4,726 matches
-
negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se usucă, n-a curățat cartofii, n-a frământat lutul, n-a mai spus, Așa stau lucrurile, Cipriano, viața n-are decât două zile de dat, atâția oameni n-au trăit decât o zi și jumătate, alții nici atât, așa că nu ne putem plânge. Cipriano Algor rămase doar câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
furtunilor și ploilor mărunte. Mă duc în camera mea, spuse Marta, am ceva de cusut și am tot amânat, dar azi trebuie să termin, Nici eu nu mai stau mult, spuse tatăl, sunt obosit deși n-am făcut nimic, Ai frământat lut, ai verificat cuptorul, ceva tot ai făcut, Știi ca și mine că trebuie să mai frământ o dată lutul, iar cuptorul n-avea nevoie de îngrijiri de zidar nici de doică, Zilele sunt toate la fel, orele nu, când zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot amânat, dar azi trebuie să termin, Nici eu nu mai stau mult, spuse tatăl, sunt obosit deși n-am făcut nimic, Ai frământat lut, ai verificat cuptorul, ceva tot ai făcut, Știi ca și mine că trebuie să mai frământ o dată lutul, iar cuptorul n-avea nevoie de îngrijiri de zidar nici de doică, Zilele sunt toate la fel, orele nu, când zilele ajung la capăt au întotdeauna toate cele douăzeci și patru de ore, chiar dacă în ele nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tuturor relelor, credința că gusturile și nevoile contemporanilor bunicului fondator, în materie de produse ceramice, se vor menține inalterabile per omnia saecula saeculorum, cel puțin pe timpul vieții lui, ceea ce, dacă suntem atenți, e tot una. Am văzut că lutul e frământat aici în modul cel mai artizanal posibil, am văzut cât sunt de rustice instrumentele, aproape primitive, am văzut afară cuptorul care păstrează trăsături de inadmisibilă antichitate pentru epoca modernă, care, în ciuda scandaloaselor defecte și intoleranțe care o caracterizează, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o figură provine de la altele pe care au fost nevoiți să le dea deoparte și să le frământe, așa se întâmplă cu toate lucrurile de pe lumea asta, înseși cuvintele, care nu sunt lucruri, ci doar le desemnează cât pot de bine, și desemnând le modelează, chiar dacă au servit exemplar, presupunând că e posibil, sunt folosite de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că femeia ar fi supraviețuit dacă, în urechile lui Cipriano Algor, n-ar răsuna de pe acum întrebarea pe care Marta i-o va pune mâine, De ce, de ce bărbatul și nu femeia, de ce unul și nu amândoi. Lutul femeii a fost frământat peste lutul bărbatului, sunt din nou un singur lut. Primul act al spectacolului s-a terminat, podoabele scenei au fost scoase, actorii se odihnesc după efortul apoteozei. În magaziile Centrului n-a rămas nici o singură piesă de lut fabricată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
început aruncase păpușile prost făcute într-un colț, dar apoi, împins de un straniu și inexplicabil sentiment de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa, aruncat în față de un alt gând care n-a considerat oportun să se manifeste. În ce-l privește pe Cipriano Algor, nu va fi greu de priceput că unele dintre insolitele sale procedee sunt motivate de preocupările care îl frământă privind rezultatul sondajului, și că, amintindu-i fiicei lui că, chiar locuind în Centru, ar putea veni să lucreze la olărie, n-a vrut pur și simplu decât s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât una, Marta și Marçal vor părăsi Centrul. Dacă o fac, e o prostie, spunea Cipriano Algor, din ce vor trăi după aceea, Aceeași întrebare ni s-ar putea pune și nouă, spuse Isaura, și totuși nu vezi că mă frământ. Crezi în divina providență care se îngrijește de nevoiași, Nu, ce cred eu e că sunt momente în viață când trebuie să ne lăsăm purtați de curentul a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a Încheiat totuși de trei săptămâni, dacă nu mă Înșel! — În vremea Ramadanului, eram În călătorie de la Nishapur la Samarkand, a trebuit, deci, să Întrerup postul, făcând legământ să câștig mai târziu zilele pierdute. Cadiul se sperie, asistența se frământă, fața suveranului este indescifrabilă. Hotărăște să-l isodească pe Abu Taher: — Tu, care ești un cunoscător al tuturor ascuzișurilor credinței, poți să-mi spui dacă, vârând monedele de aur În gură și scoțându-le de Îndată, khwaje Omar Încalcă postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați de nelegiuire, pentru că insinuează că Dumnezeu n-a avut destulă grijă de creația lui. Cei care spun „nu” pot fi și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că putea să fie vorba de o banală coincidență de lectură. Omar ne-a apărut, În acel moment, ca o parolă a destinului, ar fi fost aproape un sacrilegiu s-o ignori. Bineînțeles, n-am pomenit nimic despre ceea ce ne frămînta, conversația s-a Învârtit În jurul poemelor. Ea mi-a adus la cunoștință că Napoleon III În persoană ceruse publicarea respectivei lucrări.” În acea vreme, Europa tocmai Îl descoperise pe Omar. E adevărat, câțiva Învățați vorbiseră despre el la Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori exilat sau deportat, n-aș fi părăsit niciodată Franța. Dar vremurile se schimbă, evenimentele care frământă celălalt capăt al planetei ne afectează, de-acum, viețile. Dacă aș avea astăzi douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură În Orient. Mai ales dacă m-aș numi Omar! M-am simțit obligat să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina. Am adoptat tonul cel mai detașat: — Vreți să spuneți că Howard s-a descurajat după aceste câteva luni, că pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
peisajul mirific și mă întreb ce fel de afacere o fi asta a lui Luke. Ce o fi chestia asta „pe care și‑a dorit‑o dintotdeauna“? Un client nou? Un birou nou? Vrea, poate, să‑și dezvolte compania? Mă frământ, încercând să‑mi aduc aminte dacă am auzit cumva ceva din întâmplare în ultimul timp și, cu o tresărire, îmi amintesc că l‑am auzit vorbind la telefon, în urmă cu câteva săptămâni. Vorbea ceva despre o agenție de publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut la New York. Simt un fior pe șira spinării și o greutate pe suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trecute. Într‑o zi, te trezești și descoperi că flirtează cu cel mai bun prieten al tău. Și nu știi ce să faci. Ești complet dat peste cap. — Deci... toate astea l‑au dat pe Luke peste cap? am întrebat, frământându‑mi degetele. — Peste cap? face Michael. A fost dat de‑a berbeleacul și călcat în picioare de o turmă de porci sălbatici. De câteva ori am ridicat receptorul, cu dorința subită de a vorbi cu el. Dar, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei și nu-și fac raportul. Trei afară, patru înăuntru. Asta-i regulamentul. Se opri deodată, ca și cum un gând neașteptat ar fi surprins-o, apoi fața i se lumină cu un zâmbet șugubăț. Își reluă discursul: ― Dar nu asta vă frământă pe voi, așa-i? Vă gândiți mai mult la ce-ar putea să găsească ei pe-acolo. Sau poate ne-am înșelat complet în privința dumitale și că n-ai fi de fapt decât un cercetător ambițios pe calea cunoașterii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aplecă pe instrumentele: lui), fiecare cu treaba lui. ― Cum dorești. Ripley plecă spre coridor... tot nemulțumită. Dar n-ar fi știut să spună de ce. Răspunsurile lui Ash păreau valide și raționale. Era greu să le respingă. Dar nu asta o frământa. Faptul că a deschis sasul implica mai mult decât o simplă infracțiune. Acest gest nu se potrivea cu personalitatea ofițerului științific, chiar contrazicea demonstrațiile sale de profesionalism. Ea-l cunoștea de puțin timp, dar până la acest, incident, el lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Lambert. Puse o serie de întrebări, confirmă recepția răspunsurillor și stinse intercomul. Ash îi înmână aruncătorul de flăcări. Reglă puterea și apăsă ușor pe trăgaci. ― Merge. Parker e un mecanic mai bun decât se crede. (Notă expresia lui Ash.) Te frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez. ― Ești ofițerul științific. Hai comentează! ― Nu are legătură cu știința. ― Nu-i momentul să te codești. Spune-mi ce ai pe suflet. Ash îl privi cu o sinceră curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie‐ i în plete să‐și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu‐ l ridici, și fetele se miră. ...O, nu! Nu‐ i drept să te‐ndoiești! La
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În zadar frămânți în viață zeci și sute de probleme, Vine-o vreme că pe toate cad uitările - poeme. 5-8 septembrie 2004 De când e cu „treacă-meargă” ori „ e bine și așa” Batem tot pe loc noi pasul, fără a mai progresa. Ne uităm
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
O scurtă istorie a timpului” de Stephan Hawking - un matematician care stăpânește legile fizicii universului, așa cum știu eu tabla înmulțirii. Din expunerea lui savantă, dar presurată cu exemple simple pentru profani ca mine, s-au desprins câteva întrebări esențiale ce frământă omul din momentul când gândirea sa este capabilă să-și privească mama ca pe Dumnezeu. Când află însă că și mama își întoarce privirile cu același sentiment spre bunica și bunica spre străbunica până în veacul tuturor veacurilor, nedumerirea se amplifică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele dintre ele, deși par prea scurte, Sunt
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]