4,163 matches
-
de vedere, o natură normativă. Substanța responsabilității sociale a corporațiilor este dată tocmai de inserarea acesteia În cunoașterea socială (În curricula academică a programelor de management, de exemplu) ceea ce determină și normativitatea sa. Astfel, comportamentul real al organizațiilor ce se ghidează după acest concept (sau performanța și legitimitatea acestor organizații) pot fi explicate tocmai prin valoarea intrinsecă pe care societatea o recunoaște revendicărilor de sorginte legală, etică sau filantropică asupra organizațiilor. Acest concept privind comportamentul organizațional responsabil devine o construcție culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proprietarilor legali ai firmei (residual claimants); responsabilitatea managerilor față de acționari ar aduce cu sine și creșterea beneficiilor sociale. Teoria „investitorilor” sau managementul revendicărilor multiple (stakeholder management) a fost formulată atât pentru a explica (caracter descriptiv), cât mai ales pentru a ghida (caracter instrumental), a Întemeia cognitiv, științific un anumit tip de comportament al organizațiilor ce ia În calcul impactele sociale mai generale. Teza este formulată În contextul estompării granițelor sectoriale Între public, privat și nonprofit (voluntar). Pe de o parte sectorul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ce pot facilita sau Împiedica realizarea obiectivelor strategice ale firmei. A treia variantă a teoriei este cea politic-normativă. Teoria este utilizată astfel pentru a identifica și interpreta din punct de vedere social funcția organizației, și principiilor etice ce trebuie să ghideze managementul organizației. Evan și Freeman (1988) afirmă chiar că teoria trebuie să redefinească scopurile firmei. Obiectivul central al firmei este, În opinia autorilor, să servească drept vehicul pentru coordonarea intereselor constituenților. Din această perspectivă, este important modul În care teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acesteia ca fiind izomorfă unei structuri naturale. Raportul acțiune - instituții se schimbă treptat pe măsură ce trecem de la pilonul reglator la cel cognitiv; dacă În primul caz, reprezentat În special de economia neo-instituțională, preferințele erau considerate ca date, iar acțiunea era instrumentală, ghidată de utilitate și modelată instituțional doar prin intermediul sancțiunilor și recompenselor, În cazul neo-instituționalismului sociologic acțiunea este o construcție culturală, actorii Înșiși fiind constituiți și autorizați (capacitatea de a asuma anumite roluri social definite) de către instituții. Rolul explicativ al intereselor și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
economic (mai târziu termenul fiind Înlocuit cu cel de utilitate sau preferință). „În acest fel, a apărut o distincție nouă, prin care interesele omului erau opuse pasiunilor sale, fiind puse În opoziție consecințele favorabile ale activităților În care oamenii sunt ghidați de interese cu calamitățile care apar atunci când oamenii Își dau frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o componentă ascetică a eticii protestante. Traiectul ideatic prezentat de Hirschman se Încheie cu percepția
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un criteriu de evaluare externă a organizației ce se operaționalizează ca grad de satisfacție a constituenților, fie aceștia salariați, proprietari, clienți, comunitate (Pffefer și Salancik, 1978, 2001). Eficacitatea are, la rândul ei, o Înțelegere socială, nefiind un dat natural care ghidează structurarea organizării. Satisfacția constituenților nu este Însă neproblematică, ci presupune conflict și inconsistențe rezultând din definiții contradictorii, din logici (instituționale) de gândire diferite. Definiția social vehiculată pune accentul pe anumite trăsături, consecvente unei logici instituționale și valorizate de unii constituenți
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
culturale și structurale ca factori explicativi ai cooperării economice și sociale. De asemenea, am arătat că rolul explicativ al acțiunii intenționale În generarea proceselor de cooperare și organizare socială variază de la abordările economic-contractualiste În care cooperarea este rezultatul maximizării utilităților ghidate de interese, la abordările instituționalist-sociologice În care aceasta este un joc de roluri Însușite la nivel normativ și/sau cognitiv. În cazul rețelelor și al modelului implicării, acțiunea Își recapătă forța explicativă pierdută În teoriile instituționaliste pentru a aduce totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
anumitor practici și strategii de acțiune. Cooperarea dezvăluie o Întemeiere relațională obiectivă similară unui proces de capitalizare socială: relațiile sociale produc Încredere și reciprocitate ce fac posibilă stabilirea de Înțelesuri și așteptări comune. Piața, În concepția neoclasică, presupune relaționări temporare ghidate de interes și utilitate și ordonate doar de mecanismul prețurilor. Interacțiunea este indirectă și mediată de prețuri care exprimă raporturile de putere Între actori. Organizarea formală, În concepția instituționalistă, presupune integrarea Într-un proiect social raționalizator; rolurile sunt internalizate la
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fizic (mașini, utilaje), resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână. Totuși concepția acțiunii raționale este mai aproape de definiția lui Boudon decât de cea a lui Weber, În sensul că raționalitatea constă În alegerea acelor mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
renal: mesenchim de origine mesodermică și componente celulare derivate din crestele neurale (2). Formarea nefronilor Fenomenul esențial care se produce în acest proces este inducția reciprocă dintre mugurele ureteral și mesenchimul renal (8, 10). Mesenchimul renal neindus poate semnaliza și ghida mugurele ureteral să crească corect în axul longitudinal. La rândul său, mugurele ureteral produce un semnal inductiv (proteina wnt-1) care va transforma mesenchimul renal neindus al metanefrosului (predeterminat să formeze nefroni) în mesenchim indus. în acest moment se declanșează o
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fim ceva mai înțelegători. Asemenea schimbări semnificative se petrec în multe luni sau chiar ani, și nicidecum într-o săptămână sau două. Al treilea motiv se referă la faptul că o comunicare cooperantă implică exercitarea unei influențe blânde care să ghideze conversațiile către un sfârșit în care toți participanții să fie satisfăcuți, mai fericiți. Să facem astfel ca discuțiile noastre, confruntarea cu alții, negocierile, noi înșine să nu mai fim pierduți doar în curgerea implacabilă a interacțiunii în contextul lumii înconjurătoare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
îți place cartea? (filmul, doctorul, discursul etc.) care presupune un răspuns mult mai detaliat decât "Îți place asta?" Întrebările de tip creativ pe care le punem presupun să fie formulate într-un limbaj puternic care concentrează atenția asupra conversației și ghidează interacțiunea cu ceilalți. Dar multe din întrebările pe care am învățat să le punem nu sunt rodnice și au o componentă puternică de autoapărare (ca părinții care întreabă o adolescentă însărcinată, "De ce? De ce ne-ai făcut asta?). În general, este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mijloacele comunicării de masă sunt atât de variate, pentru că ele se adresează unei audiențe compatibile cu conținutul și forma mesajelor pe care le transmite. În acest sens, modelul lui Maletzke este unul dintre cele mai utilizate modele generale care ne ghidează prin etapele operaționalizării procesului comunicării în situația particulară a comunicării de masă. Un al doilea model pe care îl prezentăm este cel al curgerii informației în două trepte al lui Elihu Katz și Paul Lazarsfeld (1995). Modelul sugerează următoarele aspecte
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ca niște cuvinte de trecere precum cuvintele și sintagmele de tranziție. La folosirea unei propoziții sau fraze de tranziție, în mod normal, locul ei va fi la sfârșitul paragrafului. Aceasta servește la înfăptuirea a două scopuri: semnalează sfârșitul paragrafului și ghidează cititorul către noul subiect din următorul paragraf. Dar o frază de trecere poate exista și la începutul paragrafului. În acest caz, în mod similar, ea servește tot două scopuri: este fraza principală și asigură legătura între ce urmează și paragraful
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
buni profesioniști dacă acordăm timpul necesar dobândirii cunoștințelor de bază. Înainte de a lua în calcul aspectele specifice vorbirii în public, este bine să revedem din nou cele șase etape ale comunicări scrise și verbale tratate în capitolul precedent. Ele ne ghidează în continuare. Comunicarea nonverbală Cercetările au arătat un interes deosebit mijloacelor nonverbale de comunicare. Ele estimează că mijloacele verbale nu poartă mai mult de 30-35 % din semnificațiile vehiculate într-un dialog social. De asemenea, numai 7 % din comunicarea unei emoții
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
tablou echilibrat și complet al literaturii actuale”. Însă criticul nu își propune să sistematizeze direcțiile și formulele dominante din epocă, ci doar să semnaleze, în și prin scrierile autorilor comentați, câteva tendințe relevante pentru literatura vremii. Fidel convingerilor afirmate și ghidat de „o obiectivitate comprehensivă”, el oferă o suită de portrete ale contemporanilor, fără a institui o cenzură valorică severă și urmărind uneori o reabilitare a unor autori „considerați de plan secund”. Bunăoară, dintre prozatori sunt analizați George Bălăiță, Nicolae Breban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
a putea acorda Turciei și Greciei asistență militară și economică, ajutându-le astfel să reziste în fața influenței sovietice și a expansiunii comunismului, SUA au dobândit un rol pivotal în zona Orientului Mijlociu;916 cunoscută drept doctrina Truman, această abordare a ghidat diplomația americană pentru următorii 40 de ani.917 Începând cu acel moment, aproape toate regimurile prezidențiale americane s-au ocupat de regiunea Orientului Mijlociu mai mult decât oricare altă regiune, fiecare președinte elaborând doctrine specifice, ceea ce vă evidenția angajamentul american
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nuanțat acest principiu specificând că aceste colonii sunt mai degrabă nefolositoare 935 decât ilegale.936 În raport cu perioada asupra căreia m-am axat în acest subcapitol, în cele ce urmeaza voi face câteva aprecieri referitoare la cele trei doctrine care au ghidat politicile și acțiunile concrete ale administrațiilor SUA în regiunea Orientului Mijlociu și, în special, în încercarea de aplanare a conflictului israeliano-palestinian. Istoriografia de specialitate a scos în evidență momente importante ale implicării SUA în regiunea orientala; în acest sens, s-
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
luarea unor decizii finale) și dinamic (în care deciziile sunt secvențiale, adică evoluează în timp), numai în acest mod cele două popoare au șansa să învețe cooperarea GRIT.1098 Trecând în revistă principiile de bază după care trebuie să se ghideze cel puțin teoretic orice proces de negociere am remarcat că mare parte dintre acestea se aplică, se regăsesc și în criză israeliano-palestiniană; astfel, având în vedere că "negocierea pornește de la presupunerea că cel puțin una dintre părți vrea să modifice
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Iudaism și Creștinism până în secolul al XVIII-lea. Scrierile acestuia acoperă o gamă impresionantă de subiecte, fiind primul care a scris un cod sistematic al legilor evreiești, Mishneh Torah. Intenția lui a fost să compună o carte care să-i ghideze pe evrei în comportamentul lor în toate situațiile doar prin citirea Torei și a codului sau. Această lucrare a întâmpinat rezistență din partea multor evrei tradiționaliști care se temeau că oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide și nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acestei schimbări este formulată. Eventual, va reveni managerilor sarcina de a crea mediul corespunzător pentru schimbarea organizațională. Acest lucru înseamnă că ei au un rol cheie în managementul schimbării din organizația viitoare. Ei trebuie să devină specialiștii schimbării, ajutând și ghidând organizația, conducerea sa și pe toți cei care muncesc în cadrul ei. Procesul de schimbare presupune: o înțelegere clară a proceselor de schimbare și a factorilor și forțelor care produc schimbarea; anticiparea consecințelor schimbării planificate și evaluarea impactului său asupra indivizilor
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
evidențiate semne indirecte ale obstacolului pe vena cavă superioară (fig. 7.16). Toracenteza Prin citologia lichidului extras se poate pune diagnosticul de tumoră malignă, ce a stat la baza declanșării sindromului de venă cavă superioară. Puncția biposie tumorală Poate fi ghidată prin ecografie sau prin CT. Este foarte utilă pentru diagnosticul histopatologic al tumorii. Mediastinoscopia Are un grad mare de diagnostic pozitiv de până la 77% din cazuri [9]. Există un risc mai mare de hemoragie, datorită circulației venoase colaterale, hiperdezvoltate. Toracoscopia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
Iulia Tatomir(Colegiul Național Tudor Arghezi - Tărgu Cărbunești) E filosofia utilă în zilele noastre? Își mai ghidează cineva viața în funcție de principii filosofice? După o scurtă reflecție asupra acestor întrebări, răspunsul pare sa fie unul afirmativ. De exemplu, sunt foarte mulți care au auzit de celebra formulă „scopul scuză mijloacele”. Nu toți știu contextul în care a fost
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
adeseori inofensivă în ceea ce privește grupul, mai mult decît în situații complexe. Omul primitiv care trăiește într-un grup restrîns... își supraveghează și își controlează viața mai ușor și mai în detaliu decît omul aflat în medii culturale elevate... viața sa se ghidează în principal după acele puține evenimente și situații asupra cărora viziunea sa îngustă îi permite să-și formeze o părere corectă. Într-un mediu cultural mai bogat și mai complex, existența se bazează totuși pe o mie de premize pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la "situarea-în-problemă" a gânditorilor, la criteriile de raționalitate pe care aceștia le iau în considerare, la presupozițiile lor, la teoriile explicite pe care le avansează"46. În măsura în care sunte definite drept "(...) motivații care nu sunt strict reductibile la inferențele logice, fiind ghidate, mai curând, de anumite aspect euristice cu privire la care gânditorul însuși să nu fie întotdeauna pe deplin conștient"47, acestor strategii le-ar putea fi asociat un atribut ideologic, întrucât ele își extrag resursele din cadrul social și politic valorizat inclusiv la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]