4,667 matches
-
nimeni nici nu cred c-ar suporta nemurirea. Viața e frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind a sărăcie și foame. Dintre atâtea și atâtea lucruri, ce șansă, dacă stai să te gândești, ce șansă să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăsnet ? — Ah, răutăcios ca întotdeauna... — Și îngâmfat ca întotdeauna, se aude vocea groasă a lui Romulus Vrăbiescu, căruia Cristi îi întorsese spatele cu atâția ani în urmă. Numai când nu-i de acord cu tine, râde Fernic, în oglindă, alături de fantoma profesorului. — Și dumneavoastră ați murit ? — Ce-ți pasă ? Nu ai catadicsit nici măcar să vezi dacă sunt bine, ai plecat și ai închis ușa în nas pentru totdeauna celui care ți-a cizelat vocea ta caldă. — Îmi pare rău... — Ah, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și întunecată, acea flamă care să-l aducă din nou la mal. Se simțea din nou viu și puternic, gata să cucerească lumea și să devină nemuritor. Vocile din capul său fugiseră, iar odată cu ele și crizele de tuse. Lăsase fantomele și coșmarurile, și chiar dacă lumea era puțin mai tristă și mai goală fără prietenii săi de suflet alături, era pregătit să por- nească din nou pe căile vieții într-o nouă aventură, cu noi personaje, urcări și coborâri. La fiecare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
limite, să -i fie învățătură de minte ! Altele erau problemele lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă, doar demoni și fantome au venit, care să-l dărâme și mai mult. Șoaptele eternului profesor Vrăbiescu nu se opreau, însoțite de un râs isteric și grotesc. „Ți-am spus, Cristiane, ți-am spus !“, se hlizea el, legănându-se în fotoliul de lângă patul bolnavului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unor soldați ceasul, pe care voia să -l vândă pentru mâncare. Din Universitate nu rămăsese decât un schelet. La fel și din Teatrul Național. Încă mirosea a cadavre carbonizate, a bălți întregi de sânge și se auzeau, odată cu vântul puternic, fantomele celor care s-au zbătut sub dărâmături, gemând. Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș pe nicăieri, nici măcar la teatru, sclipirea și entuziasmul vieții i se stingeau pe zi ce trecea, iar nopțile și diminețile și le petrecea singur, într-o cămăruță umedă și mizeră de la periferie, întunecoasă, în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu-și tot soiul de întâmplări minunate din tinerețe. Începuse să fumeze din nou și un miros dulceag și îne- căcios se amesteca în cameră cu cel de igrasie al celor patru pereți înguști. Avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o mai făcuse de multă vreme. A ieșit din camera lui și s-a dus în baia comună, care se afla în capătul culoarului, pentru a se aranja atent, așa cum obișnuia să o facă înainte de a părăsi casa de pe Cobălcescu. Fantoma doamnei Apostolescu, care se stinsese și ea cu câțiva ani în urmă, i-a apărut în oglindă și i-a zâmbit, în timp ce Cristi a început să se bărbierească migălos. — Mi-e tare dor de dumneata, tanti Apostolescu, de cafe- lele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l țină în viață, va povesti apoi, sunt amintirile. Toată viața sa reluată, pas cu pas. Fiecare concert, fiecare piesă de teatru, fiecare prieten, fiecare amor. De multe ori se auzeau din camera sa râsete sau dialoguri aprinse, semn că fantomele erau acolo cu el și îi țineau de urât. Prin 1950, Cristi își revine miraculos, când mai toți credeau că nu va supraviețui acelui an și că se va stinge încet, încet în camera lui fără speranță. Incapabil să mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sper, se vede! - excelente, nu aș avea de ce să sufăr de acest sindrom, extrem de răspândit și În „lumea liberă”, al invidiei profesionale, umane, al formelor diverse și complicate ale frustrărilor de orice chip și fel. Și, oricum, fiind eliberat de fantoma ratării, cea care m-a opresat, aproape sufocat, În „lunga călătorie a tinereții”, infernul meu personal! De care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
administrație, politică și cultură. Nu ne vom ocupa acum de aceștia, nici măcar de „profitorii” din cultură, din literatură. (Subiect dificil deoarece În unele cazuri nu e vorba de simpli impostori, ci de inși cu calități deosebite În domeniu.Ă Marota, „fantoma demonizată” a fostului dictator, „dușmanul public numărul unu” a fost multă vreme Ion Iliescu. Am explicat mai sus În ce condiții l-am cunoscut, de ce m-am bucurat și l-am felicitat de a fi În fruntea statului - deși Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă, este o „valoare În sine”, este și nu este ceea ce numim valoare și, uneori, pentru a forța puțin lucrurile, putem zice că este o „falsă creație”; nu numai că „produce” ființe imperfecte, inapte de existență, dar nu rareori produce „fantome”, ființe care nu pot ajunge la existență! Sau care refuză existența! Sau diavoli, pur și simplu, care vor distruge existența, viul și orice tip de speranță umană, acel „diavol printre noi” care, se pare, cu o feroce regularitate istorică, apare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zilnic!”, iar cele patru revoluții succesive franceze citate mai sus arată cît a fost de dificilă instaurarea acelui ésprit républicain de care orice Francez este astăzi În primul rînd mândru, printre popoarele europene. Nu vreau să spun altceva decât că „fantoma libertății” la care noi, șerbii unui sistem ce semăna mai mult cu un lagăr de concentrare, am visat vreo jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a pierdut, ca să zic așa, În nici un fel caracterul ei „fantomatic”! Criza
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a nu fi torturat o Întreagă existență de „misterul” unuia dintre părinți sau chiar al amândorura. Un tip de mister ca o formă a acelei nedreptăți grave și „inexplicabile” a destinului, ca o „Însemnare”, un „sigiliu interior” care te vizitează, fantomă energică și inepuizabilă În ceasurile cele mai neașteptate ale existenței. Norocul, În cazul imberbului, al puberului Breban Nicu, a apărut prima oară În forma sa negativă: prin excluderea sa, bruscă și nemotivată, din colectivul În care se simțea acasă, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care nu așteaptă extincția fizică pentru a se instala, unul din acele „subtile coșmaruri din starea de veghe”, ca o fantomă sau o pasăre neagră, cobitoare, care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să fie pe listă, costumat în cadavrul lui Slim Pickins - aștepta nerăbdător în dreptul cordonului de catifea. Îndreptându-mă spre ușa de la intrare, i-am spus lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu care îmi făcuse legătura unul din studenții mei. Supraponderal, cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dispăruți. Nimic. În același timp m-am uitat să văd dacă apăruse ceva în legătură cu ceea ce îmi spusese Donald Kimball. Tot nimic. Nici când am intrat în dormitorul principal n-am găsit nimic (dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă?), dar, cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că m-ar putea considera dement a fost motivul pentru care nu i-am spus nimic lui. (Vântul? Cum adică vântul te-a împiedicat să te uiți la mașinile din parcare? Ce căutai? Mașina unui student care nu există? O fantomă? Cineva care are aceeași mașină pe care o aveai și tu când erai adolescent și...) Alt sentiment oribil: mă simțeam tot mai confortabil cu irealitatea situației. Mă încărca cu tensiune dar mă și detașa de trupul meu. Ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți, dacă standardele fixate de portughezi pe perioada găzduirii Trenului Literaturii vor putea fi atinse și de celelalte țări prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai suprarealist decât altul: 1) nava era programată, aidoma unui computer, să se deplaseze pe un anumit itinerar; 2) era ea însăși o ființă vie și sensibilă care-și cunoștea bine obligațiile; 3) la timonă putea să se afle o fantomă. Din cele ce populează castelul. Contribuie și ele, săracele, la colectarea fondurilor necesare întreținerii muzeului, în condițiile economiei de piață. Ultima versiune mi s-a părut mai aproape de adevăr, mai în spiritul locului. Stăm în ecluză vreo 15 minute, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se clătina în fața „ochilor minții” de care vorbește rubicondul prinț al Danemarcei...Ă Nu numai autorul, dar și prietenii săi, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, Nina și Ali, s-au bucurat de succesul romanului; într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă nu-și făcuseră apariția în zonă. Nemusulmanilor le era în continuare interzis să cumpere terenuri și să clădească ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi ăștia, agnosticii, cărora arderea la crematoriu a corpurilor celor apropiați ne lasă, ca să zic așa, un gust de cenușă, găsim firesc ca fantomele noastre familiale să aibă o adresă într-un cimitir, unde să-i putem vizita din când în când, la date fixe, pentru a avea sentimentul datoriei împlinite, exact ca și pelerinul. Suntem saturați de aceste non-locuri indiferente și toate la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de porci; Isus i-ar fi aruncat atunci pe râmători din înaltul muntelui tocmai în mare. Ceea ce, dată fiind distanța, presupune un zbor planat, nemenționat de altfel nici de Marcu, nici de Matei, pe deasupra acestor contigențe. Gadara e un oraș fantomă pavat cu bazalt negru, nu departe de stațiunea termală israeliană Hammat Gader, pe care o zărești la poalele înălțimilor. Există aici un teatru de două mii de locuri, aproape intact, de unde se văd trecătorile înguste de la Yarmouk și țărmurile Tiberiadei de pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puncte de ancorare ale unui arhipelag în curs de fărâmițare, cel al creștinismului oriental. Unii observatori atenți, printre care diplomatul Jean-Pierre Valognes, au scris deja cronica acestei morți anunțate și consideră că maroniții nu mai sunt de fapt decât niște fantome, relicve interesante doar pentru decor. Într-adevăr, totul conspiră la eradicarea lor, și nu numai integrismul islamic vrea să-i prezinte ca pe un corp străin: declinul demografic, exodul masiv, amestecătura de Biserici (nu mai puțin de nouă în Liban
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]