4,121 matches
-
un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3 Destine frânte de comunism. Mărturii Cînd televiziunile și radioul ne agresează zi de zi cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aleargă și ei zilnic pe acolo, sau chiar vor să slăbească. Dar ai conștiința că vrei să slăbești la 12 ani? Dacă da, presiunea societății a devenit teribilă. În fine. La un moment dat, unul dintre ei se oprește brusc, frânt de mijloc, și se adresează celuilalt, vizibil golit de forță, ca un atlet ce tocmai a alergat maratonul: "Ficatul. Ficatul cedează întotdeauna primul". După care bea cu sete din sticla de plastic cu băutură energizantă, verde-fluorescent, pe care o purtă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
depășesc această depresie cu ajutorul unei sticle de un litru de whisky Johnnie Walker, cumpărată de pe aeroportul Heathrow din Londra. Rezultatul a fost unul îngrozitor: timp de trei zile m-a durut capul, am umblat ca un spectru prin campus, aproape frânt de mijloc (polițaii care sunt pretutindeni peste tot mă urmăreau atent din priviri) am vomitat cât un regiment în camera de cămin și, cel mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putut cunoaște pe Ion Iliescu. Mă rog, nu știu dacă v-ar fi făcut foarte bine. Dar să continuăm zigzagul prin viața dum neavoastră. Părinții dumneavoastră au murit de ini mă rea - cel puțin mama. La propriu. Comunismul le-a frânt inima. Tot la propriu. Cum ați făcut față șocului? Există, iertată să-mi fie întrebarea prostească, vreun blindaj care dă rezultate într-o atare conjunctură? V-a vizitat vreodată gândul răzbunării? A.R. Unul dintre dezavantajele longevității este acela că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
creatorii de efemeride, să fim mai efemeri decât ciobanii georgieni. Nu e de ajuns că, făcând cronică de trei secunde, nu creăm nimic durabil - dar ni se dă și o viață mai scurtă cu trei secunde... Atâta ingratitudine îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-s ale mele, ci ale lui Jim Clark, cel mai bun pilot al tuturor timpurilor - după cum susține Beltoise - mai bun chiar decât Fangio. Numai că poimâine, 7 aprilie, se face un an de când, după trei tumbe, Lotusul său s-a frânt în trei bucăți, iar Clark în numai știu câte. Un an de la Clark, 7 zile de la Bianchi - până și aniversările mortuare au ajuns să se caramboleze ca Lotușii și Matrele în curbă. Într-o frumoasă dimineață de duminică - François Mauriac
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
eu - a întregii sale ființe și, desigur, ideologii, i-am spus că i-o dăruiesc, el urmând să decidă pentru cine va bea: pentru Tolstoi, pentru Cehov, pentru Babel, scriitorii mei preferați - ai lui care erau? -, întregul patetism al frazei frângându-se brusc în precizarea mea: „nu am pahar!”. El se întinse pe spate, luă calm sticla, o deșurubă dintr-o privire și trase un gât puternic; apoi mă categorisi nici blajin, nici vehement, fără semn de întrebare sau de exclamație
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
L-au rugat pe Isus să dea drumul mulțimii de oameni care era cu El. 2. Cristos, Domnul nostru, a trimis să I se aducă pâinile și i-a trimis să se așeze la masă, și a binecuvântat, și a frânt, și le-a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 3. (Au mâncat și s-au săturat și au mai rămas douăsprezece coșuri.) 284. DESPRE SCHIMBAREA LA FAță A LUI CRISTOS, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 17,1-9. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Atunci când te afli în fața unei decizii majore, îți îndrepți gândul către Dumnezeu. Își făcuse o rugăciune, pe care o uitase sau o amânase, dar spuse în gândul ei Psalmul 142. Viața îi pusese în față multe schimbări, o făcuse să frângă cele mai sfinte hotare, iar viciul pătrunse prin spărturile zidului comun, care trebuia păzit cu sfințenie. În ziua aceea trecuse prin multe emoții, iar noaptea o așteptau altele. Era ca o persoană sechestrată, privată de libertate pe nedrept. Își freca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fost cu tine acum? Sunt singură, răspunse Carlina. - Acum nu mai ești. M-ai găsit pe mine. - Da, așa este, dar pot fugi de iubirea ta. - De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin în ajutor când zborul îți este frânt. Nu stricase casa nimănui și nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de femeie. Nu a acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai era disponibil nici un pat de dormit, doar un fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai lejeră. Foamea o chinuia dar își aruncă o mână de alune decojite in gură, apoi își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie să plec mi se frânge inima. Fără tine nimic nu mai e la fel ca atunci când erai sănătos, când scoteai cu găleata vin și ni-l puneai la toți în față fără restricție, când ne ajutai și ne mângâiai și te rugai de noi să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu brio tuturor dificultăților. În zâmbet de amurg asfințise tot trecutul ei care o urmărise ca un vis plin de tristețe. Era ca o lumină tainică pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de braț: Cum e în casa nouă? Bine, îmi răspunde. Tu nu te-ai mutat? Parcă erai și tu propus. S-au ivit încurcături, de-asta mă duc la Consiliu... Ascultă, îi spun oprindu-l, am fost pe la I.L.L. Ai frînt o inimă pe acolo... O fată.. O cheamă Dorina... Mda?! se miră Dinu. Dacă o mai vezi, spune-i că-s inginer, nu doctor, să repar inimile. Și nici "binefăcător" ca tine, ori ca Vlad, să consolez inimi suferinde. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la public era modul meu de-a mă implica. La cantină, începeam munca la cinci dimineața și-o isprăveam după ora unsprezece noaptea. Singurele după-amieze libere erau cele de duminică, imediat după masa de prînz. Atunci, dacă nu mă culcam, frînt de oboseală, mă duceam și făceam baie în mare, împreună cu ospătarele, vreo douăzeci la număr, toate tinere și frumoase. În cantină, stăteam lîngă ghișeu, în camera de unde puneam felul doi în platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rărunchii, Monica! Seara Hotărât, s’a schimbat vremea: posomorât, frig tare și vânt ce îndoaie crengile până jos. Ții minte oțetarii cu foi ca de salcâm, dar mari. S’au ruginit, bat în roșu de apus de soare și se frâng de mijloc. După masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire, mais intelligente; son fils a été recalé dans la session de Juin, à Sf. Sava. E vorba să-l iau în pensiune, fără prea mulți bani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gen epopee. Și atât. Mai e ceva: prezența ta iubită și sufletul meu plin de tine, ca o amforă cu esențe de preț, și dorul meu cald de a te strânge în brațele ce se întind spre tine, ca aripe frânte de sforțări supraomenești. Peste ape și țări, aceeași mereu, mai dornică și mai iubitoare, până la supraom, Mamina 15/1947 I Luni, 17 noembrie [1947] Tu te-ai născut într’o luni, la ora 10½ dimineața. Trăesc săptămâna cea mare: fiecare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi drept, iar tata îi spunea: „Dă o cinzeacă și un pachet de tutun lui Neti“. Apoi el cobora, cu alura lui de mare senior, și uneori examina caii, trăsura, făcând observații, pe urmă urca în trăsură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie) [...] și am spus: „Scuzați-mă, am să-mi revin imediat; n-aș fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acest subiect gras. Deja În 1924 Corneliu Zelea Codreanu Îi deplângea pe țărani pentru faptul că - din cauza evreilor - „au Îmbătrânit Înainte de vreme”, fiind „arși de băutură otrăvită” <endnote id=" (622)"/>. În 1936, Codreanu era convins că, „pentru ca poporul să-și frângă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și În adevăr diabolic”. Printre altele - scria „Căpitanul” -, „[jidanii] Îi vor otrăvi și ameți [pe români] cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. Din relatările
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor). Așa se explică neparticiparea mea la întîlnirea festivă. Dacă ne-am fi întîlnit, de pildă, pe 13 seara, cînd se putea rezolva rapid „problema cazării”, era foarte bine. Dar acum toate au trecut. Pe 28 iulie plecăm din Iași, frînți de oboseală și cu presimțirea că în fiecare an mă voi simți mai rău decît în anul precedent (experiența din anii din urmă mi-o dovedește). Plecăm la Soveja, imediat puțin la mare, apoi înapoi, la Soveja, apoi la Viișoara
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scris, genial scris! Dar... E la mine o febrilitate nefastă pentru scris, o precipitare neînțeleasă în fața foii albe. Or, știut este că, nu întotdeauna primele idei sînt și cele mai bune. Va trebui deci să-mi educ voința, să-mi frîng penița, să oblig inima să bată mai măsurat. Și, mai e ceva: Toate drumurile duc la Roma! Iar pe mine reducerea la același numitor m-a enervat de cînd mă știu, neîmpăcîndu-mă cu formulele. Eram, firește, slab la matematici. Mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]