4,151 matches
-
Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curte. Câinele stăpânului se smuci în lanț, latră, ar fi mușcat. Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră câte zece lei, pe care Beghe îi strânse mulțumind. La plecare zbieră săru' mâna. Afară, gerul tăia obrazul. O luară spre Cuțarida. Trecură Grivița. Prăvăliile aveau geamurile luminate cu becuri galbene și albastre. Se apropiară și priviră. Niște păpuși îmbrăcate în postav verde, cu câlți albi pe margini, spânzurau de-o sfoară lungă. Lângă ele, un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puși pe înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
treabă cu Sandu pe Grivița. Toată strada era plină de o zeamă neagră de noroi, în care se înfundau căruțele și caii. La marginea trotuarelor se mai vedeau urmele zăpezii mieilor, murdare și înghețate. Pomii încremeniseră cu mugurii închiși. Un ger târziu stăruia deasupra orașului. Cerul negru și zdrențuit atârna peste prăvăliile negustorilor. Vântul rece smucea firmele de tablă. Pungașii, zgribuliți, căutau un client. Înainte mergea lunganul, după obicei, privind vitrinele pline și trăgând cu ochiul. Ce-i veni lui Nicu-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele și coatele. Așteptau toți patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei oameni înalți, îmbrăcați în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fantome ce Însoțesc navele În apele polare pe care le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie să fi fost lună, lună plină, acel disc incredibil de clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de mărginiții sovietici). Era stăpânit de dorința de a excela În toate. Într-o seară de iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a face loc, ca să zicem așa, imensului pom de Crăciun care atingea cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încet și apăru un bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împinse buza de jos și ridică din umeri. ― Cine știe! Poate că au reținut-o la birou. ― Bineînțeles, interveni Melania Lupu. Purta o tocă mică neagră care, așezată cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați văzut din nou? ― Da. Rămăseseră în hol. ― Ce făceau? ― Dormeau. ― În hol? ― Probabil li s-a părut că acolo e mai cald. Când am venit acasă, am găsit înghețată apa dintr-un vas cu flori. Niște garoafe... Fusese un ger groaznic. ― Îmi amintesc. Totuși mi se pare ciudat. Din cauza amplasării și a ferestrelor înalte, holul e cea mai friguroasă încăpere. ― Inexplicabil, într-adevăr... ― Sînteți sigur că nu vă înșelați? Scuzați-mă că insist, dar amănuntul este extrem de important pentru mine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger și nimeni nu face o singură mișcare! ― Cam ce mișcare ai dori să facem, tinere? întrebă Grigore Popa. ― Să chemăm un instalator, să mai dereticăm prin casă, ori naiba știe... ― Vai, domnule Matei, interveni Melania Lupu, dar ați fost și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe nimeni și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc și un mic pachet, oh, nu mare lucru, desigur... Câteva dulciuri, o portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pieptu-i își îndoae gâtul 175Și trist privea un punct cu ochii țintă, Și se uscă ca și la umbr-o plîntă. - "Eu mor de n-oi vede seninul, cerul, De n-oi privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de groază sau frică, ci era unul de fericire, ceva ce nu mai simțise niciodată. - Este cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi. Nici nu știu cum să vă mulțumesc! Ochii băiatului străluceau de fericire, de parcă nici nu mai simțea gerul iernii. Bătrâna îl luă de mână și porniră grăbiți spre casă. Când ajunseră, femeia îi încălzi puțină apă să facă baie și pe urmă îi dădu să mânânce o farfurie de supă și două felii de cozonac. După ce termină de
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
Se află un stejar bătrân și aplecat. Sub el se află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la ulucul ei s-au adăpat și animalele de pradă. Pe lângă ea trecut-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]