4,507 matches
-
decese; armeni: 79 de bolnavi, cu 45 de decese; ruși: 63 de bolnavi, cu 34 de decese; israeliți: 61 de bolnavi, cu 37 de decese; germani: 43 de bolnavi, cu 28 de decese; unguri: 28 de bolnavi, cu 15 decese; englezi: 21 de bolnavi, cu 15 decese; italieni: 13 bolnavi, cu 10 decese; croați, 10 bolnavi, cu 8 decese; tătari: 6 bolnavi, cu 6 decese 498, sîrbi: 4 bolnavi, cu 1 deces; polonezi: 3 bolnavi, cu 2 decese 499. Rezultă cumva
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
câteodată, lupta cu ghearele și cu dinții pentru un loc În camioanele retragerii, În mijlocul unei mulțimi de soldați sălbăticiți, piciorul amputat de la genunchi În compartimentul sanitar al trenului care scăpase, la distanță de două zile, de lovitura de stat a englezilor, de conivență cu rușii, la București? Își Înghițise și el amintirile, așa cum și ea le Înghițise pe ale ei, sau nu au avut destui ani de trăit Împreună, pentru ca, tot povestite, ele să-și piardă tăișul, să nu mai doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a plecat tata pe front și pe urmă ne-a fost tot mai greu să ne Înțelegem cu el. Treptat, toate greutățile casei mi-au căzut mie În spate. Vecinele șușoteau că frontul căzuse, că rușii Înaintau În Ucraina, că englezii și americanii debarcau În Franța, eu mă Îngrijeam de aprovizionare, Începuseră restricții la electricitate. Dragă Hermann, eu fac acum toate cozile la Karstad pentru că sarcina Klarei nu merge bine, mai are o lună până să nască și doctorul a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de nu au specificat mai bine instanțele din Honolulu, că pentru noi tot același lucru ar fi fost. Totuși eu cred, că există o mare scăpare, poate chiar o lipsă majoră nestipulată în cest contract, adică dacă tot dăm banii englezilor, nu ar fi corect și omenește, să trimitem direct toți beneficiarii de compensate în Anglia, adică exact la cei care le saltă lunar paralele (părerea mea!)? Dar vă rog stimați români, bolnavi sau viitori bolnavi, să nu vă supărați pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu ar fi corect și omenește, să trimitem direct toți beneficiarii de compensate în Anglia, adică exact la cei care le saltă lunar paralele (părerea mea!)? Dar vă rog stimați români, bolnavi sau viitori bolnavi, să nu vă supărați pe englezi, ei nu sunt vinovați cu nimic, fiindcă au fost atrași aici de niște „băieți deștepți”, așa cum sunt peste tot în forurile diriguitoare ale României, pentru care Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a devenit un fel de pușculiță pentru îndestularea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o luptă cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar mi-am dat seama că multe lucruri care majorității oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spiritul sardonic; și într-un fel sau altul ajunsese să cunoască pe larg cartierele cele mai rău famate ale orașului. Mi-a vorbit despre ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă. Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă. Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era decât felul ei rezervat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate a unui ofițer furios și, ca un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-aveau pe ele decât combinezoanele. Din când în când, o pereche de marinari se ridicau și dansau împreună. Zgomotul era asurzitor. Oamenii cântau, țipau, râdeau, iar când un bărbat o sărută lung pe fata așezată pe genunchii lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
hârtiuță mototolită și când o desfăcu doctorul găsi în ea o bancnotă de o sută de franci. — Dar cine e Roșcatul? îl întrebă el pe unul dintre numeroșii gură-cască de acolo. I se spuse că așa îl numeau ei pe englezul - pictorul - care trăia cu Ata în sus pe vale la vreo șapte kilometri de locul unde se aflau. După descriere doctorul îl recunoscu pe Strickland. Însă trebuia să meargă pe jos, iar lui îi era imposibil să bată atâta drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
descoperit cine e, am ghicit că nu fără o anumită intenție mă invitase exact la ora aceea. Vizitatorul era un american, dl Van Busche Taylor, iar dna Strickland îmi oferi amănunte cerându-i scuze cu un zâmbet fermecător: — Știți, noi englezii suntem înspăimântători de ignoranți. Trebuie să mă iertați dacă va fi necesar să-i dau explicații. Și apoi se întoarse către mine: dl Van Busche Taylor este distinsul critic american. Dacă nu i-ai citit cartea, educația dumitale a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decât acest șapte năzdrăvan. Ce uluire s-a stârnit printre jucători!... În istoria cazinoului constănțean nu se mai întîmplase ceva analog. Am auzit pe cineva din spate: ― Dă-i înanite! Ai să spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care, pe la sfârșitului secolului trecut, spărsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo câștigând peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pireu. Vom pierde, așadar, Salonicul. Prima mea reacție e de ușurare. Am scăpat de un pericol posibil. Următoarea reacție e de regret. Nu voi vedea Salonicul. Și cine știe dacă voi ajunge vreodată în acest oraș. Never say never, zic englezii. Să nu spui nicio-dată, "niciodată". Dar mă tem că această mică superstiție nu mă va ajuta să înlătur părerea de rău. După masă, renunț la o lungă "abstinență" și joc șah. Constat, însă, că nu mai am suficientă răbdare. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-l facă decât și mai albastru. Un termometru înalt, de vreo zece metri, ca un stâlp de sticlă, arată 62 de grade Fahrenheit... Apropo de asta. Mă izbesc mereu de dificultatea de a transpune reperele luate de americani de la englezi în cele cu care sunt obișnuit: să convertesc gradele Fahren heit în grade Celsius, milele în kilometri, pfunzii în kilograme... Traficul e uimitor de calm, n-are nimic din mitocănia celui de la noi unde ești, la fiecare pas, în pericol
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu-și ia o slujbă, ca toți oamenii normali, că de ce nu merge la vreo școală ecțetera ecțetera. Pe Abdulah asta îl scoase și mai rău din minți. Cum adică, erau și părinții lui ca toți înfumurații ăia de albi englezi și te miri ce alte nații? Se vede treaba că stăteau de prea multă vreme acolo, se adaptaseră, societatea aia rea îi asimilase cu totul. Așa se face că Abdulah se hotărî să nu mai amâne mult măreața decizie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vasalii coroanei, pe toți străinii, fie ei creștini sau sarazini care se aflau atunci în Paris. Printre acești oaspeți se aflau: regele Grandonio al Spaniei;, Ferrau sarazinul cu ochi de vultur, Orlando și Rinaldo - nepoții împăratului, ducele Namo și Astolfo,englezul, cel mai frumos bărbat de pe acele vremuri; Malagigi, vrăjitorul și Gano de Maganza, nemernicul trădator care avea dibacia de a-l face pe rege să creadă că-i era devotat, în vreme ce urzea împotriva lui. Carol Magnul sta pe un tron
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alt scotch? Bătrâna jandarmă, patroana vârâtă în centura ei medicală, se ivi cu restul pe care mi-l datora. — De ce nu, am spus. — Doriți să-i mai oferiți și lui Dawn ceva de băut? — Doamne. Da, bine - adu-i. Ești englez, John? mă întrebă fata mea cu o înțelegere profundă, de parcă asta ar fi ținut de răspuns la multe întrebări. — Ca să fiu sincer, Dawn, pe jumătate sunt american și pe jumătate sunt adormit. Tocmai m-am dat jos din avion. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un paravan, și douăsprezece mingi galbene de tenis în cealaltă. — Vrei să te încălzești nițel? a strigat el, și prima minge își luă zborul spre mine, sfârâind prin aer. Ar fi trebuit să-mi dau seama până acum că atunci când englezii spun că știu să joace tenis, nu înțeleg același lucru la care se referă americanii când spun că știu să joace tenis. Americanii vor să spună că ei știu să joace tenis. Nici în epoca mea de glorie nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ascuns dinții, dar el molfăia mâncarea și tot nu se lăsa. Avea și ceva bani. — Banu’, spuse Fat Paul meditativ, nu fașe niși doi bani fără sănătatea asta nenorocită. Se spune că francezii trăiesc ca să mănânce. Pe de altă parte, englezii mănâncă pentru a muri. Mi-am luat halba de bere la bar și am marcat o pungă de cartofi prăjiți - cu aromă de creveți și heringi - și una cu jumeri de porc. În timp ce mâncam, m-am întors și-am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soț, sportiv, milionar - dar și un om cu lectură vastă, de o cultură... Întinsă, John. Un poet Un căutător. Are lumea în mâna lui, femei, bani, succes -dar omul ăsta încearcă să afle și să descopere și mai mult. Ca englez, John, tu mă înțelegi. Casa lui din Park Avenue e un Self unde sunt depozitate comori de artă. Sculptură. Vechi maeștri. Tapiserii. Glasvanduri. Carpete. Comori din toată lumea Predă arta undeva Scrie articole științifice în, în reviste de știință, John. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
liceu francez. Îmi plăceau Brătescu-Voinești, Păstorel Teodoreanu, Minulescu. Eram însă pasionată de poeții ro man tici francezi, de acolo cred că mi-a venit nebunia cu poeziile. La paisprezece ani îmi plăceau liricii fran cezi Musset, Lamartine, Anne de Noailles, englezul Shelley, italianul Leopardi. Îmi regăseam trăirile în suferința lor, poate pentru că, pe vremea copilăriei mele, părinții nu se ocupau sufletește de noi. Ceea ce conta pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu o rubrică de popularizare a literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]