7,566 matches
-
ai stelelor Să vă Învăț să prindeți În lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să Înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre Închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizînd cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității În sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntîrzii În minune”) - noua versiune a freneziei romantice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nescrisă. Din această cauză, despre portocala din fragmentul abia citat putem spune, împrumutând o formulare foarte frumoasă (valabilă, de altfel pentru mai toate „obiectele” lui Ponge), că este o entitate cu două chipuri, „unul de calm și bucurie, celălalt neliniștitor, fantastic și bizar”258. Cu alte cuvinte, portocala este portocală, dar este și Portocala, creație a artistului, „de o monstruoasă și fascinantă realitate, opusă primei realități”259. La acest punct, nu putem să nu facem referire la cele două accepțiuni (ambele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din convingerea că limbajul și-a oferit serviciile întru deplina revelare a adevărului ființei și lumii. Mulți dintre șaizeciști au preferat modelul blagian (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț); alții au redescoperit - în prelungirea filonului gândirist din epoca interbelică - universul fantasticului popular (Ion Gheorghe); chiar Nichita Stănescu, în primele volume, absoarbe numeroase ecouri barbiene, argheziene, mai rar blagiene. În general, cu toții au fost mai mult sau mai puțin influențați de modelele moderniste interbelice, adepți așadar ai unor retorici „înalte”, străbătute de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o măsură considerabilă a contribuit la această rapidă consacrare și verdictul dat de G. Călinescu, cu mai bine de patru decenii în urmă, într-un articol apărut în revista Contemporanul. „Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune”380, nota criticul în legătură cu metoda de creație a tânărului - pe atunci - scriitor, care tocmai debutase cu un volum de parodii intitulat, nu fără (auto)ironie, Singur printre poeți (1964) și pregătea cea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
incontestabilă aplecare către răsturnarea carnavalescă a oricăror raporturi logice între cuvinte și lucruri, între lucruri și lucruri ș.a.m.d., textul derulându-se în cel mai autentic spirit al „iluzoriului” postmodern. Cititorul lui Mircea Cărtărescu este transportat într-o lume fantastică, delectat cu tot felul de năstrușnicii, întocmai ca în cartoon-urile postmoderne (de tipul Cow and Chiecken, să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trei ori în partea mediană a poemului, și nici aceea a gerunziului „arzând”, din final). Pe de altă parte nu trebuie neglijată împrejurarea că spațiul acestei ciocniri erotice este din nou orașul (mai precis orașul București), așa încât mișcarea de apropiere fantastică, prin tragerea de firul telefonic, a celor două cartiere, aduce în prim-plan elemente cu o bogată încărcătură referențială (foișorul de foc, statuia lui c.a.rosetti, consiliul popular al sectorului doi, strada latină), facilitând așa-numita „priză la real
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Tagliagambe, Silvano, Epistemologia del confine, Il Sagiatore, Milano, 1997. 231. Tatarkiewicz, Wladislaw, Istoria celor șase noțiuni, trad. de Rodica Ciocan-Ivănescu, Editura Meridiane, București, 1981. 232. Todorov, Tzvetan, Littérature et signification, Libraire Larousse, Paris, 1967. 233. Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, trad. de Virgil Tănase, Editura Univers, București, 1973. 234. Todorov, Tzvetan, Les genres du discours, Éditions du Seuil, Paris, 1978. 235. Todorov, Tzvetan, Teorii ale simbolului, trad. de Mihai Murgu, Editura Univers, București, 1983. 236. Tomașevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avut un rol special, prin criticile și încurajările ei în privința ultimului capitol. Îi port multă recunoștință lui David Ranselxe "„Ransel,David" pentru întreaga sa solidaritatexe "„solidaritate", pentru interesul său intelectual și deosebit de empatic față de Europa de Est. Maria Bucurxe "„Bucur,Maria", cu fantastica ei energie intelectuală și emoțională, mi-a dat puterexe "„putere"a să mă simt intelectual foarte tânără și proaspătă. Adriana și Matei Călinescu mi-au făcut viața confortabilă și plăcută și mi-au împărtășit din inegalabilul lor farmec uman și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moliciunile de orient, celălalt reprezintă spiritul migrator, evaziunea, deschiderea imaginației. E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri. Deplasîndu-se spre zona alpină, fantezia lui Bolintineanu caută locurile Închise și Încearcă o penetrație dincolo de linia vizibilului, realului. Fantasticul pătrunde În poem și, odată cu el, o mitologie autohtonă neguroasă, aceea pe care o complică pînă la absurd În Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
odată cu el, o mitologie autohtonă neguroasă, aceea pe care o complică pînă la absurd În Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din contactul cu acest obiect fantastic. În fine, privirea cedează auzului Întîietatea. Vuietul universului În fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tradițională a meditației și a lecturii. La Alecsandri, ea sugerează locul privilegiat al scrisului: „Așezat la gura sobei noaptea pe cînd viscolește. Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește, Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni Văd trecînd În zbor fantastic a poveștilor minuni.” Inutil de tras, din aceste reverii de iarnă, o idee mai fermă despre nașterea poeziei. Ce se poate spune este că Alecsandri notează starea de a face poezie și elementele exterioare ce contribuie la realizarea ei. El
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode, unde cîntă vechiul bong, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz.” Peisaj static, decorativ
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru sărbătorile naturii, unirea mistică dintre soare și pămînt, procesul fecundității, integrarea elementului uman (Într-un chip, e drept, decorativ!) În ritmurile cosmice ale materiei etc. * Alecsandri cîntă, ca toți poeții romantici, umbrele nopții, fără Însă un simț deosebit al fantasticului. Noaptea lui este un vast tablou animat: insule de nori, foc tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere, de groază și de șoapte CÎnd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
onomastic. Conrad și, Încă o dată, tema „tărîmelor lichide”. Tema azurului. Voluptatea simțurilor tinere. Iubirea pentru „categoriile perverse”. Figura seducției. Legendele istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acest spirit a copiilor. Formarea În sensul acceptării celuilalt, a diferențelor se poate realiza prin mai multe feluri, desigur. Noi am ales-o și pe aceasta cu poveștile Întrucât, ca adulți, ne amintim cu drag de poveștile copilăriei, de universul fantastic al acestora. Ele au un potențial ce merită a fi exploatat și, dacă ne pot fi de ajutor În rezolvarea anumitor conflicte și situații problematice, suntem cu atât mai Îndreptățiți să le utilizăm. Alăturăm fișele de lucru ale activităților și
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
și așează-te în genunchi și pleacăți capul. Acum! Foarte bine acum închide ochii și taci. Vei deschide ochii doar atunci cănd ți se va permite. Trebuie să arătam respect. Cu toate că tavanul se prăbușise ceea ce se întămpla acum atingea culmile fantasticului. Din praf se ridicară trei contururi de persoane. Încet, începănd din vărful picioarelor aceste schițe se umplură cu materie. Erau niște manechine fără cusur a căror frumusețe ademică nu putu fi contemplată de căt căteva clipe de către Luca deoarece el
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
constrâns să pun piciorul pe pământ iar apoi, cum am fugit de furia pândarilor m-am afundat în pădure, și am ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de două luni i-a depănat lui Carlo o poveste fantastică, istoria unei cetăți unde trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul din Avellino asculta ca vrăjit, făcea câte-o observație din când în când, asta doar în primele zile, după care încetă și se recunoscu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gustări. Mai multe erau tăvile cu migdale, stafide, năut, smochine și un fel de corăbioare. El, Saferian, nu bea ceai, ci cafea, iar între două cafele mânca migdale. Odaia avea un mobilier de sufragerie în lemn sculptat de o complicație fantastică. Bufetul în special bătea recordul. Era ca un bufet obișnuit, cu un cat superior aplicat peste un parter, însă în dimensiuni așa de mari, încît servitoarea nu putea ajunge cu mâna la cheia ușii de sus și se urca pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
delicat de mâncare. Doamna Ioanide, distrată, îi trimisese un pachet pe care servitoarea îl rupsese pe drum și din care căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele mânjite de unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]