3,912 matches
-
mai 1892 la Londra ca al patrulea copil al medicului Archibald Garrod de la spitalul St.Bartholomew, fiu al unei vechi familii aristocrate, cunoscut, între altele, pentru investigațiile sale din domeniul unor boli genetice (alkaptonuria etc) și considerat unul din fondatorii geneticii biochimice. Bunicul patern, Sir Alfred Baring Garrod (1819-1907), a fost, între altele, o autoritate în domeniul bolilor reumatice și unul din consilierii medicali ai reginei Victoria, iar unchiul ei, Alfred Henry Garrod (1846-1879), a fost un fiziolog și zoolog cunoscut
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
și integrare tehnologică și cu potențial de a induce schimbări structurale. Diferitele tehnologii generice diferă în ceea ce privește nivelul de maturitate și domeniile de aplicare. Aceste tehnologii sunt calificate ca „generice” în sensul că sunt foarte apropiate de discipline științifice: biochimie, microbiologie, genetică, termodinamică, optică etc. Întreprinderea transferă în interior cunoștințe științifice fundamentale și dispune astfel de un fundament care îi permite să realizeze inovații tehnologice. Termenul „generic” reflectă natura acestor tehnologii cu vocație generică, ce ajută la dezvoltarea industrială generală și permit
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
și agroalimentare. Biotehnologiile industriale oferă noi metode de producție pentru produse existente și oferă posibilitatea dezvoltării unor produse complet noi. Pentru dezvoltarea unor produse și procese utile biotehnologiile industriale se bazează pe integrarea unor discipline științifice cum sunt biochimia, microbiologia, genetica moleculară și tehnologii de proces. Un important subsector al biotehnologiilor industriale se referă la biocombustibili. În filiera tehnologiilor generice sunt importante sisteme de fabricație avansate, pentru a produce bunuri comercializabile bazate pe cunoștințe și servicii conexe (de ex. robotica modernă
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
risc includ, printre altele, nașterea prematură, existența gemenilor, anumite infecții în timpul nașterii precum toxoplasmoza sau rubeola, expunerea la metilmercur pe parcursul sarcinii și traumatisme craniene în timpul primilor ani de viață. Se crede că aproximativ 2% dintre cazuri sunt cauzate de o genetică moștenită. Există un număr de sub-tipuri clasificate în funcție de problemele specifice prezente. De exemplu, persoanele cu rigiditate musculară prezintă paralizie cerebrală spastică, persoanele ce prezintă coordonare slabă prezintă paralizie cerebrală ataxică, iar persoanele cu probleme de scriere prezintă paralizie cerebrală atetoidă
Paralizie cerebrală () [Corola-website/Science/320519_a_321848]
-
și intră mai degrabă în clasificarea extinsă a tulburărilor referitoare la convulsii decât a epilepsiei în sine. Cele mai multe dintre cauzele crizelor acute simptomatice pot, de asemenea, conduce la crize ulterioare, acest caz fiind cunoscut drept epilepsie secundară. Se consideră că genetica este un factor implicat în majoritatea cazurilor, fie în mod direct, fie în mod indirect. Unele cazuri de epilepsie sunt datorate unui defect al unei singure gene (1-2%); majoritatea cazurilor se datorează interacțiunii dintre gene multiple și factorii de mediu
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
n. Mircea Sabău), Prof. Univ. Dr. la Univ. din Chicago, SUA, Membru al Academiei Americano-Române de Arte și Științe, specializat în biofizica medicală/ Medicină Nucleară și Radiologie, interacții ale neutronilor cu sisteme biologice. Melania Spodheim, Dr, cercetător în biofizica și genetică moleculară la renumitul Institut „Louis Pasteur” din Paris, Franța. Radu Turcu, Prof. Univ. Dr., Catedră de Biofizica din Măgurele a Univ. București, specialist în radioizotopi și biofizica medicală Vasile Vasilescu, (d. 2002), Prof. Univ. Dr. , Biofizica neurofiziologica la Facultatea de
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
Prin alelă (de la grecescul αλληλος, "allelos") se înțelege una din multiplele forme pe care le poate avea o genă. În genetica clasică termenul "alelomorfă" se folosea pentru a descrie diversele forme ale unei gene, detectate ca fenotipuri diferite. În genetica modernă alelele sunt înțelese ca fiind secvențe ADN alternative, cu același locus (poziție fizică), care pot determina sau nu în trăsături
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
Prin alelă (de la grecescul αλληλος, "allelos") se înțelege una din multiplele forme pe care le poate avea o genă. În genetica clasică termenul "alelomorfă" se folosea pentru a descrie diversele forme ale unei gene, detectate ca fenotipuri diferite. În genetica modernă alelele sunt înțelese ca fiind secvențe ADN alternative, cu același locus (poziție fizică), care pot determina sau nu în trăsături fenotipice diferite. Astfel, orice variație în secvența moleculei de ADN poate fi considerată ca reprezentând o alelă, indiferent dacă
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica generală și umană, Humanitas, București, 1997. 2. Movileanu V., Probleme de genetică, Chișinău, 1973. 3. Maximilian C., Ioan Doina, Genetica medicală, București, 1996.
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica generală și umană, Humanitas, București, 1997. 2. Movileanu V., Probleme de genetică, Chișinău, 1973. 3. Maximilian C., Ioan Doina, Genetica medicală, București, 1996.
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica generală și umană, Humanitas, București, 1997. 2. Movileanu V., Probleme de genetică, Chișinău, 1973. 3. Maximilian C., Ioan Doina, Genetica medicală, București, 1996.
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
Genetica studiază modul în care organismele vii moștenesc caractere, numite trăsături, de la precursorii lor; de exemplu, copiii seamănă adesea cu părinții. Genetica urmărește să stabilească ce trăsături sunt moștenite și să explice cum sunt transmise aceste trăsături din generație în generație
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
Genetica studiază modul în care organismele vii moștenesc caractere, numite trăsături, de la precursorii lor; de exemplu, copiii seamănă adesea cu părinții. Genetica urmărește să stabilească ce trăsături sunt moștenite și să explice cum sunt transmise aceste trăsături din generație în generație. Unele trăsături se referă la înfățișarea fizică a organismului; de exemplu, culoarea ochilor, înălțimea sau greutatea. Există multe alte tipuri de
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
aibă copii înalți și subțiri. Alte trăsături rezultă din interacția dintre caractere moștenite și mediul înconjurător. De exemplu, un copil poate moșteni tendința de a fi înalt, dar dacă este slab alimentat el va fi totuși scund. Modul în care genetica și mediul înconjurător interacționează pentru a produce o trăsătură poate fi complicat: de exemplu, șansele ca cineva să moară de cancer sau de o boală de inimă par a depinde atât de istoria familiei sale cât și de stilul său
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
cu ochi căprui sau verzi. Se întâmplă așa din cauza numărului mare de gene implicate, ceea ce face ca această trăsătură să fie foarte variabilă, iar oamenii au înălțimi foarte diferite. Ereditatea poate fi complicată și atunci când trăsătura depinde de interacția dintre genetică și mediul înconjurător. E bine cunoscut faptul că, dacă un copil nu primește destulă hrană, trăsături cum ar fi culoarea ochilor nu se vor schimba, dar creșterea îi va fi afectată. Anumite boli sunt ereditare și apar în familii; altele
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
categorie fac parte "boala lui Huntington", "fibroza cistică (mucoviscidoza)" sau "distrofia musculară progresivă (miopatia lui Duchenne)". Mucoviscidoza, de exemplu, e cauzată de mutații într-o singură genă numită "CFTR" și se moștenește ca trăsătură recesivă. În alte boli influențate de genetică, alelele primite de la părinți schimbă doar riscul de a contracta boala. Cele mai multe boli de acest fel sunt moștenite într-un mod complex: uneori sunt implicate gene multiple, alteori sunt importante atât genele cât și mediul înconjurător. De exemplu, riscul de
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
exemplu, totalitatea șoarecilor care trăiesc pe o insulă formează o unică populație de șoareci. Dacă, în decursul câtorva generații, șoarecii albi, rari inițial, ar deveni o parte mare din această populație, culoarea blănii acestor șoareci va fi evoluat. În limbajul geneticii, acest fapt se numește o schimbare a "frecvenței alelice" - creșterea frecvenței alelei pentru blană albă. Alelele devin mai mult sau mai puțin comune fie din întâmplare (printr-un proces numit "derivă genetică"), fie prin selecție naturală. În selecția naturală, dacă
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
de indivizi neînrudiți în faza a doua a proiectului internațional HapMap și în eșantioanele recoltate de CEPH ("Centre d’Etude des Polymorphismes Humains") în scopul studierii variabilității genomului uman ("CEPH Human Genome Diversity Panel") Înainte de realizarea acestei analize, cercetătorii în genetica populațiilor se așteptau să găsească diferențele importante între grupurile etnice, cu prezența de alele derivate comune unor grupuri însă cu frecvență redusă sau inexistente în alte grupuri. Studiul datelor obținute de HapMap și CEPH privind 53 de populații a arătat
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
este, în genetica umană, cel mai recent strămoș comun pe linie paternă din care coboară toți oamenii ce trăiesc în prezent. ("Y-most recent common ancestor", abreviat "Y-MRCA" în limba engleză) a trăit, probabil, cu 90.000 - 60.000 de mii de ani în
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
alții având mai mulți copii cu mai multe femei. (Această diferență a varianței numărului de descendenți ai indivizilor de sex masculin față de cei de sex feminin la musculița de oțet a fost subliniată pentru prima dată de Bateman în 1948.) Genetica populației arată că Adam cu cromozomul Y nu a fost strămoșul comun al întregii populații în trecut și că, în viitor, unul din descendenții săi poate deveni predominant. Strămoșul comun patern al tuturor oamenilor astăzi în viață este diferit de
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
Efectul de fondator reprezintă, în genetica populațiilor, pierderea variabilității genetice ce apare atunci când o nouă populație are ca origine un număr foarte mic de indivizi dintr-o populație mai mare. Acest concept a fost dezvoltat pentru prima dată în mod complet de Ernst Mayr în 1952
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
contribuie nu numai deriva genetică, dar și selecția naturală, migrația și mutațiile. Acest potențial pentru schimbări relativ rapide în frecvența alelelor prezente în populația coloniei a condus majoritatea oamenilor de știință să considere efectul de fondator (și, prin extensie, deriva genetică) o forță motrice semnificativă în evoluția noilor specii. Sewall Wright a fost primul care a acordat importanță derivei aleatorii și populațiilor mici, recent izolate, propunând teoria schimbării echilibrului în speciație. El a fost urmat de Ernst Mayr care a creat
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
stil-vechi" de pe Pământ sunt, după cum se spune inițial, în număr de un milion. În realitate, numărul lor este mult mai mic, în jur de 300.000, deoarece fiecărei femei îi este permis să aibă doar un copil. ADN-ul încorporează genetica fluturelui de noapte, care permite stocarea spermei și alegerea tatălui după ce au trecut ani de zile de la actul sexual. Această metodă de reproducere face ca mulți copii să nu-și cunoască tatăl și, de asemenea, duce la încălcarea tabu-ului
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
care trăiesc post-oamenii seamănă cu cea din secolul al XIX-lea, caracterizată prin absența reprimării și a moralei creștine, exemplificate de intenția lui Daemon de a-și seduce verișoara. Simmons face referire și la atașamentul lui Nabokov pentru fluturi, prin genetica fluturilor încorporată oamenilor de stil-vechi și entuziasmul lui Daeman ca lepidopterist. Mahnmut de pe Europa apare în primul capitol ca un erudit în Shakespeare, analizând Sonetul 116 și trimițându-i-l lui Orphu de pe Io. Aici începe influența lui Shakespeare asupra
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
și Border Collie. Heterocromia este clasificată în principal prin debutul acesteia: este fie de natură genetică fie dobândită. Deși în mod frecvent este făcută o distincție între heterocromia ce afectează întreg ochiul și cea sectorială, este de obicei clasificată ca genetică (datorită mozaicismului sau naturii congenitale) sau dobândită, cu mențiunea afectării porțiunii irisului în funcție de cât de întunecată sau de luminoasă este aceasta. Heterocromia congenitală este de obicei moștenită ca o trăsătură autozomală. Heterocromia dobândită este determinată de răni, inflamații sau tumori
Heterocromie () [Corola-website/Science/316958_a_318287]