4,957 matches
-
victorie sau o înfrângere. Pe vremea când nu aveam căței, am cunoscut un crescător de ciobănești mioritici. Datorită lui, am frecventat un club de iubitori de animale și am citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal, dacă trântesc lucrurile, tropăie, grohăie, vorbesc toți odată; sunt exagerați și când dorm. La orice soluție m-aș fi gândit, până la urmă, tot otrava mi se părea cea mai scuzabilă. Într-o zi, s-au mutat. Mă pregătisem pentru un calvar de durată, iar ei au șters-o fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
B. „Ce-ar fi să mă fac negustor?“ Să nu te legi de ai mei că fac moarte de om! A urmat Gherasim. Până aici, până la mama și la tata! Ce-am eu cu ai tăi, a zis Vasile B. exagerat de calm, luând în considerare atmosfera sin birou, numai că nu știam cum arată la față un antisemit. Gherasim, bineînțeles, a stat o vreme mofluz, răspunzând cu „da“ și „nu“ printre dinți doar la întrebările de serviciu ale șefului. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că nu se bea deloc mate, de fapt, abia dacă auziseră de el, și nu am putut să facem rost nici măcar de o jumătate de kilogram. Am privit cu atenție vasul, care fusese proiectat În Anglia și construit aici; felul exagerat În care era construit intra În contrast cu sărăcia absolută din Întreaga regiune. Problema noastră cu locul de dormit și-a găsit rezolvarea la sediul Gărzii Civile, unde un locotenent prietenos ne-a lăsat să stăm În infirmerie; amîndoi Într-un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am continuat drumul pe jos, ghidul din fața noastră cărînd În spinare toate lucrurile noastre. În acest mod am parcurs ultima bucată către tabăra de leproși, unde i-am dat ghidului nostru un sol ca răsplată. Ne-a mulțumit În mod exagerat, În ciuda faptului că era vorba de o sumă patetic de mică. Șeful clinicii, Señor Montejo, ne-a primit și, deși nu ne-a putut găzdui, ne-a promis că ne va trimite la casa unui proprietar de pămînt din regiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul cîte unul. De obicei, acest drum avea sens unic, Însă, din motive necunoscute, În această zi au făcut o excepție, iar camioanele Își negociau traversarea, strigînd În mod exagerat și executînd manevre la milimetru; roțile din spate depășind treptat marginile abrupte - nu era tocmai un spectacol liniștitor. Alberto și cu mine ne-am ghemuit fiecare În cîte un colț al camionului, pregătiți să sărim pe pămînt la cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost că nu are la căpătâiul său pe părintele Gheorghe care numai Dumnezeu știe pe unde se chinuie!” A murit un om bun”, așa și-a început predica de înmormântare părintele paroh Alois Herciu și nu era cu nimic exagerat căci a fost un om drept, respectat și iubit nu numai de consăteni ci și de cunoscuții din împrejurimi, și nu au fost puțini. Mama a fost mai rezistentă. Avea convingerea că își va vedea fiul înainte de a muri. Așa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai prelungea cu încă 2-3 ore. Am rămas în Cavnic până la sfârșitul lunii octombrie 1955 când, mai repede cu 9 luni decât expirarea pedepsei, am fost eliberat, beneficiind de amnistia din 1955. Tratamentul era destul de dur și pretențiile de producție exagerat de mari. Norma fixată de către conducere era încărcarea și transportarea a 7 vagoneți de persoană. Aceasta însemna muncă până la epuizare. Un consens tacit între deținuți, era deja stabilit încă înainte de sosirea mea acolo: norma va fi 5 vagoneți pentru două
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să știi și să poți, atunci când e nevoie, să-ți arunci încărcătura peste bord, în ordinea celei mai mici utilități... 1 octombrie 1955 Cu totul pe neașteptate, întâlnirea cu Mihai m-a impresionat în mod plăcut. Politețea și considerația lui exagerate erau aproape mișcătoare... Nu pot să-mi interzic vanitatea de a mă face apreciat de către acei câțiva oameni - puțini - pe care îi stimez! 10 octombrie 1955 Din nou suntem tracasați! Din nou încep să aflu ce înseamnă zile lipsite de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
impune. În cursul acestui incredibil interogatoriu, celălalt organ de anchetă a avut câteva altercații cu superiorul său în grad, manifestându-și în mod categoric, vizibil și sonor dezaprobarea față de metodele sălbatice practicate de camaradul său. Tovarășe sergent-major, eu cred că exagerați. Sunt, totuși, doar niște copii. Și-apoi, ce-au furat până la urma urmelor? Ăsta-i doar un pui de salcâm uscat. Ce crimă au făcut, în definitiv?! Cum vă permiteți să-i bateți în halul ăsta? Este inadmisibil, rușinos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâncare întărește inima călugărului în fața ispitelor", la care acesta răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele deșertului, în această societate a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le-am spus au revoir la ieșirea din autobuzul închiriat ce ne-a readus la Geneva, au spus toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
interlocutori, deși nu jur c-o să reușesc. Asta deși mi-am făcut temele și cam știu ce trebuie să evit. Ați enumerat chiar dumneavoastră mai demult viciile de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții de discursuri funerare avant la lettre și așa mai departe. Prin urmare, declar că am venit să stăm de vorbă, fără să vă împachetez în elogii uleioase. Nu mă pricep la îmbălsămări. Martori îmi sunt cafeaua, fisticul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
optzeci și șapte de ani. Au însemnat o copilărie într-o familie înstărită, care-mi satisfăcea toate mofturile. Au însemnat servitoarea care le-aducea dimineața părinților mei cafelele aromate și mie pachețelul cu ciocolată Langues de Chat. Au însemnat o exagerată, chiar asfixiantă dragoste părintească. (Am arătat de multe ori, în diverse interviuri, că am venit pe lume ca substitut al unui frate mort la șaisprezece ani.) Au însemnat o casă în care se citea și se asculta multă muzică, și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înlocuit prin „natură“ și une ori prin „providență“. „Cristos“, „biserică“, „religie“, „credință“, „mănăstire“ etc. erau abrogate, scoase din text și din context. Relații sexuale nu existau. Copiii se făceau, probabil, prin dispoziție de la partid și de la Comitetul Central. Puritanismul ăsta exagerat, exacerbat, venea de la Cabinetul 2, adică de la Elena Ceaușescu, omul care veghea la puritatea ideologică a literaturii. Părerea mea, o deducție absolut personală, este că puritanismul ei provenea din faptul că era o femeie urâtă, acră, invidioasă, uscată și probabil
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ș.a.). Oricât ne-ar încerca nostalgia satului patriarhal, ceva se va mai pierde, va trebui să mai renunțăm la altceva, în fața mersului inexorabil al progresului tehnic. De fapt, dacă omul n-ar fi ipotecat nimic, din teamă sau din prudență exagerată, societatea omenească nu ar mai fi progresat.“ („Ecologie și sistematizare“, Argeș, nr. 7/1988) STANCU-ATANASIU Natalia „Asemeni întregii culturi, deci și teatrului a cărui «conștiință de sine» a fost dintotdeauna și trebuie să rămână mereu, critica stă azi sub semnul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
el aveau loc la telefon și asta întotdeauna în fața mamei. Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mâncăm încet, în liniște. La un moment dat rămăsesem ultimul și ceilalți au așteptat minute bune până ce am terminat și eu de mâncat; ca un copil disciplinat ce eram, eu aplicam serios în fapte ,,indicațiile” educatoarei. Poate chiar puțin cam exagerat. Îmi amintesc de o scenă cu o anumită importanță; în clasă a fost adusă o carte ilustrată, o poveste de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Se povestea că atunci când domnitorul era copil, se juca cu alți copii de-a moldovenii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eu spun că acest drum mai greu în plan material, ne dă posibilitatea ca și popor, să învățăm mai ușor drumul corect de urmat aici pe acest pământ. Lumea aleargă după progres material, după realizări tehnologice, după societatea de consum exagerat, dar poate că nu este cea mai fericită alegere. Toate aceste lucruri (realizări de excepție fără îndoială care presupun multă inteligență) sunt realizate cu prețul unei vieți de sclav din partea multor oameni. Acei oameni care lucrează pe șantiere timp de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
copilului totul decurge lin, frumos și bine. Practica a dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente aplicate copiilor, ci chiar din prea multă dragoste și toleranță din partea părinților. Dragostea exagerată a unor părinți prea iubitori față de copil le întunecă rațiunea, astfel încât ei nu mai văd prăpastia spre care li se îndreaptă odrasla și nu își dau seama că ei sunt principalii vinovați în cazul unui eșec. Asemenea părinți nu aplică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate. Principiul măsurii în toate impune și existența unui echilibru între toleranță și exigență, între îngăduință și constrângere în relațiile cu copilul, fie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ceea ce înseamnă un mare câștig pentru adevăr. Să mai adaug în fine că, în toate acestea, n-am avut nici un criteriu precis în alegerea faptelor și nici un fel de ordine de preferință în expunerea lor? Nici un criteriu, e poate cam exagerat. Căci dacă în adevăr eu nu mi-am propus nici o teză și n-am încercat nici o demonstrațiune, apoi n-aș putea spune c-am rămas totuși indiferent la emoțiunile și sentimentele pe care m-așteptam să le provoc sau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al inteligenței". D. Mehedinți pare mai aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că sunt precursorii unei generații mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-i cere o demnitate, o situație, un înalt post de încredere. A.D. Holban era un om de o cultură aleasă și de o inteligență pătrunzătoare. Pretenția sa, date fiind și legăturile cu șeful, nu trebuie să ne pară deloc prea exagerată. Hm! Greu Alecule... Făcu șeful guvernului, dând ușor din cap. Un singur loc ți s-ar potrivi de minune; și tocmai pe acela îl ocup eu... Altă dată, după demisia lui Fleva, care cum se știe a trecut puțin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clar pentru că văd prea mult. Dar atunci, cine să ne discearnă? Indiferenții care trec, sau amicii care rămân? Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa proprie, tot așa cum ne-ar privi prin sticle de culori diferite..." Grija mea (exagerată, poate), grija mea pentru adevărul pe care-l caut, am mai spus-o. Cu privire la această parte a evocărilor mele, ea apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]