () [Corola-website/Science/304126_a_305455]
-
ul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - "a pune în mișcare, a trezi") este o substanță biochimica care transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretata de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Spre deosebire de sistemul nervos unde informațiile de la centru (creier sau măduva spinării) impusurile nervoase se propagă prin prelungirile axonice sau dentritice cu o viteză mare ce
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasma, respectiv nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: "hipofiza, epifiza, tiroidă, paratiroida, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenală și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale".Denumirea de "glande endocrine" sau "glande cu secreție internă" se datorează faptului că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge fiind
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasma, respectiv nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: "hipofiza, epifiza, tiroidă, paratiroida, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenală și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale".Denumirea de "glande endocrine" sau "glande cu secreție internă" se datorează faptului că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge fiind transportați pe calea sanguina la organul țintă. Hormonii produși de plante se numesc "fitohormoni" (au de exemplu un nucleu format
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
numesc "fitohormoni" (au de exemplu un nucleu format din o grupare fenolica și steroida) și asemănător hormonilor produși de organismul animal, acționează la distanță fiind suficient o cantitate foarte mică de ordinul nanogramelor. Știință care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și hormonilor se numește endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură endocrinolog. Clasificarea hormonilor se face în funcție de rază de acțiune, solubilitate, structura chimică, locul de sinteză și în funcție de interdependinta sistem endocrin cu cel nervos În funcție de rază de acțiune, hormonii
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
nanogramelor. Știință care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și hormonilor se numește endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură endocrinolog. Clasificarea hormonilor se face în funcție de rază de acțiune, solubilitate, structura chimică, locul de sinteză și în funcție de interdependinta sistem endocrin cu cel nervos În funcție de rază de acțiune, hormonii sunt grupați în: Hormonii endocrini respectă definiția clasică fiind sintetizați și secretați de celule specializate urmând să ajungă la celula țintă prin intermediul sistemului circulator legați de proteine transportoare în cazul hormonilor hidrofobi
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură endocrinolog. Clasificarea hormonilor se face în funcție de rază de acțiune, solubilitate, structura chimică, locul de sinteză și în funcție de interdependinta sistem endocrin cu cel nervos În funcție de rază de acțiune, hormonii sunt grupați în: Hormonii endocrini respectă definiția clasică fiind sintetizați și secretați de celule specializate urmând să ajungă la celula țintă prin intermediul sistemului circulator legați de proteine transportoare în cazul hormonilor hidrofobi sau liberi în sânge în cazul hormnilor hidrofili Hormonii paracrini nu respectă definiția
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
defapt aceași celulă. Neurohormonii sunt o categorii specială de substanțe chimice produse de către celulele nervase, eliberate în sânge prin terminațiile axonale siapoi vehiculate prin sistemul circulator până la nivelul celulei tinta.Prin intermediul neurohormonilor se realizează interacțiunea dintre sistemul nervos și sistemul endocrin. În funcție de solubilitate hormonii se pot clasifică în hormonii hidrosolubili (hidrofili) și hormoni liposolubili (hibrofobi). Hormonii liposolubili necesită proteine transportoare pentru a fi vehiculați prin sânge până la nivelul celulei țintă, de asemenea acești hormoni prezintă capacitatea de a traversa bistratul lipidic
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
colesterolul Hormonii eicosanoizi reprezintă o serie de hormoni derivați din acidul arahidonic Hormonii sunt secretați la nivelul întregului organism, putând fi secretați de organe specializate sau de celule individuale ce prezintă activitate secretorie Din punct de vedere al interdependentei sistemului endocrin cu cel nervos sistemul endocrin poate fi structurat în 3 nivele ierarhice Nivelul I cuprinde hormoni secretați de țesuturi ce provin embriologic din țesut nervos Nivelul ÎI cuprinde hormoni ce sunt influențați în mod direct de sistemul nervos Nivelul III
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
serie de hormoni derivați din acidul arahidonic Hormonii sunt secretați la nivelul întregului organism, putând fi secretați de organe specializate sau de celule individuale ce prezintă activitate secretorie Din punct de vedere al interdependentei sistemului endocrin cu cel nervos sistemul endocrin poate fi structurat în 3 nivele ierarhice Nivelul I cuprinde hormoni secretați de țesuturi ce provin embriologic din țesut nervos Nivelul ÎI cuprinde hormoni ce sunt influențați în mod direct de sistemul nervos Nivelul III cuprinde hormonii a caror secreție
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
și menținerea la valori normale a parametrilor vitali: respirație, puls, temperatură. Dar domeniul în care Cushing s-a afirmat cu precădere este cel al neurochirurgiei: tumori cerebrale, neurotumori, tumori vascular-cerebrale. De numele său este legat așa-numitul "sindrom Cushing": tulburare endocrină datorată în general unei tumori a glandei pituitare. Cushing a scris biografia medicului canadian William Osler (1849 - 1919), care i-a fost profesor la Harvard), carte pentru care a primit Premiul Pulitzer (1926). Cushing a editat o "Istorie a medicinei
Harvey Williams Cushing () [Corola-website/Science/312704_a_314033]
-
sau ale unei imaturități afective); stări conflictuale de lungă durată, care creează o permanentă stare de neliniște. În logopedie se menționează și ereditatea ca factor al bîlbîielii, dar este greu de precizat. De asemenea, întîrzierile în dezvoltarea psihofizica generală, tulburările endocrine, traumatismele suferite în timpul nașterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalării bîlbîielii prin acțiunea factorilor nocivi anterior menționați. În situația cînd bîlbîiala devine conștientizata de către logopat, acesta o trăiește că pe o dramă interioară ce se poate transforma în
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
fonoastenii, cînd are loc o scădere a intensității vocii; afonie ce constă în pierderea totală a vocii sonore și disfonie caracterizată prin pierderea parțială a vocii. Aceste fenomene sînt determinate de o serie de afecțiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin și ale organismului în general; laringitele acute și cronice care se manifestă prin răgușeala și lipsa de expresivitate și intonație a vocii. Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili și se manifestă printr-o muțenie temporală, parțială
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut, atingând o greutate de 25-30 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Glanda tiroidă (glandula thyroidea) este un organ
Glandă tiroidă () [Corola-website/Science/311161_a_312490]
-
mai mare. La embrion glanda tiroidă se dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se detașează, în locul său (mai târziu acesta constituie rădăcina limbii) rămâne gaura oarbă. Pacienții care suferă de afecțiuni ale glandei endocrine au variații ale nivelului energetic, au intoleranță la frig sau căldură, variații ale tonusului muscular, labilitate emoțională sau probleme cu greutatea corporală. Afecțiunile tirodei se manifestă prin modificări calitative sau cantitative ale secreției hormonale, mărirea tiroidei (gușă) sau ambele. Secreția
Glandă tiroidă () [Corola-website/Science/311161_a_312490]
-
ul (ovarium în limba latină) - glanda sexuală feminină - este organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii și progesteronul) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin. Forma ovarului este ovoidală, cu axul mare vertical, având două fețe (medială și laterală), două margini (liberă și mezoovariană
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
final de folicul matur. După ruperea foliculului matur și eliminarea ovulului din interiorul lui, pereții foliculului colabează, cavitatea lui se umple cu sânge și celule de o culoare gălbuie luând naștere corpul galben ("corpus luteum"), care funcționează ca o glandă endocrină temporară, secretând în sânge hormonul progesteron. Evoluția acestui corp galben este diferită după cum ovulul a fost sau nu fecundat. În cazul în care ovulul a fost fecundat, corpul galben ia o mare dezvoltare, constituind corpul galben de sarcină sau gestativ
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
de-al doilea globul polar) este realizată doar dacă ovocitul este fecundat. Ovulul astfel format este o celulă de mari dimensiuni ce conține practic toată citoplasma ovocitulului de ordinul I. Ovarul este glanda sexuală femenină pereche, exo-endocrină, care, sub raport endocrin, este esențială în realizarea ciclului sexual al femeii, alături de hipotalamus și hipofiză printr-un lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
greacă = sub talamus) este o regiune a creierului mamiferelor (de dimensiunea unei alune) localizat sub talamus, fiind o arie importantă a regiunii centrale a diencefalului, având importanță în procese metabolice și alte activități anatomice. Hipotalamusul leagă sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizând neurohormonilor, fiind necesar în controlarea secreției de hormoni a glandei pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea temperatură
Hipotalamus () [Corola-website/Science/311348_a_312677]
-
o legătură foarte importantă. Este constituit din mai mulți nuclei: Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate, comportamentul hidric și alimentar, actele instinctive și manifestările vegetative instinctuale (frică, furie), reglează ritmul somn-veghe, coordonează activitatea glandelor endocrine, influențează metabolismul.
Hipotalamus () [Corola-website/Science/311348_a_312677]
-
Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă (aparțin sistemului endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroizi și catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții și substanțe
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
Gull și Lasègue au fost convinși de existența unor cauze psihice și au legat această boală de isterie. În 1914 Morris Simmonds din Germania, pe baza unor date anatomo-patologice într-un caz de emaciere extremă a unei tinere, lansează ipoteza endocrină - cea a unei insuficiențe hipofizare - cachexia hypophyseopriva sau sindromul Simmonds - numai că ipoteza aceasta conduce pe terapeuți într-o direcție greșită. Asociația Americană de Psihiatrie în manualul ei diagnostic DSM III, precum și psihiatrul Paul Gurfinkel, antropologul David Gamer de la Toronto
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
reumatismale (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroză, poliartroză, dureri articulare, tendinite, tendimiozită, poliartrită scapulohumerală), stări posttraumatismale (după operații vindecate la articulații, mușchi, oase, dupa luxații și entorse), pentru boli ale sistemului nervos periferic (pareze ușoare, sechele ale poliomielitei, polinevrite), tulburări endocrine (hipotiroidie, urmare unui tratament endocrinologic), boli cardiovasculare (ulcerații, acrocianoză). Stațiunea beneficiază de dotări multiple (pentru băi calde, în cadă sau bazin,cu apa minerală sărată prelevată din lacuri; pentru tratamente ginecologice și împachetări cu nămol cald; bazine pentru kinetoterapie, instalații
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]