3,990 matches
-
nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros; Tufărișuri alpine
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
detaliate ale revoluționarului macedonean în cartea Materiale de studiu al Macedoniei, Cerna începe de la Srt, unde se formează din 3 izvoare de munte: unul coboară de pe muntele Srt și se numește Liska, izvorul ei fiind situat într-o pădure de fagi în localitatea Gospodski Bacila și, deși se află la mare altitudine, are pești, iar sătenii din satele din jur cred că râul are o legătură subterană cu un lac. Din satul Ilino, sub numele de râul Ilinska, el coboară într-
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita superioară a pădurii. În peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele mai înalte culmi (acoperă
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita superioară a pădurii. În peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele mai înalte culmi (acoperă complet dealurile de pe partea sudică, pe la altitudinea de 1680 m, pe — 1680 m, curent, — 1660 m, — 1625 m, — 1600
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru, se practică păstoritul, într-un sezon de 5 luni pe an. Aici este cea mai mare rețea turistică din Carpații Ucraineni (trasee pornind de la: Rahău, Frasin, Vorohta, Bîstreț, Verhovîna și altele).
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
și pentru izvoarele sale naturale de ape minerale "Farriskildene", care sunt exploatate comercial sub numele de "Farris". La Kaupang in Tjølling pot fi vizitate rămășițele vechiului avanpost comercial Skiringssal. De asemenea, Larvik este locul cu cele mai nordice păduri de fag din lume (în , în ). Larvik este gazda cunoscutului club profesionist de handbal feminin Larvik HK, câștigător al Ligii Campionilor EHF în 2011, al Cupei Cupelor EHF în 2005 și 2008, și a numeroase titluri în campionatul norvegian "Postenligaen". Partidele echipei
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
otrăvitoare (transcris din limba rusă). Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri calcaroase, cu preferință în regiuni montane din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
buretele vrăjitoarei, mitarcă grasă, pitarcă sau hrib lurid (vezi timbru). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri calcaroase, niciodată acide, crescând, de la deal la munte, în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
hrib cărămiziu. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri acide și sărace în calcar, crescând, de la deal la munte, solitar sau în grupuri mici în păduri de conifere sub molizi și în cele de foioase pe lângă fagi, din mai până în octombrie (noiembrie). Buretele se decolorează cu acid sulfuric, cuticula devenind brun-roșiatică, carnea galben-portocalie și porii ruginii. Cu Hidroxid de potasiu cuticula adaptă un colorit negricios, mai departe, toate tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca țigănească poate
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în păduri foioase, ocazional și în acele mixte între altele sub stejari, fagi și frasini, dezvoltându-se de la deal la munte din începutul lui iunie până la sfârșitul lui octombrie. Carnea buretelui se decolorează cu sulfat de fier într-un roz viu. Mare pericol înseamnă confuzia vinețicii unsuroase cu buretele mortal "Amanita phalloides" în
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
prielnice de viețuire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Floră este una diversă și are în componență specii de arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies") zada ("Larix"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), plop tremurător
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 544 hectare. Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
și păduri în tranziție) încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele sudice ale Munților Iezer-Păpușa; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)" care adăpostesc arboret de fag, frasin, paltin de munte sau arin alb și protejază o gamă variată de amfibieni, reptile și pești. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali; ce adăpostește, conservă și protejază o gamă faunistică și floristică diversă. Situl Bisoca prezintă o arie naturală cu două tipuri de habitate ("Fânețe montane" și "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum") ce adăpostesc, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
în cea mai mare parte cu pâlcuri de pădure și pajiști. Situl Lozna adăpostește cinci tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum") și protejază o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află patru specii faunistice
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
de pădure și pajiști. Situl Lozna adăpostește cinci tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum") și protejază o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află patru specii faunistice protejate, enumerate în anexa I-a a
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conserva o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
silvie cu cap negru ("Sylvia atricapilla") sau silvie de câmpie ("Sylvia communis"). Floră sitului are în componență o gamă diversă de arbori, arbuști, ierburi și flori specifice zonei depresionare a Transilvabiei. Arborii sunt prezenți cu specii de: stejar ("Qurecus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), molid ("Picea abies"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (cu specii de "Fraxinus augustifolia" și "Fraxinus excelsior"), ulm-de-câmp ("Ulmus minor"), velniș ("Ulmus laevis"), arin ("Alnus glutinosa"), rachița ("Salix L."), măceș (Roșa canina) sau mur (Robus fruticosus). La nivelul ierburilor vegetează
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Eriophorum vaginatum"). Situl reprezintă o zonă montană încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Ciomatu - Puturosu (subdiviziune a Munților Harghitei, grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce conservă cinci tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. „Comad
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]