4,666 matches
-
prin care a influențat decisiv literatura germană din Transilvania secolului al XX-lea. Aici a publicat în serial romanul "Leonore" (anonim), pe care l-a publicat apoi în volum în anul 1920. Între 1926 și 1940 a fost rector al Gimnaziului Honterus, funcție pe care a deținut-o până la pensionare. Din 1954 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România Ideea de bază a lui Meschendörfer, exprimată și în "Die Karpathen", era reconcilierea între naționalitățile trăitoare în Transilvania. În romanul "Die
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
spre Republica Federală Germania Poate pentru a frâna într-o oarecare măsură acest proces, din 1928 Adolf Meschendörfer a inițiat Olimpiadele școlare de limba germană, care se țineau din doi în doi ani în toate localitățile în care se găseau gimnazii cu predare în limba germană. "Elegia Transilvană" ("Siebenbürgische Elegie"), cea mai cunoscută poezie a lui Adolf Meschendörfer, scrisă de acesta în anul 1927, a fost folosită de Ernst Irtel (1917-2003) ca text pentru un cor mixt, cu același titlu. Prof.
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
9 ianuarie 1896, Reșița - d. 10 iunie 1978, Reșița) a fost un cadru didactic, etnograf și scriitor de limba germană din România. Părinții săi au fost Josef Tietz, învățător, și Therese Tietz (născută Diaconovich). Urmează școala primară la Reșița, iar gimnaziul la Timișoara (1908-1916). În paralel, din 1913, a urmat și clasa de violoncel a școlii de muzică din Timișoara. După ce ia bacalureatul în 20 iunie 1916, urmează studii de germanistică la Budapesta și Cluj (1916-1920). Profesează ca suplinitor la Reșița
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
la Budapesta și Cluj (1916-1920). Profesează ca suplinitor la Reșița (1 septembrie 1920-1923), apoi, după ce își ia diploma de profesor (20 martie 1923) este numit pe 4 octombrie 1923, de Ministerul Instrucțiunii, ca șef al catedrei de limba germană la gimnaziul de stat din Reșița. A lucrat ca profesor până la pensionare, în 1959. Din anii 1920 datează primele sale preocupări de etnograf, prin articole publicate în ziare și reviste privind graiurile reșițene "Reschitzaer Redensarten". Având ca model asociația "Wandervogel", înființată în
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988). După absolvirea școlii elementare din localitatea natală, Tatomirești, a gimnaziului din comuna Brădești și a Liceului Real-Umanist din orașul Filiași, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie - Universitatea din Timișoara (1966 - 1971). Devine doctor în filologie - la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, cu teza "Generația resurecției
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
America cu Tineretul german pentru Hristos Corul, a studiat la Colegiul Manchester, Manchester de Nord, Indiană, în 1969. El a citit apoi Filologie germană și engleză la Universitatea Philipps din Marburg. El a instruit pentru a fi un profesor de gimnaziu de engleză și germană a lua primul său examen de stat în diplomă în 1972. După căsătorie, în 1973 el a întrerupt studiile sale timp de trei ani, de completare să de formare a profesorilor prin luarea de al doilea
Manfred Siebald () [Corola-website/Science/309433_a_310762]
-
Cazaban (n. 16 martie 1903, Fălticeni; d. 23 septembrie 1963, București) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban. A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
1854. A făcut studii primare la Școala de la Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași, avându-l ca învățător pe povestitorul Ion Creangă, la care a stat în gazdă aproape trei ani, după propriile spuse. A urmat apoi cursurile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” și la Liceul Național din Iași, fără a le termina, deoarece rămăsese orfan la vârsta de 16 ani (1874). În perioada 1874-1879 a lucrat ca publicist. Între anii 1875-1876 a redactat o revistă lunară, intitulată "Scrieri amuzante
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
mama a murit de holeră, când Meyr avea 10 ani (în seara de Kol Nidre). A învățat cu Leopold Löw (viitor rabin la Seghedin) și cu Rabinul Malbim. La vârsta de 13 ani a intrat pentru trei ani la un gimnaziu catolic-benedictin, unde disciplina și studiul erau reguli stricte. A terminat studiile secundare la un colegiu creștin protestant, fiind remarcat și acordându-i-se bursă. La rândul său, a meditat copii pentru învățământ. În anul 1863, se află la Budapesta, iar
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești. s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881. În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După susținerea bacalaureatului s-a înscris
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
Localitatea a fost colonizată cu germani (șvabi). S-a dezvoltat și localitatea Sânnicolau German, încorporată mai târziu în oraș. Un loc important în viața localității l-a jucat școala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco și Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al școlii agricole, iar mama învățătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
îngrijească singură de educația copiilor. Astfel a angajat și a plătit pe profesorul Iosif Vrabeț care a avut pregătirea necesară pentru a înstrui elevii ca să facă față la examenele de la școlile de stat. Așa a luat naștere școala particulară sau gimnaziul particular al lui Vrabeț care a funcționat din 1854 până în 1872. Populația nemulțumită cere din nou înființarea a unei școli. După insistențe și tervigersări, primăria Oraviței primește la 30 decembrie 1872 de la ministerul din Budapesta un ordin de inființare a
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
până la pensionarea sa (1939) și cazărmile în 1908. Primul război mondial paralizează activitatea târgului, care cade sub ocupație germană (1916). După război urmează o perioadă de avânt. Exproprierile ce se fac după 1920 îmbogățesc patrimoniul de stat, se înființează un gimnaziu (1942), se construiesc două școli primare și Banca Franco-Română. Apar primele publicații literare, primele asociații culturale, dar, în ciuda eforturilor susținute ale unor generații entuziaste, nu s-a reușit să se construiască un local destinat culturii. Unii întreprinzători de la sate își
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Și-a dezvoltat aptitudinile de interpretare suficient de bine cât să fie considerat un copil-minune local și a dat primul său spectacol public la teatrul din oraș când avea zece ani. Deși Mahler adora să compună muzică, rapoartele școlare ale gimnaziului din Iglau indică un copil neatent și nedemn pentru munca în mediul academic. În 1871, în speranța de a îmbunătăți rezultatele fiului său, Bernhard l-a trimis pe Gustav la școală în Praga, dar copilul nu era fericit acolo și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cultură, cunoscând, pe lângă teologie, și matematică, fizică, istorie, chimie, geodezie, geografie, numismatică, arheologie, Arhiepiscopul Netzhammer a mutat seminarul în Palatul arhiepiscopal (actuala Nunțiatură) iar în clădirea de lângă Catedrala Sf. Iosif (actualul Institut Teologic) a înființat o școală elementară și un gimnaziu, ambele conduse de Frații Școlilor Creștine. În anul 1906 a chemat la București Surorile Sfântului Vincențiu de Paul, care au construit sanatoriul Sfântul Vincențiu de Paul (actualul Institut Parhon). În anul 1909 a mărit școala Fraților Școlari "Sfântul Andrei" de pe
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
Școlilor Creștine. În anul 1906 a chemat la București Surorile Sfântului Vincențiu de Paul, care au construit sanatoriul Sfântul Vincențiu de Paul (actualul Institut Parhon). În anul 1909 a mărit școala Fraților Școlari "Sfântul Andrei" de pe strada Călărași, construind un gimnaziu. A înființat Societatea Catolicilor din București și a scos Revista Catolică, foarte apreciată prin erudiția ei. Având o frumoasă colecție numismatică din Dobrogea, a fost ales membru al Societății Numismatice Regale a României. În anul 1913 a înființat revista de
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
susținerea financiară a lui Gheorghe (Egor) Râșcanu și inițiativa medicului de zemstvă Clinovschi este instituit un spital cu 20 de paturi, iar în 1874 a fost deschisă și o școală dumnicală de meserii. În anul 1886 este începută construcția clădirii gimnaziului „M. Eminescu” din localitate după proiectul unui arhitect din Sankt-Petersburg. Gimnaziul a fost deschis la 1 iulie 1913. Astăzi în această clădire își are sediul Liceul teoretic „L. Damian”. La începutul secolului XX era centrul volostei cu același nume. În
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
zemstvă Clinovschi este instituit un spital cu 20 de paturi, iar în 1874 a fost deschisă și o școală dumnicală de meserii. În anul 1886 este începută construcția clădirii gimnaziului „M. Eminescu” din localitate după proiectul unui arhitect din Sankt-Petersburg. Gimnaziul a fost deschis la 1 iulie 1913. Astăzi în această clădire își are sediul Liceul teoretic „L. Damian”. La începutul secolului XX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 305 case, cu o populație de 1925 suflete; 630
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
9,5%, moldoveni - 7,3%, ucraineni - 4,2%, și 5,3% reprezentanții altor minorități naționale. Sistemul de educație a orașului este format din 6 grădinițe cu 650 de copii, 2 școli medii generale în care învață 1.600 elevi, un gimnaziu cu 213 elevi, liceul teoretic rus cu 430 elevi și liceul teoretic român cu 269 elevi. În oraș este o școală profesională în care își fac studiile 200 elevi. Ocrotirea sănătății este asigurată de Spitalul raional cu 160 paturi și
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
orașul a fost gazificat. Populația totală a Teleneștiului este de 10.960 persoane, inclusiv 1.660 în satul Mihalașa și 304 în satul Mihalașa nouă. Sistemul educațional din localitate este format dintr-o grădiniță de copii cu 230 copii, 3 gimnazii în care învață 1.460 elevi, un liceu cu 330 elevi, o școală profesională polivalentă, care pregătește specialiști în domeniul agricol, alimentației publice, industriei ușoare cu 180 elevi și o școală specială în care sunt 145 elevi. Sistemul de ocrotire
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
Peste 80% din populația orasului o constituie moldovenii, restul fiind ruși, ucraineni, bulgari etc. Rețeaua de învățământ de toate gradele din orașul Ialoveni cuprinde peste 2.700 de elevi. În oraș sunt 3 instituții preșcolare, o școală primară "Ion Creangă", gimnaziul "Grigore Vieru", liceul teoretic "Andrei Vartic" și liceul teoretic „Petre Ștefănucă”. De asemenea este prezentă o instituție de tip internat cu 150 de copii. În Ialoveni sunt organizații neguvernamentale, una din ele este Eco Ialoveni ce își desfășoară activitatea pe
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
De asemenea, prin Otaci trec drumurile naționale Otaci-Edineț și Moghilev-Podolisc-Soroca. Populația orașului Otaci este de 10.800 persoane. Principalele etnii din localitate sunt: ucraineni, moldoveni, ruși, evrei, romi. Infrastrucutra socială este formată din 4 instituții preșcolare, liceul teoretic „Mihai Eminescu”, gimnaziu, școala muzicală, internatul sportiv, spitalul orășenesc, centrul medicilor de familie, casa de cultură, două biblioteci, stadion și biserică cu hramul "Sf. Mihail". Otaci este localitatea cu cel mai mare număr de romi din Republica Moldova. Astfel, aici locuiesc 3.380 de
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni și de evrei. Numărul gospodăriilor țărănești din sat era de 229, iar numarul populației de 1,322 de locuitori. La acea vreme aici activa o scoală primară; un gimnaziu industrial, care în decurs de 4 ani pregătea maiștri cu specializările: lăcătuș, tâmplar, rotar, botnar, strungar, turnător; două biserici; două mori cu valțuri; o oloiniță; un cămin cultural în care se afla "Marele Mut" (cinematograful nesonorizat); o cooperativă comercială "Agro
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Bălți-Mateuți, satul este în vecinătate cu satele Putinești, Pragila, Lunga, Ivanovca, orașul Mărculesti. Teritoriul satului este scăldat de două rîuri Răut (Hidronimul- rîu) și Căinari (Hidronimul-izvor) de asemenea satul este renumit prin izvoarele sale de ape minerale. In sat este gimnaziu, grădinită de copii, punct medical, casă de cultură, primărie, moară, biserică, bibliotecă, oficiu poștal, post de politie, fabrică de îmbuteliere a apei minerale și numeroase centre comerciale. Specialiștii în arhiologie au depistat aici doua statiuni umane apărute cu mai bine
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
moldoveni/români - 3460 persoane; ruși - 38 persoane, ucraineni - 23 persoane, un evreu și o persoană aparține altor etnii. În 2004 au fost înregistrate 1012 gospodării casnice, mărimea medie a unei gospodării era de 3,5 persoane. Satul dispune de grădiniță, gimnaziu, bibliotecă, cămin cultural. La Gimnaziul nr. 19 din localitate activează 25 de cadre didactice și este frecventată de circa 300 de elevi. Grădinița „Soarele”este frecventată de 150 copii cu vârsta cuprinsă între 2-7 ani. În cadrul Primăriei activează 15 angajați
Elizaveta, Bălți () [Corola-website/Science/305125_a_306454]