177,792 matches
-
despre viața asta măruntă, egală, în care intră și croitorie, și cleveteli, și vise, și literatură. Întîlnire la Paris, volumul Adrianei Bittel în care Compania (Adina Kenereș, mai exact) aduna, prin 2001, unsprezece proze. M-am gîndit, recitindu-le, că femeile au, cel puțin virtual, înzestrarea de a face dintr-o rochie veche una foarte nouă și la modă, de-a folosi petice de lume dusă ca accesorii în mare vogă. Asta se întîmplă în povestirile Adrianei Bittel: se schimbă generații
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
personaj: "îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-ajuns. Suficient pentru o lume care trage de ea, și pe care femeile, îmbătrînind, o descîntă. Nu, însă, o lume cocoloșită, ci una porționată foarte lucid, ca mîncarea luată pe cartelă și gătită, orice-ar fi, cu gust. Același gust pentru sărat, și pentru amar, într-o viață fadă, dacă nu-i pui
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu trepte infect mirositoare pe care stau de vorbă Ťla drum de searăť femei în vîrstă cu pisici în brațe, neveste de șoferi sau muncitori la fabricile din apropiere, putane obosite cu termen de funcționare expirat, puștani jegoși și traficanți de droguri". Nici zona culturală nu face o figură mai favorabilă. în același an
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se simte șla unele din eleț recenta
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se simte șla unele din eleț recenta debarcare în urbanitate"), nimic nu-l oprește a se deda unor adorații fantomale: "Michel către Maria Cantacuzino: Ťmi-e dor de toiť
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
subiectul din diverse unghiuri sunt echilibrate și sincere și convingătoare. Cîteva sugestii din paginile pe care Cronicarul le-a citit cu mare interes: Gheorghe Crăciun, Femina bifrons, Nora Iuga, Al. Cistelecan și Rodica Zane - cu răspunsuri la anchetă, Antoaneta Ralian, Femeile în literatura universală, și, ultimii dar nu cei din urmă, Andrei Cornea și Sorin Lavric. Un exemplu, din răspunsul lui Al. Cistelecan: "Și pentru mine femeia e cea mai minunată dintre operele Domnului. Nu degeaba e ultima Lui ispravă, opera
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
bifrons, Nora Iuga, Al. Cistelecan și Rodica Zane - cu răspunsuri la anchetă, Antoaneta Ralian, Femeile în literatura universală, și, ultimii dar nu cei din urmă, Andrei Cornea și Sorin Lavric. Un exemplu, din răspunsul lui Al. Cistelecan: "Și pentru mine femeia e cea mai minunată dintre operele Domnului. Nu degeaba e ultima Lui ispravă, opera Lui de maturitate. Se vede treaba că experiența contează chiar și în cazul unui creator atît de talentat". Deși n-are legătură cu tema, Totul de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
istoria romanului românesc pe o jumătate de pagină distrugătoare. Adaugă și cîteva citate scoase din context, metodă lipsită de... bărbăție. Dovedește, în schimb, că n-a înțeles nimic nici din literatura adusă în discuție, nici din personajul feminin, nici din femeia etern feminină care i-a fost model. Și nici măcar din bărbații-autori. De-ale scrisului În numărul 79, din 3-9 iunie, al SUPLIMENTULUI DE CULTUR|, Ioan T. Morar dă un interviu despre cum e să fii prozator înainte și după romanul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
a aruncat din nou în stradă, în fața IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique), acolo unde, n-ai ce să-i faci, dai peste saltimbanc. Un bufon ce escaladează (a câta oară?), trucul cu lada locuită senin de o femeie și pe care el, nepăsătorul, cavalerul cu inimă de piatră, trăitor printre oameni ca și cum ar fi singur, o străpunge cu săbii, sulițe, iatagane, smulgând icnetele măgulitoare ale asistenței. Ca un făcut, când juna iese din cutie, mai teafără și mai
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
nici acum n-am văzut pelicula de care vorbea Leo, dar i-aș da un Oscar lui Joan Allen pentru rolul din Culmea furiei. Ca și în Da al lui Sally Potter, făcut cu un an înainte, joacă rolul unei femei căsătorite și nefericite, care găsește amorul (sau mai degrabă amorul o găsește pe ea, avînd în vedere cele două personaje feminine la fel de disponibile ca niște fortărețe) în altă parte. Situații similiare, roluri separate de galaxii. Ea e resemnată, cu instinctul
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
supărare existențială fără margini, fiicele și vecinul Denny Davies (Kevin Costner) fiind miniparatrăznete prin comparație cu ea însăși. E pusă de autodistrugere, plouă cu sarcasme și bea cu ferocitate. Tocmai din acest motiv rolul era o provocare pentru Allen: furia femeii părăsite trebuia să aibă volum. Cea mai bună caracterizare a prestației ei actoricești nu-mi aparține: o tigroaică închisă într-un iad suburban". Contraponderea ei e Costner, de data aceasta lui îi revine personajul introvertit. Efectul e o comedie amară
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
negre. Din nou, un rol remarcabil îl mai luminează: Charlotte Rampling în rolul scriitoarei de romane polițiste Sarah Morton, recompensată de altfel pentru prestația ei cu Premiul pentru cea mai bună actriță oferit de Academia Europeană de Film. După 8 femei, lui Ozon îi trebuie doar un sfert din acest număr pentru a construi un thriller relativ convențional. Dar împărtășește oarecum aceeași problemă sau dezechilibru cu Ochi larg închiși al lui Kubrick. Prea multă și elaborată construcție a suspansului, prea puțin
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
sigan). Cîte două variante există în engleză (Being an time), franceză (L'ętre et le temps), italiană (Essere e tempo) și spaniolă (El ser y el tiempo), restul limbilor pomenite avînd doar o singură variantă. Printre traducători se numără trei femei: Marcia Sá Cavalcante Schuback în portugheză, Joan Stambaugh în engleză și Andrina Tonkli-Komel în slovenă. Recordul de rapiditate este deținut tot de japonezi: prima traducere japoneză provine din 1939, așadar după 12 ani de la publicarea originalului german. Urmează versiunea spaniolă
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
tehnologie și tendințele trendy occidentale. Un astfel de comportament greu de descris în cuvinte poate fi înțeles doar la fața locului. Se confesează Darie: "Că european îmi spuneam că ar trebui să mă retrag discret, ca să nu o pun pe femeia de acolo într-o situație jenantă. Gîndind astfel, ignorăm mereu faptul că mă aflam într-o țară în care la originea expresiei comportamentului social se află ecuația unei ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Gîndind astfel, ignorăm mereu faptul că mă aflam într-o țară în care la originea expresiei comportamentului social se află ecuația unei ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a adultului față de copil, a bărbatului față de femeie, a șefului față de subordonat, a împăratului față de cetățean. În asemenea situație, am raționat eu, bazîndu-mă pe considerentele logice exprimate mai sus, femeia ar fi trebuit să dea semne de retragere, cedînd bărbatului locul" (p. 32). Combinația de tradițional și înaltă
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a adultului față de copil, a bărbatului față de femeie, a șefului față de subordonat, a împăratului față de cetățean. În asemenea situație, am raționat eu, bazîndu-mă pe considerentele logice exprimate mai sus, femeia ar fi trebuit să dea semne de retragere, cedînd bărbatului locul" (p. 32). Combinația de tradițional și înaltă tehnologie care caracterizează viața japonezilor în epoca postindustrială reușește să îi producă revelații pînă și lui Kyiomi. Deși este pe jumătate japoneză
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
revelații pînă și lui Kyiomi. Deși este pe jumătate japoneză, crescută fiind la Londra, ea continuă să se simtă un gaijin (străin) în țară Soarelui Răsare. Cu multă luciditate analizează Kyiomi diferențele dintre comportamentul său și cel al unei autentice femei japoneze de azi: "Încă nu obișnuiam să-mi schimb tonul la keitai denwa de zece ori pe săptămînă, întrebîndu-mă care va fi următorul rington, așa cum procedau toate japonezele. Nu ajunsesem să fac plecăciuni în fața unei cash mashine ori de cîte
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
vedeam pe japonezi, și încă nu începusem să-mi spun mie însămi samui, samui ori de cîte ori se răcea vremea sau atsui, atsui dacă afară devenea prea cald. Și, în plus, încă nu așteptăm cu pasiune arzătoare emisiunile pentru femei de la televizor, ca să pot și eu participa la una dintre puținele forme îngăduite de extaz pentru femeia japoneză" (p. 128). Calitățile scrisului Florinei Iliș au fost amplu comentate în ultima vreme. Temeinicia construcției, limpezimea frazei, indiferență la cîntecele de sirenă
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
ori se răcea vremea sau atsui, atsui dacă afară devenea prea cald. Și, în plus, încă nu așteptăm cu pasiune arzătoare emisiunile pentru femei de la televizor, ca să pot și eu participa la una dintre puținele forme îngăduite de extaz pentru femeia japoneză" (p. 128). Calitățile scrisului Florinei Iliș au fost amplu comentate în ultima vreme. Temeinicia construcției, limpezimea frazei, indiferență la cîntecele de sirenă ale modei literare, finețea observației, tonul calm, superior, și calitatea ideilor aduse în discuție fac diferența și
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două femei, dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de toleranța lecturii). Tot acolo cronologia e un fotoliu comod: ea nu împiedică, nu tulbură povestea, nu ne intrigă. Multe romane, de toate felurile, au această nouă intenție de a liniști
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
parti-pris-uri sau balcanisme. Am remarcat, în numărul acesta, o delicioasă temă inactuală: Trapezista și Cișmigiul văzut de sus, de Lucian D. Cișmigiu. Este vorba de Leona Dare, pe care o putem vedea în trei poze, "una dintre cele mai voluptuoase femei din epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea gloriei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
de o anumită vîrstă care face pipi des și are nevoie pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții (inclusiv a celei sexuale) de Prostamol. Tinerele cu tranzit intestinal lent, care se simt balonate (în numele corectitudinii politice, protestăm față de ideea inculcată că femeile ar fi mai constipate decît bărbații). Fetele aflate "în una din zilele acelea" care ne explică ce tampoane folosesc și de ce. Doamna căreia nu-i mai clămpăne placa dentară fiindcă a descoperit un lipici special. Asta după ce l-a uns
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la București și am revăzut-o am început să plâng. Era o ruină. înăuntru locuia fosta noastră bucătăreasă, o femeie din Transilvania, la care țineam foarte mult, împreună cu fiii ei. Dar totul părea că stă să se prăbușească. Un dezastru. Și fusese o casă ca un palat. - Dacă îmi aduc aminte bine, ați plecat în 1959. Aici, în Argentina, în
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]