6,001 matches
-
dar nu lung și îndată ajung acasă toți, împărtășind celor ce nu au fost la Biserică,din experiența lor. E deja sâmbătă, în ajunul Paștelui, cei a caror credință este de neclintit, țin post negru, ceilalți se lasă vrăjiți și gusta din cozonacul proaspăt scos din cuptor, aburit și galben că puful de pui. Mirosul îmbătător cuprinde întregul sat îmbrăcat în sărbătoare. Ultimile pregătiri sunt puse la punct și acum că și pe vremuri, oamenii scot de la naftalina costumele ce aduc
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
Există și anumite obiceiuri pe care nu le am putut înțelege, spre exemplu, ”de ce băieții ard părul fetelor cu lumânarea ?” ,nu am putut sa imi explic acest gest neplăcut. Slujba continua până la ora 5:00 încheie postul și se poate gusta din delicioasele preparate. Se dă și de pomană, dar după ce totul este sfințit. Drumul înapoi acasă este mult mai diferit din Vinerea Mare. Acum tinerii merg pe drumul din pădure spre deosebire de bătrâni. Cei mai mici fac glume, ascunzânduse în pădure și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană la lumea din biserică și din fiecare se păstra cate o părticica din care trebuia sa guste fiecare membru al familiei. Dupa slujbă, care se termina la ora 5, oamenii se întorceau acasa cu lumânările aprinse, unde mergeau din cameră în cameră cu lumânarea și spuneau „Hristos a înviat!”, la păsări și la animale pentru a fi
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
Ce mă-ta crezi tu, mă Portocală, că ești? Privighetoare? CÎnd Gărăgău Își dă drumul la țeavă, ies niște chestii atît de sălbatice, de autentice, Încît ne vine greu să-l ignorăm. Pur și simplu se face liniște, chiar dacă nu gustăm genul. Portocală e cel mai mare fan al lui, Îi dă tîrcoale, se așază, se ridică, se așază și mai aproape, ai zice că e gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
La douăsprezece, îi spuse Brian lui Adam, înțelegând prin aceste cuvinte că se vor întâlni pe promenadă la ora douăsprezece. Cei doi McCaffrey porniră fiecare către Băi, pe drumuri separate. Era unul dintre avantajele locului, faptul că fiecare își putea gusta plăcerea în intimitate. Și, totodată, constituia unul dintre aspectele a ceea ce simțea Gabriel că e „primejdia“ acelui loc. Adam încuviință din cap. Se îndepărtă puțin apoi se opri, semn că se retrăsese din societate și acum era singur. Brian ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și îți doresc drum bun. Te vreau, dar pentru totdeauna Altminteri nu pot să fiu mulțumit. Te vreau, dar pentru totdeauna, De tine-n viață să fiu însoțit. Dar dacă pleci, N-am să mor de durere, N-am să gust lacrimi și fiere N-am să fiu crud, să nu te îndoiești, Cumva dacă te hotărăști, N-am să te chinuiesc. Îmi voi ascunde inima-n batistă, Nu vreau să fie-o despărțire tristă. Nu vreau să te opresc. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un moment când simțeau cu îngrijorare mută că indiferenta bandă a timpului intra acum într-o fază cu totul nouă, primiseră o ciudată și neașteptată păsuire. Subit, totul devenise vesel, totul înflorise într-o tinerețe nebunatică, așa cum nu mai gustaseră niciodată până atunci. Brusc, Hattie se maturizase, în timp ce Pearl întinerise. Educația austeră, de modă veche, pe care John Robert o decretase de la distanță ca potrivită pentru Hattie, nu o pregătise deloc pentru șocul acestei fericiri luminoase. Ea și Pearl erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Piciorul lui Emma, care dădea să-i facă un semn lui Tom, se întâlni cu piciorul acestuia, care dădea să-i facă semn lui Emma. O, spuse Tom, fără îndoială că nu mai există azi așa ceva. Și-apoi cine mai gustă genul ăsta caraghios de voce? Seamănă cu ce-a spus Shylock despre cimpoaie. Eu, unul, nu mă omor după un falsetto atât de bizar, spuse Hector, dar muzicienii au nevoie de el. Jonathan Treece e de părere că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simtă frustrată, să tânjească după libertate? Simpla idee de a o vedea în asemenea stări îi crea filozofului o suferință care făcea ca experiența să devină imposibilă. Nu era mai înțelept să-și păstreze rolul lui de spectator și să guste satisfacția de a o vedea, de la distanță, cum evoluează? Relațiile de la distanță îl scuteau de probleme, de situații neplăcute, de consecințe. În fond, el avea de dus la capăt munca lui și trebuia să se protejeze. Dar... urmărind-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu te supăra pe mine. — Încetează cu prostiile astea, eu nu mă pot supăra pe tine. — Te rog renunță să mai coși. Ce coși acolo? — Cămașa ta de noapte. — Ți-a plăcut la Londra? — Da, desigur. Regret că tu nu guști galeriile de pictură. — Îmi plac galeriile de pictură. — Te prefaci că-ți plac. — Hattie... — Îmi pare rău, sunt sâcâitoare. E o lumină atât de stranie afară, soarele strălucește și totuși parcă ar fi noapte. Am o senzație foarte ciudată. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți spun „mai vino pe aici“. George a zis că mă omoară și dacă am vreodată de-a face cu tine sau cu celălalt frate. Oh, Doamne, dac-aș putea sta măcar de vorbă cu oamenii, dac-aș putea gusta și eu un strop de fericire, dacă lucrurile ar fi și pentru mine obișnuite. Ochii ei de cățel se umplură din nou de lacrimi. Își închise încet pleoapele, strivind sub ele alte lacrimi. Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Câinele în Goană, hotărî Greg și ieși din cameră. — N-am mai dormit de nu știu când. În avion n-am reușit să dormim. Am călătorit la clasa întâi, era o scară și sus un bar, a fost colosal, am gustat din plin fiecare secundă, până și filmul idiot pe care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salam și brânză, iar la desert un pepene galben. Totuși, nici la cel mai renumit restaurant mâncarea nu poate fi atât de gustoasă ca acum, când simt oboseala și căldura în fiecare fibră a mușchilor. Efortul, foamea te fac să guști din plin bunătatea hranei, pe care în alte situații îți vine să o respingi sau să o mănânci fără poftă. Cred că la fel se întâmplă și în alte situații: nu știi, nu poți să guști, să te bucuri din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
foamea te fac să guști din plin bunătatea hranei, pe care în alte situații îți vine să o respingi sau să o mănânci fără poftă. Cred că la fel se întâmplă și în alte situații: nu știi, nu poți să guști, să te bucuri din plin de valoarea și bunătatea lucrurilor, dacă nu ai transpirat din plin pentru a le avea. Este una din multele lecții pe care mi le oferă acest pelerinaj. Admir regiunea prin care trec, plină cu viță
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este acela de a ataca tocmai aceste grupuri țintă, aflate pe o treaptă superioară. Atît în rîndul intelectualilor, cît și în rîndul oamenilor cu bani, care pot fi intelectuali sau nu, există două categorii de indivizi: o categorie care chiar gustă arta, căreia chiar îi place și admiră frumosul, creația artistică, și o alta, care face doar act de prezență, care vine înspre artă din snobism sau, pur și simplu din dorința de a se afișa într-o companie selectă. Între
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
rapid către Daniel. Și nu numai că se întorcea, dar uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sekules și Xanthoudaki, 2000)26. Bloom și Krathwool vor realiza o analiză asupra achizițiilor intelectuale identificate prin verbe ca: a aplica, a înțelege, a extrapola, a sintetiza, a evalua, precum și a modificărilor socio-afective (exprimate în termeni ca: a aprecia, a gusta, a achiziționa un sistem de valori estetice) întîlnite în muzeele clasice, precum și în muzeele interactive, în această categorie întrînd în studiu: muzeele în aer liber, muzeele tehnicii și eco-muzeele27. Analizele realizate au reliefat faptul că muzeul în aer liber oferă
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
din anul 6000 î.Hr.. Producerea vinului își are originea în Orientul Mijlociu, unde vița de vie dădea roade fără îngrijiri speciale. Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de viță de vie, considerându-l și printre primele persoane care au gustat din licoarea nou apărută. În orașul sumerian Nippur, berea și vinul erau folosite ca băuturi tonice, energizante, recomandate în scopuri medicale încă din anul 2000 î.Hr.. Mai mult, manifestările religioase specifice vechilor egipteni și asirienilor includeau petreceri la care se
Alcoolul - vechi pericol ascuns. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mihoc Larisa-Georgiana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1910]
-
locuri . Îsă ceva îi lipsea . Se simțea singur și din dorința de a-și face prieteni , se împrietenește cu cine nu trebuie . Este entuyiasmat de noul anturaj , neștiind ce capcane i se vor întinde . Așa-zișii prieteni îl păcălesc să guste ceva ciudat , care spun ei , îl v-a face să se simtă mai bine . Crezându-i pe cuvânt, acesta incearcă de câteva ori , îndeajuns pentru a deveni dependent. Din acele clipe , viața băiatului s-a schimbat complet . Începe să-și
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul” lor? Cum de nu s-a trezit? - a întrebat locotenentul. Cred că a gustat cu spor din samahoancă și dormea buștean - a răspuns Trestie. Întrebarea-i pe unde ne strecurăm la ai noștri, fiindcă furnicarul odată stârnit greu se liniștește. Ia să aud ce spuneți? Eu cred că ar fi nimerit să urmăm drumul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
treabă trebuie cinstită cu un rachiuaș. Ei? Ce zici, fata moșului? Ai dreptate, Toadere, dar la asta trebuia să ne gândim când eram în târg. Acum nu-i de unde... Da’ ce ți-o venit să vorbești de rachiu? Tu mai gustai câte un pahar doar la Paști și la Crăciun. Și acum așa pe nepusă masă vrei rachiu? Apoi cum să-ți spun eu ție ca să pricepi? Acolo pe front, când plecam în misiune noaptea, și mai ales iarna, ne dădea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care era tare mândru. După câteva zile s-a apucat să facă și câte o trebușoară: să dea de mâncare la orătănii, la porci sau să despice un lemn pentru foc. Dar nu uita ca, din când în când, să guste din rachiul adus de Maranda... În cele din urmă, lumea a început să iasă la câmp, să 98 are și să semene. Ar fi ieșit și el, dar cum să meargă în urma plugului în cârjă? Cu mare năduf a pregătit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mă dau afară. Toaibă însă a deschis portița și l-a luat de mână. Intră, omule, și stai colea pe prispă. Marandă! Adă un pahar cu rachiu. Goarza, vrând-nevrând, a intrat și s-a așezat pe colțul prispei. După ce a gustat din rachiul adus de Maranda, Toaibă i-a vorbit cu glas moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit să mă caute și poate bănuiești și de ce? Eu... Eu nu prea știu de ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]