4,049 matches
-
celelalte argumente au roluri mai joase în ierarhie. Există diferențe în înțelegerea noțiunii de proeminență și a relevanței ei pentru realizarea argumentelor. Ierarhiile trebuie considerate cu rezervă, pentru că o ierarhie nu este un construct universal și nu poate capta toate generalizările. Cel mai frecvent citate în bibliografie sunt cele două ierarhii propuse de Jane Grimshaw. În modelul lui Grimshaw (1990), structura argumentală este o reprezentare structurală a relației de proeminență dintre argumente; relația de proeminență este determinată de proprietățile tematice și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în forma logică: P produce proprietăți, PI produce funcții propoziționale. Din moment ce PI nu presupune externalizarea unui argument intern, nimic nu împiedică apariția acestei operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atunci este și Cauza acestei schimbări; diferența dintre Agent și Cauză este dată de prezența vs absența trăsăturii [+m]; [+m] presupune [+ Animat], nu și invers. Acest sistem dă seamă de diferența dintre Instrument și Cauză, în legătură cu care autoarea propune următoarea generalizare: Un rol Cauză este Instrument dacă și numai dacă un rol Agent este de asemenea realizat în derivare sau presupus în interpretare. Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că setul de verbe [+c] este exact setul de verbe tranzitive cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității Lexiconului: Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operații în Lexicon
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative, inacuzative și unele psihologice nu se pot pasiviza. Autoarea (Dobrovie-Sorin 1998: 415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziții nonfinite în italiană prin absența trăsăturilor de acord. Dobrovie-Sorin (1998: 423) adoptă criteriul tematic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trebuie să primească, nu să verifice trăsătura de număr (în poziția Spec,I sau Spec,T). Se este coindexat cu un nominal care (lexicalizat sau nu) ocupă poziția de subiect canonic. Cornilescu (1998: 319) arată că structura cu se respectă Generalizarea lui Burzio: din moment ce verbul poate verifica trăsătura de Caz structural acuzativ, are o poziție tematică de subiect. Verbele cu se acuzativ au o structură argumentală binară, fiind proiectate ca verbe tranzitive, nu ca ergative. Ambele roluri tematice sunt verificate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu observația formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opțiunea pentru analiza sintactică ar fi mai greu de acceptat și de explicat în acest caz. (b) În legătură cu cel de-al doilea aspect, au fost formulate, pentru română, mai multe generalizări (prezentate mai sus): Cinque (1988: 572), preluând observația formulată de Dobrovie-Sorin (1987: 495), arată că, în română, nu toate ergativele acceptă construcția cu se, iar cele care o acceptă se comportă ca inergative; Dobrovie-Sorin (2004: 23) arată că, în română
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care corespunde unui obiect direct (inițial) al unui verb. 3. SELECȚIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ȘI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT Selecția auxiliarului de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de topicalizare și de tranzitivitate; verbele tranzitive active selectează întotdeauna avoir. Borer (1994: 26) observă că selecția auxiliarului nu e sensibilă la telicitate/agentivitate, ci la prezența unui nominal obiect. Van Valin (1990, apud Mackenzie 2006: 118) a formulat următoarea generalizare pentru italiană: Selecția auxiliarului în cazul verbelor intranzitive Este selectat essere 'a fi' dacă structura logică a verbului conține un predicat de stare. În modelul propus de Chierchia (1989, 2004) − vezi Capitolul 3, 5.3.3.1. − selecția auxiliarului de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
următoarea corespondență: schimbare de localizare D + T schimbare de stare D + T ('a muri') D − T ('a schimba') continuarea unei stări St − D existența unei stări St Bentley și Eythórsson (2003: 463−464; 461, apud Mackenzie 2006: 123) formulează două generalizări: 1. 'A fi' este selectat de verbele care sunt [D + T], [D − T], [St − D] și [St]. 2. 'A avea' este selectat atunci când predicatul intranzitiv nu are niciuna dintre proprietățile D, T, St. Reanalizând aceste propuneri, Mackenzie (2006: 140−141
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al tranzitivelor cu Pacient: The stain reemerged/reappeared ' Pata a reapărut' The door re-opened ' Ușa s-a redeschis' The ice remelted ' Gheața s-a retopit' *I resmoked, relaughed, resang '(Eu) am refumat, rerâs, resângerat'. Horn (1990)35 a formulat următoarea generalizare: apariția prefixului re- are nevoie de existența unui obiect (al unui verb tranzitiv sau obiectul de adâncime al verbelor inacuzative). Lieber (2004: 147)36 a observat că, pentru că re- indică repetarea unei acțiuni, deci nu poate apărea cu verbe care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
găurit, -ă nom. găurirea, găuritul A SE GELATINIZA La rece, sosul se gelatinizează tranz.: Ion gelatinizează sosul part. gelatinizat, -ă nom. gelatinizarea A SE GENERALIZA Aspectele negative se generalizează rapid tranz.: Ion generalizează toate aspectele negative part. generalizat, -ă nom. generalizarea, generalizatul A SE GRIPA Deși e vară, Ion s-a gripat tranz.: Legislația gripează piața imobiliară part. gripat, -ă nom. griparea, gripatul A SE IEFTINI Legumele se ieftinesc tranz.: Țăranii ieftinesc legumele part. ieftinit, -ă nom. ieftinirea, ieftinitul A SE
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cambridge, MA, MIT Press. 54 R. S. Jackendoff, Semantic Structures, Cambridge, MA, MIT Press, apud Levin și Rappaport Hovav (2005: 47). 55 La Marantz (1984, apud Grimshaw 1990: 35), argumentul extern nu este inclus în structura argumentală. 56 Ca majoritatea generalizărilor referitoare la rolurile tematice, și aceasta este prea "tare", fiind contrazisă de situația din limbile ergative. 57 E. Williams, "Argument Structure and Morphology", Linguistic Review, 1, p. 81−114. 58 B. Rozwadowska, "Thematic Restrictions on Derived Nominals", în: W. Wilkins
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rostirea pildei de către Mântuitorul Iisus Hristos; atitudinea comparativă a preotului, levitului și a Samarineanului față de omul căzut între tâlhari; motivele pentru care Samarineanul poate fi considerat model pentru creștini. În cadrul lecției Iubirea prin fapte: ajutorarea celor aflați în suferință, pentru generalizarea și aplicarea cunoștințelor, profesorul poate adresa elevilor următoarea cerință: „Cum îți poți dovedi iubirea prin fapte dacă: Prietenul tău a avut un accident în urma căruia a rămas cu un handicap fizic; Prietenului tău i-a murit de puțin timp mama
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
social superior (Duncan, Featherman, Duncan, 1972). Datorită importanței deosebite a contextului în explicația sociologică, ne putem aștepta că vom avea doar în mod excepțional relații cauzale simple. Cele maimulte dintre formulările cauzale simple se dovedesc curând a fi formulări neglijente, generalizări abuzive ale unor regularități empirice conjuncturale. Trebuie să ne așteptăm mai degrabă la formularea de teorii complexe care să precizeze într-o măsură cât mai mare variația relațiilor de determinare în funcție de diferiții factori contextuali. Doar specificarea pentru fiecare lege cauzală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înainte), iar într-altul pozitivă (+0,07 - Survey..., 1971). Deși variabilele contextuale sunt adevărații producători ai efectului, modalitățile prin care se realizează acest proces de producere sunt atât de complexe, încât rezultatul variază substanțial de la un context la altul. Orice generalizare având ca obiect această relație este extrem de vulnerabilă. Astfel am ajuns la generalizări rizibile de genul: „Culoarea pielii este una dintre cauzele criminalității” sau „femeile sunt mai fericite (nefericite?) decât bărbații”. Din acest motiv, variabilele contextuale nu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adevărații producători ai efectului, modalitățile prin care se realizează acest proces de producere sunt atât de complexe, încât rezultatul variază substanțial de la un context la altul. Orice generalizare având ca obiect această relație este extrem de vulnerabilă. Astfel am ajuns la generalizări rizibile de genul: „Culoarea pielii este una dintre cauzele criminalității” sau „femeile sunt mai fericite (nefericite?) decât bărbații”. Din acest motiv, variabilele contextuale nu fac parte din teoria abstractă propriu-zisă a respectivului fenomen de explicat. Denumirea de variabile externe intenționează
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca fiind completă, ne putem întreba ce valoare de generalitate are. Este ea aplicabilă la orice proces evolutiv biologic? Cu alte cuvinte, orice formă de viață ar trebui să evolueze conform acestei teorii? Sau teoria noastră nu reprezintă decât o generalizare empirică a unui proces unic, care s-a petrecut doar pe Pământ, în condițiile particulare ale acestuia? Dacă, de exemplu, am descoperi un al șaptelea continent pe care viața ar fi evoluat complet independent de evoluția ei pe celelalte continente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibile sau este, prin natura sa, particulară, negeneralizabilă? Există sau nu legi generale ale evoluției? Această întrebare se pune cu mai multă forță în legătură cu evoluția societății umane. O teorie generală a evoluției societății poate fi de două tipuri, constituind o generalizare strict empirică (determinarea caracteristicilor comune ale evoluției diferitelor comunități, evidențierea aspectelor lor comune sau diferențiatoare). O asemenea teorie nu are pretenții de generalitate în sensul teoriilor generale despre care am vorbit deja. Ea nu pretinde că poate să descrie evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o asemenea alternativă nu trebuie să fie respinsă ab initio. Ea pune o problemă de răscruce pentru științele evoluției. În această din urmă variantă, științele evoluției sunt de tipul științelor cu obiect individual, sarcina lor fiind doar aceea a unor generalizări empirice. Dat fiind un proces evolutiv particular, în care sunt angrenate mai multe obiecte interrelaționate sau unul singur, problema este de a-l descrie într-o formă esențializată și de a-l explica. Științe generale temporale nu ar exista. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natural al celor mai variate ipostaze ale omului. O teorie generală a omului și a societății, cât și o teorie generală a evoluției sociale trebuie să pornească neapărat de la istorie ca un furnizor general de fapte empirice, dar și de generalizări. • Analiza istorică drept instrument de cunoaștere a realității prezente și atendințelor viitoare. În cazul în care considerăm trecutul ca având un rolcauzativ în raport cu prezentul, perspectiva istorică este absolut necesară. Pentru a înțelege semnificația unor evenimente actuale, ca, de exemplu, tensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale prin care trec clase de comunități -, ci și pentru orientarea sa empirică. A vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată, a tipologiza, a verifica empiric validitatea acestor tipologii și, în fine, a stabili regularități empirice apte de a oferi suportul generalizărilor sub forma legilor istorice. Perspectiva evoluționistă sugerează existența unor legi istorice care reglementează succesiunea stadiilor, a formelor de organizare socială. Criteriile utilizate pentru a distinge un stadiu de altul și conform cărora seapreciază existența unei evoluții sunt obiective. Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
progres, a fost complet abandonat. În SUA, antropologia socială și culturală a fost dominată în prima jumătate a secolului XX de figura lui Boas. Principiul metodologic fundamental al acestei orientări era un inductivism dus până la descriptivismul pur. Tentativele anterioare de generalizare și, în mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din Austria, Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania) În majoritatea țărilor dezvoltate, dar și În alte țări. Pe parcursul aplicării taxei pe valoarea adăugată s-au produs și mai multe reforme succesive În vederea constituirii unui impozit sintetic unic, prin simplificare și generalizare, În concordanță cu politica de armonizare a fiscalității europene În cadrul Comunității Economice Europene, mai ales În perioada 1967-1977. În acest sens, Încă din 1958, regimul taxei pe valoarea adăugată se simplifică și se generalizează, prin lărgirea sferei de cuprindere, are
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]