4,781 matches
-
umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87 Graiul Patriei, p. 99. 88 Imnul Carpaților, p. 122. 89 Foc ceresc, p. 142; Imnul întoarcerii, p. 250. 90 Cântare, pp. 154, 155. 91 Imnul luceafărului de seară, pp. 225, 226. 92 Întoarcerea poetului, p. 115. 93 Cf. Aristotel, Fizica B
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
incident, puștiul ieșise din curtea castelului părintesc c-o sabie de lemn în mână și strigase, venind către ei: "Maurilor! Stați! Sunteți pe pământurile mele!" Evident, nimeni nu-nțelesese somația lui în limba bască, dar mai târziu, când le deprinsese graiul, aflaseră asta tot de la el. Ei căutau vreascuri prin pădurea din jur, nu departe de Bilbao, și-o pirandă scăpase legătura din mână când îl văzuse cât era de frumos, blond și impavid ca un arhanghel, proțăpit pe picioarele lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu crede încă în propria-i înfrângere, iar înjurătura exprimă, chiar dacă într-o formă diminutivă, continuarea simbolică a luptei. Pentru că, pe de-o parte, tăcerea e de aur, pe de alta ea prezintă natura unui măr otrăvit, responsabil de pieirea graiului pe termen lung; revenirea vorbirii în ceea ce are ea mai viu și mai transformator e mult mai incertă decât pare la prima vedere. De aceea, indiferent cât de reprobabilă din punct de vedere civic, înjurătura rămâne un recurs de ultimă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)". În paralel cu acceptiunea de operator la nivelul discursului retoric, Aristotel acorda atenție și unei alte trăsături a metaforei: capacitatea de a conferi claritate vorbirii ["Darul cel mai de preț al graiului e să fie limpede, fără să cadă în comun", Aristotel, 1965: 84] - caracteristică deosebit de importantă pentru orientarea modernă spre cognitivism: metafora conferă claritate vorbirii. Iată observația lui Umberto Eco, în acest sens: ,,[...] cea mai mare contribuție adusă de Aristotel la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lui Bab. Ea poate să se destăinuie de asemenea, și nu se abține s-o facă, prietenelor ei de suflet, întâlnite la liceul Molière: Micheline, Zoé, Astrid, Jacqueline. Aceste practicante ale flirtului nu mai contenesc să-și povestească, prin viu grai, în scris sau la telefon, filmele sau romanele de care se îndrăgostiseră, ca și "întâmplările", "nevoia de băieți" și de săruturi, "speranțele cele mai fanteziste". În timpul anului școlar, în zilele de după petrecerile-surpriză, liceenele petrec, ore în șir trăgând concluzii asupra
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adunări. Fă-ți timp și-adunăăți zilnic de toate câte un pic, Fă ți timp căci viața trece și când nu faci nimic! Fă-ți timp, lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai, Fă-ți timp, că toateăacestea au pentru tine un grai. Fă-ți timp s asculți la toate, din toate să înveți. Fă-ți timp să-i dai vieții și morții tale preț. Fă-ți timp acum, căăn urmă zadarnic ai să plângi, Comoara risipită a vieții năo mai strângi”. De
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ales cei bătrîni au o profundă aversiune față de aparatul de fotografiat, m-am apropiat de masa lor, am spus cuviincios Salaam și cu mult respect, folosind cîte un cuvînt uzbec învățat din dicționar și douăzeci de alte vorbe din alte graiuri, le-am explicat ce mare cinste ar fi pentru mine dacă aș putea păstra imaginea chipurilor lor venerabile. Bătrînii și-au clătinat ușor bărbile și au zîmbit, sau poate mi s-a părut mie că zîmbesc și au acceptat. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
toți dinții puternici și tineri și cu un gest brusc, îmi apucă mîna stîngă și o întoarce cu palma în sus. Rîd și eu, retrăgîndu-mi mîna. La ce mi-ar folosi să-mi citească-n palmă o ghicitoare al cărui grai nu-l cunosc? Femeia își unduiește supărată șoldurile pline și se întoarce în umbra căruței, așteptînd să-i pice vreun client de pe propriile-i meleaguri. La ora 7 se deschid tarabele cu dulciuri și cele cu țesături. Un drăcușor insistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar cu "tiubiteică" pe creștetul capului, le spune în uzbecă aceeași poveste, probabil, pe care tocmai am auzit-o și noi, în limba noastră. Privesc la noi, noi la ei: orientali la europeni, europeni la orientali, ei nu ne înțeleg graiul, noi nu-l înțelegem pe al lor și ne continuăm drumul, în paralel, fără să ne amestecăm, străini... Vizita se sfîrșește în Sala de Ceai, plină de darurile trimise Emirului de alți mai mari ai lumii. Sobele sunt din faianță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și poate infatuat?” ,,Lui Ion Oprea - prieten din liceu la vârsta lui Malin, un Ion, un Sandu, un Malin, Doamne ce lume de copii! Ioane dragă, În amintirea unui spirit curat și gingaș. Iași, 20 mai 1993 Sandu Tăcu” * În ,,Graiul Românesc” de la Iași un condei avizat, Sebastian Drăgulănescu scria: ,, Cine ar voi să recunoască zeiescul chip al copilăriei și adolescenței poeziei l-ar găsi, fără Îndoială, În ,,Călătorul profund”, cartea poetului Alexandru Malin Tăcu; din 1986 și până azi, si
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
presupune și două aspecte ale comunicării culturale, aspecte care se corelează și cu alt domeniu al realizării comunicării între grupurile etnice, cu domeniul limbii. De obicei, o limbă are un aspect popular care reprezintă perpetuarea, prin vorbirea vie, a unor graiuri marcate de viața istorică a vorbitorilor, și un aspect literar, reprezentat de situația în care un idiom este scris, normat și supus unor transformări concordante cu anumite idealuri culturale. Aspectul popular al limbii se caracterizează prin continuitate și prin evoluție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin legătura cu evoluția socială generală, fără a fi obiectul unei preocupări sistematice și fără a se raporta la nivelul atins de alte limbi. Pe de altă parte, limba populară nu evoluează unitar, avînd ca trăsătură de bază fărîmițarea în graiuri locale, care nu urmează întotdeauna aceleași principii și nu au mijloace comune în transformările pe care le cunosc. Celălalt aspect al limbii, limba literară, arată G. Ivănes-cu, este componentă și mijloc de expresie pentru cultura majoră (sau cultura de erudiție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a comunica într-o limbă, fără vreo organizare sau direcționare potrivit unor scopuri dinainte stabilite, încît evoluția limbii populare, produ-cîndu-se potrivit necesităților de comunicare curente, se realizează inconștient și, în același timp, diversificat prin particularizări locale în dialecte și în graiuri. Aspectul literar al limbii se caracterizează printr-o evoluție dirijată reflectată în mod deosebit printr-o activitate de normare, care are drept rezultat instituirea unor reguli și a unor aprecieri în folosirea faptelor de limbă, încît vorbitorii, oral sau în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin contact cultural, atunci cînd o limbă și o cultură au avut un ascendent asupra altora. Ca atare, în mod ideal, ar trebui făcută o diferență între influențele exercitate la nivel popular (și, de obicei, cu caracter zonal, în anumite graiuri sau dialecte) și influențele exercitate la nivel cult și, în consecință, ar trebui tratate separat și din perspective diferite. Acest lucru nu este însă posibil întotdeauna, deoarece multe dintre elementele pătrunse inițial în limbile populare au fost preluate prin ele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea î.Hr. În aceste condiții, latina arhaică reprezintă limba latină din faza preliterară și din prima perioadă a fazei literare (cînd s-au afirmat scriitori precum Titus Maccius Plautus și Titus Lucretius Carus). Latina literară s-a realizat pe baza graiului vorbit la Roma prin valorificarea tradiției creațiilor populare, a stilului politico-oratoric din dezbaterile senatului și a modelelor din codurile de legi și din actele oficiale. Deși dezvoltarea literaturii latine beletristice s-a produs în perioada expansiunii romane în bazinul mediteranean
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce sînt o mărturie a profunzimii transformărilor produse prin trecerea de la latină la limbile romanice, nu numai sub aspect fonetic, ci și sub aspect semantic. Astfel, pronumele latinesc nemo, -inis, care s-a păstrat în română (nimeni) și în unele graiuri italiene, a fost concurat și înlocuit în spaniolă de nadie, prin lexicalizarea lat. natus "născut" (deci, "cineva", "om"), care a primit în construcțiile negative semnificația "nimeni". În mod similar, din lat. nata, a rezultat în spaniolă și în portugheză nada
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de același fel, dita "toate degetele mîinii sau ale piciorului", ginocchia "ambii genunchi". Uneori, și în română există continuatori ai desinenței -a din latină, precum ouă < lat. ova, plural de la ovum > rom. ou. De fapt, în româna veche și în graiuri pluralul în -ă la neutre este frecvent (lat. adjutoria > v.rom. ajutoară > ajutoare). În română și în italiană, există și relicve ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
demonstrativele ille și ipse au început a fi folosite cu valoare de articol hotărît, atunci cînd determinau un substantiv și aveau valoare adjectivală. Ca atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar dependent ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice sînt diferite de la o zonă a romanității la alta, atît prin intensitate și consecințe, cît și prin sursa germanică, adică prin limba sau varianta germanică din care au pătruns împrumuturile. Cele mai numeroase cuvinte de origine germanică există în graiurile galo-romanice, adică franceze, unde predomină elementul franc, urmează graiurile provensale, cu predominarea elementului vizigot, și cele franco-provensale, cu numeroase elemente burgundice. După aceea, vin graiurile italiene, în special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alta, atît prin intensitate și consecințe, cît și prin sursa germanică, adică prin limba sau varianta germanică din care au pătruns împrumuturile. Cele mai numeroase cuvinte de origine germanică există în graiurile galo-romanice, adică franceze, unde predomină elementul franc, urmează graiurile provensale, cu predominarea elementului vizigot, și cele franco-provensale, cu numeroase elemente burgundice. După aceea, vin graiurile italiene, în special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanică din care au pătruns împrumuturile. Cele mai numeroase cuvinte de origine germanică există în graiurile galo-romanice, adică franceze, unde predomină elementul franc, urmează graiurile provensale, cu predominarea elementului vizigot, și cele franco-provensale, cu numeroase elemente burgundice. După aceea, vin graiurile italiene, în special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte propriu-zise, limbile romanice occidentale posedă un mare număr de toponime și antroponime de origine germanică, precum și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diateza pasivă are altă valoare în aceste limbi decît în latină. Constatările în legătură cu clasificarea tipologică a limbilor se întîlnesc uneori cu cele referitoare la factorii care explică existența unor situații speciale în limbile din aceeași familie sau în dialectele și graiurile unei limbi. Astfel, după apariția geografiei lingvistice, s-a emis teoria potrivit căreia ariile laterale ale unui spațiu lingvistic sînt mai conservatoare în raport cu centrul. În spațiul limbilor romanice se constată deseori manifestarea acestui factor geografic, care face ca limbile din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba populară. De aceea, între limbile literare romanice vestice și corespondentele lor populare nu există în general o comuni-care, astfel încît elementele aspectului popular să poată pătrun-de la nivel cult. Aceste limbi literare evoluează numai în sfera culturii majore, iar graiurile nu sînt valorificate pentru îmbogățirea lor, nici măcar dialectele care le-au stat inițial la bază. Cît privește cauzele care au dus la impunerea unui dialect literar ca limbă literară, acestea au fost diferite de la o limbă literară la alta. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare naționale. Limbile literare germanice La fel ca limbile romanice, idiomurile germanice au fost înregistrate în scris mai întîi în diferite documente și acte, fără preocuparea respectării unor norme precise și uzînd de formele aflate în circulație în dialectele și graiurile locale. Ca atare, mult timp, germanicii nu au avut o cultură proprie conservată de o aristocrație intelectuală și fixată într-un ideal lingvistic care să contribuie la menținerea unui tip vechi (cum s-a întîmplat în cazul unor limbi romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de soluții tehnice, pentru calcule complicate și precise, pentru descoperirea de materiale și pentru valorificarea intensivă a resurselor. Transhumanța și alte mișcări ale populației românești au avut însă la nivelul limbii populare efectul benefic de a împiedica diferențierea pronunțată a graiurilor, încît dialectul dacoromân, deși ocupă o arie foarte extinsă, manifestă o unitate pronunțată în toată istoria lui. Aceasta a făcut ca, în ciuda firii lor predispuse la însingurare, românii să aibă conștiința unității lor, dar această unitate a putut deveni manifestarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]