5,266 matches
-
cerc în jurul lui și unul trebuie să îl atingă peste palmă. Apoi pentru a-l deruta vor spune ușor: “bzzz”.Vor fi “muștele”. Copilul ghemuit trebuie să ghicească cine l-a lovit; dacă ghicește se " ghemuiește " celălalt copil, dacă nu ghicește, va sta în continuare până ghicește cine l-a atins. Ascunsa cu mingea Obiective: Exersarea atenției și a vitezei de alergare; Materiale: o minge. Desfășurare: Copii se așează în șir indian, în fața primului copil este o minge. Acesta zice un
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
să îl atingă peste palmă. Apoi pentru a-l deruta vor spune ușor: “bzzz”.Vor fi “muștele”. Copilul ghemuit trebuie să ghicească cine l-a lovit; dacă ghicește se " ghemuiește " celălalt copil, dacă nu ghicește, va sta în continuare până ghicește cine l-a atins. Ascunsa cu mingea Obiective: Exersarea atenției și a vitezei de alergare; Materiale: o minge. Desfășurare: Copii se așează în șir indian, în fața primului copil este o minge. Acesta zice un număr (din câți copii sunt) iar
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria, ba în al său Albano. Poate acolo Severus își dorește ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oamenii care au fost implicați personal în interacțiunea verbală sunt, la urma urmelor, incapabili de a-și aminti ceva despre gesturile mâinilor vorbitorului", cu alte cuvinte, destinatarul nu acordă atenție, de obicei, gesturilor mâinilor vorbitorului; (b) "subiecții sunt incapabili să ghicească conținutul vorbirii la care se referă gesturile mâinilor", aspect ce susține ideea că acestea nu conțin acces independent la semnificația exprimată prin cuvinte.115 Sintetizând, gesturile vorbitorilor nu sunt produse pentru beneficiul destinatarului; ele sunt un fel de produs secundar
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
efectivă a pluralismului politic, tratat în mod evident ca o manevră dolosivă. Necesitatea reinstituirii rapide a partidelor politice putea justifica foarte bine exigențele minimale referitoare la numărul aderenților, dar, recitind faptele în lumina îngrijorărilor lui Ion Iliescu cu privire la soarta "Partidului", ghicim și că proliferarea nesănătoasă și adesea ridicolă de veleitarisme, cupiditate și trufie, bine exploatate de mass-media încă pe deplin controlată de putere, servea perfect agenda secretă a noului președinte. După mai bine de 60 de ani de experiență a partidelor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
necesară prezentului), și pasiunea idolatră pentru același tip de femeie-"icoană"209. Cine pe cine va "converti"? Aceasta e întrebarea. Cum eroul lovinescian posedă o conformație psihică standard, ce exclude din start posibilitatea unei evoluții, răspunsul nu-i greu de ghicit: în loc să-l atragă ea în capcană, Lulù va deveni treptat victima bărbatului care, vorbindu-i întruna despre puritate, "îi deșteptase dorința secretă de a scăpa din viața ce dusese până acum". Contaminată de filosofia idealistă a partenerului, femeia tinde să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
desfășurat evenimentele din '89 revendică și el un set de mai multe dimensiuni (teoretic infinite) pentru a reuși să cuprindă toate meandrele și jocurile de culise ale acțiunilor teroriste. Aceste dimensiuni au fost practic sincrone și, prin urmare, puteau fi ghicite, anticipate, cu condiția de a ști de la bun început datele de bază ale sistemului. Acest sistem cu datele lui de bază este tocmai fractalul. Rucker îl numea o ramificație infinită care se conformează unei anumite reguli (pentru amănunte vezi Nicu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și patiseria, el nu permite carnea friptă la plugar decît tinerilor soldați. Unul din lucrurile care m-au uimit și în același timp m-au atras la Nietzsche este gravitatea cu care vorbește despre alimentație, mai ales în Ecce homo. Ghicesc aici o întreagă mistică preistorică regăsită cum se întîmplă adesea la Nietzsche într-unul dintre elanurile sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
era vreme pînă a nu o mai bănui de ciudățenii și de subînțelesuri. Scrie Sadoveanu: „Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-si. Îi plăcea dar se mira”. Era deajuns doar să-l privească și ea îi ghicea, chiar comanda gîndurile feciorului: «Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare: cunoaște gîndul omului...», cugetă cu mirare Gheorghiță”. Uneori este incomodă, dacă nu răutăcioasă cu cei din jur. După o scurtă și utilă discuție cu un slujbaș de primărie de la Dorna
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor legănat dar maiestuos, cu capul sus, privind în ochii omului, atunci când vorbea cu cineva. Avea un surâs șăgalnic și-i ghiceai gingășia în vorbă și gesturi, nemaiîntâlnită la alți oameni. Nu avea școală multă, doar câteva clase primare. Pe atunci lumea nu punea bază pe învățătură multă. La mama, aceasta era înlocuită cu o inteligență nativă, pe care n-o mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la o Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era acolo, și Elena lui. Și parcă oamenii mari ne pândeau și ne ghiceau gândurile, cotrobăiau prin sufletele noastre zdruncinate, ce sacrilegiu! Țuți i-a dat mâna Elenei, ea a luat-o... eu ți-am întins mâna și tu ai fugit râzând... Mă duceam cu Țuți pe imaș, erau câmpiile noastre verzi, nu acelea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
început să fluier semnalul din „Căluțul cocoșat”. - Ia uite, băi, a spus unul, tipul are un ceas frumos. Ia dă-l la mandea. - Vino și-l ea, am răspuns. Am scos cuțitul din teacă și m-am pregătit de apărare, ghicisem gândurile borfașilor. Din pădure se auzea semnalul-răspuns al lui Țuți. Am mai fluierat odată. Unul din ei s-a îndreptat spre mine și a încercat să dea cu pumnul. Am eschivat, învățasem în armată fel de fel de figuri de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel. Și cum dormeai așa, gol, pe pământul acela
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pregăti una, dar una mică. Pe scara noastră de la bloc mă întâmpină o beznă, s-o tai cu cuțitul, probabil că se întrerupsese lumina din cauza unor reparații sau sărise siguranța generală de la scară. La etajul unu, lipită de perete, am ghicit umbra unei făpturi. - Bună seara, domnule Vieru. N-aveți un chibrit? N-aveam. Era o vecină, brunetă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Am o brichetă, i-am zis. Am aprins-o și femeia a chicotit scurt. Avea părul lung, nepieptănat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar și iarba din preerie călcată de un mustang încălecat de un cowboy, puteam auzi totul, dar eram străveziu. Puteam să aud, de exemplu, cum se desface botul unui bocanc pentru a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acela de sălcii bătrâne pe dreapta. Acolo vă duc, este un loc unde vin pescarii deobicei. Și dacă o să vă uitați bine la sălcii și coroanelor lor, o să bănuiți ce rol vor avea pe timpul șederii dumneavoastră aici. Ei, să văd, ghiciți? - Da, cred că știu eu, am zis. Fumul de la focul nostru se împrăștie în toate părțile și nu dă voie țânțarilor să ne atace. Ei, ce spui, așa-i. - Se vede că sunteți pescar cu experiență! Da, despre asta era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
culese și părpălite pe cărbunii aprinși ai focului de tabără; într-un loc unde urechea prinde un mic zvon de oftaturi ale naturii, parcă prea obosită și plină de nerăbdare în așteptarea timpului viitor, în renașterea sa continuă. Da, ați ghicit, mă aflam în deltă, în inima comunei Crișan. Eram singur, aveam un cort, un ceaun cu pirosteie, un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urban, vine într-un oraș mare cu treburi pe la tribunal sau la spital. Va avea ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mihai privi mirat la pardoseala albă din dale mari de piatră calcaroasă, bine spălate. Ridică ochii spre gazda care-și părăsea pupitrul înalt ca să-i întâmpine. Era foarte elegantă în hainele-i negre din stofe scumpe pe care se puteau ghici arabescuri în jocurile de țesătură când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-a fost prieten și stam cu el cum stau cu sfinția ta. Ba nu, mint, cu el stam ca să-l firitisesc încât știam că toată puterea este în mâna lui, pe când cu sfinția ta e altceva. Te simt, te ghicesc, îți urmăresc simțămintele până în suflet. Știu că te ai speriat că sunt bolnav și slab și că mă apropii de... Ai chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să ți spun tainele domniei. Te-ai speriat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în călindare să afle cum s-or mișca neamurile și împărații în anii ce vor veni. Poate că nu-i păcat, Doamne, să poarte la gât scândurica aia rotundă, că are pe ea semnul crucii, dar să cercetezi semnele ca să ghicești vremurile este păcat, începu să-și spună doamna Marica. „Te rog, Doamne, iartă-l și adu-mi-l sănătos acasă”. Lacrimi mari se prelingeau pe obrazul doamnei, știa că nu poate să înfrunte vremurile cum făcuse odinioară doamna Ilinca, știa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alte prostii. Ștefan se ridică de la locul său, mai aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe umărul cumnatului său, râse nervos și spuse: — O întâmplare... Care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]