5,941 matches
-
laude, iar poporul meu să-mi dea onoruri. — Numai atât? întrebă Malaberga. — Cum, numai atât? Dar... ai înțeles ce-am zis? Vreau să împlinesc ceva pentru care poporul meu să-și amintească totdeauna de mine, ceva care să-mi obțină favorurile regelui meu și despre care să se vorbească peste veacuri, seara, în jurul focurilor de tabără. Ea reflectă, încrețindu-și fruntea: — Asta nu depinde de nimeni altcineva decât de tine. Balamber dădu din mână nerăbdător: — Nu-mi vorbi în șarade. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori să-l îndemne să le inventarieze; totuși, avea mai multe cirezi de bovine, o sută de cai și multe zeci de sclavi; dar mai ales bogăția supremă, cucerită de curând: răsplata cea mai de preț și mai jinduită, adică, favoarea regelui său. Așadar, acum că era un cinstit kutuheu, devenise potrivit pentru el, și chiar era de datoria lui, să încheie o căsătorie frumoasă. Și pe urmă, mai avea pentru asta și un alt motiv, căci... Da, îi venea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în tăcere, pornită doar să lupte, rotind în mână sabia, cu mișcări sigure. Nu-și chema oamenii, nu căuta ajutor. Era ceva ce-i privea numai pe ei doi. Acum, însă, el nu se mai simțea îndemnat să-i facă favoruri. Nu și de data asta. Se gândea numai la Go-Bindan. Trebuia să ajungă la ea, trebuia să încerce să o ajute, poate ar fi ajuns la timp. Și iată că Frediana îl atacă din nou. Urmă un duel scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi impersonale! Cutia de țigări o administrează ea. Când i-am cerut una pes-te număr, mi-a refuzat-o și mi-a interzis să mă "tocmesc" (dar mai pe urmă, văzîndu-mă prea "nenorocit", mi-a acordat o țigară de favoare). Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte!) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate! Azi i-am dat o consultație medicală... Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de vii. Dar femeia aceasta e dintre acele pentru care problema frumuseții nu se pune. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. Nu simțeam nici o nevoie și n-am cerut această favoare nici din politețe. Voiam s-o văd cum se comportă cu ei. Este pentru mine un examen probant al psihologiei unei femei. I-a adus, i-a ținut un moment în cameră și i-a trimis apoi cu dădaca să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eventual supeu pe drum, pe care nu le-am putut refuza, deși știam că n-o să am nevoie de ele. Când mi-a dat mâna și am vrut să i-o sărut: "Nu! - Acum suntem prieteni, îți pot cere o favoare: să renunți cu mine la moda asta. Cu străinii n-am ce face." Mi-am adus aminte că la sosire mi-a lăsat mâna cu o împotrivire reprimată, pe care am atribuit-o timidității. Desigur că pentru ea sărutatul mâinii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i sărut picioarele, care umblau acum neliniștite prin cerdac, sunt sigur că m-ar fi lăsat, atât de mult nu mai avea nici o voință în clipele acele. S-a împotrivit numai la un singur lucru. Cerîndu-i să-mi acorde o favoare, fără să i-o specific, și acordîndu-mi-o cu un "da" înăbușit (ce-o fi crezut?), i-am șoptit: "Dă-mi voie să-ți spun pe nume: Adelina". Ea m-a corijat cu vocea puțin iritată: "Nu, nu! Spunemi Adela!" În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
putea nega că a fost un mare poet epic?) Iertați-mă; aproape am terminat cu toate astea. La un vizionar, care parte a anatomiei umane e cea mai solicitată? Ochii, firește. Te rog, dragul meu cititor obișnuit, ca o ultimă favoare (oare ești încă prezent?), recitește cele două scurte pasaje din Kafka și din Kierkegaard pe care le-am plasat la început. Nu e limpede? Strigătele acelea nu pornesc direct din ochi? Oricât de contradictoriu ar fi raportul medicului legist - fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să se catapulteze În afaceri...! Relațiile sale de prietenie cu Nineta continuau, deși de fiecare dată Își spunea e „Ultima seară”, totuși, din compasiune, din dorința de a o ajuta ori din lipsă de altă ocupație, nu renunțase definitiv la favorurile ei. Aproximativ, cu șase-șapte zile În urmă, unul din șefii de echipă din sub’ordinea lui, venise la el cu o rugăminte. „Domn’inginer, vă rog să nu mă refuzați. O nepoată a soției mele doresc s’o aduc pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era suficient. În definitiv, Încă nu era hotărât: să se ducă ori nu...? Cei drept, fata a fost la Înălțime Întrecând toate așteptările, iar el În compensație o angajase putând să-și câștige pâinea relativ ușor având În vedere binemeritata favoare de-a lucra În echipa unchiului ei. Dacă nu se va prezenta la Întâlnire, va trebui să-și ceară scuze, eventual altă dată se va mai Întâlni cu ea odată cel mult de două ori interval de timp În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a-i observat, de azi dimineață ne grăbim...” Tony Pavone rămase surprins. Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența de bani de la Încărcarea notei de plată, aduse rapid sticla de vin aburindă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu Înțelegeau nimic ba mai mult unii se străduiau să-și pondereze căscatul de somn ori de plictiseală. Jumătate din noapte trecuse iar Tony Pavone Își aduse aminte de Atena care desigur era Îngrijorată. Ceru permisiunea să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni...! Răspunde la Întrebare ori vrei să pierdem toată noaptea cu tine...!?” - se rățoi primul milițian. “Tony Pavone răspunse forțat. “Dacă pentru fleacul acesta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale eliminau excrementele cu zgomot, cu un ucigător miros...! Iar Încăperea arestului temporar nu avea instalat decât acel W.C, turcesc, Încât unii nefericiți cu pantalonii desfăcuți urlau de durere solicitând favoarea imposibilă...! Însfârșit, după o așteptare ce părea a fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților dela toate secțiile de miliție din Capitală fiind terminată, urma procesul tehnologic de repartizare a arestaților către secția specială unde urmau să fie ținuți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantierului zurbagiu și extrem de impulsiv - mai bine zis Întrăznețfăcuse cunoștință considerându-se prieten cu acel Colonel de Securitate, Încât, atunci când Îl invita la un resturant de lux, Tony Pavone trebuia neapărat să le țină companie. Pentru Început, Tony Pavone aprecie favoarea unui asemenea personaj, comandând specialități culinare și nu mai puține sticle de vin selecționat pentru export. Drept recompensă, Colonelul Gerard ascultă necazul lui Tony Pavone cu acel besmetic anchetator, promițându-i ținerea la curent cu cercetările ori intențiile acelui individ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
termen surplusul de alimente aflat În custodia dumitale. Repede, nu avem timp de pierdut...!” De uimire Tony Pavone, rămase perplex. Câtă mârșevie, În această societate unde oamenii - dacă unii pot fi numiți astfel - te pot vinde dușmanului, indiferent de câte favoruri i-au fost făcute. Întradevăr, colonelul de securitate Gerard, Îl trădase...!! Ce oare l-a determinat să procedeze În această manieră de,prăduitor..? Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când actele de emigrare au fost gata și ei urmau să plece, acesta le propuse să renunțe, să ceară azil politic În Germania Federală iar el se angaja să-i ajute să opțină cetățenia germană. Atena ar fi dorit această favoare. Aveau munca asigurată iar banii intrau cu regularitate În buzunarul lor. Oricum, rămânând În Europa, nu prea departe de locul nașterii, În care dorea să se Întoarcă, iar cu ajutorul timpului Îl va politiza și pe Tony Pavone să revină la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ascunși. O sumă mare. Nedeclarată vreodată. — Asta nu se poate, nu? — O, ba da, se poate, unchiule. Arăți surprins. De-ar fi Înăuntrul unei persoane la fel de simplu ca un pepene roșu - carne roșie, semințe negre. Când și când, ca o favoare față de persoane suspuse, Papa mai făcea operații. Dilatări și chiuretaje. Numai când era o criză grozavă, când vreo tânără moștenitoare din Înalta societate rămânea cu burta la gură. Ultrasecret. Numai din milă. Tata avea milă față de familii celebre și primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moară. Părea să creadă că din când În când tata - călca strâmb, cum spunea ea. — Ca să ajute familii importante din Dutchess County, cum Îmi spune Wallace? — Așa spune? Nu, Unchiule, ce am auzit eu e că tata a făcut unele favoruri mafioților cu care a crescut. Persoane importante din Sindicat 1. Îl cunoștea pe Lucky Luciano foarte bine. Probabil că nu ai auzit niciodată de Luciano. — Doar vag. — Luciano venea În New Rochelle din când În când. Iar dacă tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sine. Pedeapsa trebuia potrivită, croită atent pe măsura stării spiritului, adaptată la nevoile sufletului. Acolo unde se promisese cel mai mult libertatea, acolo aveau cele mai mari, cele mai groaznice Închisori. Apoi, Încă o Întrebare: Elya făcuse avorturi ca să facă favoruri unor vechi prieteni mafioți? În privința aceasta, Sammler nu avea nici o părere. Pur și simplu nu știa. Elya nu Își dorise niciodată să fie doctor. Nu Îi plăcuse să practice medicina. Dar Își făcuse datoria. Și până și doctorii În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mă certa așa aspru. Am făcut totul pentru tine. Aveai În casă un bun furat. Detectivul a spus că e un bun furat și că oricine Îl deține e părtaș la furt. — De-acum Încolo nu-mi mai fă asemenea favoruri.. Nici nu se poate discuta cu tine. Se pare că nu Înțelegi câtuși de puțin situația. — Ți l-am adus ca să Îți arăt câtă Încredere am În memorii. Vroiam să-ți aduc aminte cât de importante sunt. Uneori tu Însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca să se lase tentat. Încă o dorință pe apa sâmbetei. Aproape că-i veni să zâmbească. La revedere, Shula. Ești o fiică bună. Cea mai bună. Nu există alta mai bună. Wallace, prin urmare, avusese dreptate despre tatăl lui. Făcuse favoruri Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea, Însă. Închise telefonul și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poate că asta se întâmpla numai în cazul lor, dar era limpede că el nu mai putea să facă exact ce-și dorea. Hai să mai stăm înc-o zi, a spus el. Jina a clipit. Nu-mi face mie nici o favoare. Zach s-a tras cu un pas înapoi, nedumerit de furia Jinei atunci când el nu făcuse decât să-o ofere ceea ce ea părea să-și dorească. Se simțea obosit de efortul de a o înțelege. Gândul i-a fugit scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Amândoi arătau ca dracu’, dar durerea și vânătăile meritaseră din plin. Danny avusese în felul ăsta ocazia să le vadă pe femei umezindu-și degetele în gură ca să șteargă crustele de pe fața lui Charlie. Să nu-mi faci mie nici o favoare, a spus Danny. Nu-ți fac, ciudatule. Crede-mă că nu-ți fac. Charlie și-a înfășurat brațele în jurul abdomenului, iar Danny a realizat că băiatul spusese adevărul. Îi era frică să nu se piardă și-odată ce frica intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fii în aceeași cameră cu noi când se va întâmpla totul, să-l vezi cum se comportă și să-l lași să meargă până la capăt pentru a nu putea să dea vina pe mine, să-l auzi cum îmi imploră favoruri, să-l asculți de pe margine cum știe să mintă. Așa o să înțelegi că e om de nimic, că nu ne merită pe niciuna din noi și că e demn de dispreț. După aceea va fi la cheremul tău și poți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
crease. Dar toate acestea nu schimbau cu nimic faptul că se asociase cu clienta mea și nici prin cap nu-mi trecea să-i opun rezistență... Ce eroare să-ți Închipui că poți cumpăra cu treizeci de mii de yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]