19,488 matches
-
zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă și masivă, crenelată cu nenumărate merloane ascuțite și amenințătoare. O monedă strecurată în palma vameșului ne-a lăsat să trecem pe sub o poartă. Eram în interiorul zidurilor. — Privește, insista Mohamed. Jur-împrejurul orașului Fès se înșiruiau cât vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe o corabie egipteană care pleca spre Tlemcen, unde ne-am odihnit o săptămână încheiată înainte de a porni la drum. Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan. Nu voiam să se afle de sosirea mea înainte de a-i fi întâlnit pe ai mei. Ai mei, adică taică-meu, maică-mea, Warda, Sarwat, fiica mea de șase ani, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva ceasuri bune, cu spatele rezemat de incinta moscheii, nesimțitor față de cele ce mă înconjurau. Nu încercam să meditez. Mintea mea era pur și simplu deschisă, gândind la Dumnezeu, așa cum o floare se deschide spre roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
promis că mă va chema din nou. Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive noi în legătură cu mine: ușa mea n-avea să mai fie încuiată cu lacătul până la căderea nopții, iar eu puteam circula în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă, o săptămână mai târziu, pregătise pentru mine un program în toată regula: aveam să-mi împart de acum timpul între studiu și predare. Un episcop urma să mă învețe latina, un altul catehismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trecut mai departe, am comis un adevărat jaf, că era fără taxe vamale, am traversat tunelul, am trecut prin sala de așteptare, până când am pătruns în aeronavă doi câte doi, reprezentând toate nivelurile, ca să ne luăm zborul... Odată ajunși în incinta avionului; o altă sală de așteptare, ne-am așezat pe rânduri, ca niște spectatori, pentru a ne bucura de terapeutica pe bază de artă care ne era servită: muzichia durerilor de dinți și imaginea unui port care împodobea cortina ecranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e inspector-șef al Brigăzii Criminale din Barcelona, iar reputația lui se Întinde, cu asupra de măsură, și pînă la noi, cei care nu ieșim din această incintă. Iar dumneavoastră, cînd i-ați auzit numele, v-ați făcut mai mic cu cîțiva centimetri, aș zice. — Acum, că domnia voastră l-ați menționat, parcă numele Îmi sună oarecum familiar... Părintele Fernando ne privi bănuitor. — Băiatul acesta nu este fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a oprit În ultima clipă. Gaura glonțului Încă se mai poate vedea la intrare. Ori de cîte ori trec pe-acolo, Îmi amintesc de ziua aceea. — Ce s-a Întîmplat cu Fumero? — El și familia lui au fost expulzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier l-au vîrÎt o vreme Într-un internat. N-am mai știut nimic de el pînă doi ani mai tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prudentă de ieșire, contemplînd strada ce șerpuia În coborîre spre lumea reală, ca și cînd s-ar fi temut să nu se evapore dacă mai Înainta vreo cîțiva pași. M-am Întrebat cînd ieșise oare ultima dată părintele Fernando din incinta colegiului San Gabriel. Mi-a părut foarte rău cînd am aflat că Julián a murit, zise el cu voce liniștită. În ciuda a tot ce s-a Întîmplat mai apoi și a faptului că ne-am Îndepărtat cu timpul, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mereu am știut că va sosi ziua asta și trebuie să-ți mărturisesc că mă bucur să fiu eu cel care-ți dă vestea. — Ce veste, părinte? Julián Carax nu mai era elev al colegiului San Gabriel. Prezența sa În incintă, În sălile de clasă și chiar În grădini era definitiv interzisă. Rechizitele lui, manualele și toate lucrurile care Îi aparțineau treceau În proprietatea colegiului. — Termenul tehnic e expulzare instantanee, rezumă părintele Romanones. — Pot să Întreb din ce pricină? — Îmi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat, și am știut că nu eram singurul bucuros că lăsasem În urmă acel bazar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
natal. — Banii Îmi prisosesc, iar prietenii ca Julián Îmi lipsesc, spunea el drept singură explicație. Abia păstra contactul cu frații lui și cu restul familiei, la care se referea ca la niște străini. Nu se căsătorise și rareori ieșea din incinta palatului, unde ocupa doar etajul superior. Acolo Își avea biroul, unde lucra febril, scriind articole și susținînd rubrici permanente pentru diferite ziare și reviste din Madrid și din Barcelona, traducînd texte tehnice din germană și franceză, făcînd corecturi stilistice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu timpul, masterandul deveni un client obișnuit al stabilimentului. Toamna, când vântul cel rău ce bătea din răsărit, smulgând copacii din rădăcini, Oliver venea să-și usuce frunzele aici. În afară de aceasta, În incintă găsise printre pacienți, dar și printre studenți și medici, noi adepți. Spre deosebire de starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect și admirație În fața lui Oliver, ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bărbați. Satanovski Îi Îndrugase chiar ceva legat de păcatul originar. Dacă În Cartea Facerii femeia Îl ispitise pe Adam, În cazul de față era vorba de doi Adami. Medicului i se păruse destul de amuzantă povestea, astfel că, găsind În incintă o tavă plină de fructe, se apucase s-o Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte că, tot pocnind din degete și ridicând unul după altul strugurii și merele, vișinele și portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veac, dar și de alte categorii de izvoare, dispunem de informații destul de clare privitoare la evoluția demografică a satelor Belcești, Ulmi și Poleni, precum și la apariția pe moșia Belcești a odăilor Arama, Coarnele Caprei, Dorna, Glodurile, Huc și Praguri, în incinta cărora s-au format ulterior satele Arama, Coarnele Caprei, Focuri și Munteni. Cea mai însemnată creștere numerică a populației a avut-o satul Belcești, datorată, nu atât sporului demografic, ci - așa cum am mai amintit - mai ales emigrației interne, prin stabilirea
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ființe, fapte, de la cele mai mici la cele mai mari, preponderau. Drepturile naturei își pierdeau însemnătatea când se ivea activitatea măruntă a traiului. Vecinătatea numai a omului trezea pământul la rosturile vieței omenești: omul singur sau cu puțini, scos din incinta orașului, simte legătura lui cu natura, redevine parcela din ea, își reia față de ea dimensiunile miniaturale, i se estompează conturul, i se anesteziază sufletul. E atunci mult mai mic și mult mai mare totodată, și se odihnește în natură ca și cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să se ucidă în el. Durerea ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăbovi. A doua zi dimineață, la răsăritul soarelui, își aranjă repede părul și încălzi apa pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie în spate, un samurai voinic se înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon? Intră. Ești singurul cu care am discutat vreodată în amănunt problema asta, dar a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale, se înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cum?! La Templul Honno? — Da, stăpâne. — Nu la Palatul Nijo? — Toate sursele spun că urmează să stea în Templul Honno, răspunse răspicat Matabei, atent să nu fie mustrat din nou. ALTARUL ZEULUI FOCULUI Chiar în centrul zidului de pământ al incintei se afla o poartă enormă și fiecare dintre templele mai mici avea propriul lui zid și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai adânc decât se obișnuia pentru un templu. Trecătorii puteau privi în sus la acoperișurile templului principal și ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, dar, de-afară, nu se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Hakata. Străjerii păreau să nu fi înțeles nimic din aceste prezentări, dar căpitanul lor, care stătea în fața corpului de gardă din curte, le făcu semn să intre, cu un zâmbet: — Poftiți, vă rog. Sala Omotemido era clădirea principală din incinta templului, dar adevăratul centru îl reprezenta cartierul general al lui Nobunaga. Lângă încăperea de unde se auzea glasul lui Nobunaga, murmura un pârâu izvorând din grădină, iar din niște clădiri puțin mai îndepărtate pluteau, când și când, pe aripile brizei, râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sculă și Nobunaga, pentru a-i conduce până la coridorul cu punte. — Somn ușor, îi ură Nobutada, întorcându-se, încă o dată, pe culoar pentru a-și privi tatăl. Nagato și fiul său stăteau lângă Nobunaga, cu felinare în mâini. Sălile din incinta Templului Honno se cufundau într-un întuneric negru ca de cerneală. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]