4,930 matches
-
În ședința biroului Comitetului de partid al Centrului Universitar din 25 mai 1981 s-a prezentat informarea privind participarea studenților la FACS4, în care se arăta fluctuația studenților din cadrul formațiilor artistice, insuficienta asistență de specialitate, lipsa continuității în activitatea formațiilor, indiferența presei studențești în promovarea activității culturale studențești. Se cere ca Biroul CUASC să semnaleze comitetului executiv al ASC situațiile precum cele de la Cluj, legate de cazarea studenților și privarea de dreptul de a efectua repetiții înainte de spectacole. Ce s-a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
orice se află în ea, adică față de fenomenul "intratemporalității" (cu un gând al lui Heidegger), la care participă. Norocul face să se ivească noul în viața omului, așa încât urmele timpului nu sunt ale vremii trecătoare, pe care o simțim în indiferența ei față de tot ce cuprinde, ci ale timpului răzvrătit; am putea spune, ale clipei, și cred că, reprezentațional, nu ar fi greșit (și nici conceptual, raportat la "clipă" ca prezent autentic, în structura "temporală" a Dasein-ului, de exemplu). Dar acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-și facă datoria în orice activitate. M am simțit mai matur; pedagogul din mine a început să și schimbe comportamentul și în relația cu colegii și profesorii. Nu-mi mai lăsam prietenii să lâncezească și să cocheteze cu lenea și indiferența. Împreună cu colegii din clasă ne făceam temele și nu lăsam nici o problemă nerezolvată. Bucuria reușitelor noastre era de nestăpânit după ce rezolvam unele probleme. Îmi dau seama că aveam izbucniri violente de veselie determinate de oboseala intelectuală acumulată. Făcând lecțiile împreună
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
explică de ce, la aproape șaizeci de ani de la sângerosul an 1944, am găsit cu putință să vizitez Ungaria. Nu am să dezvălui un secret afirmând că Budapesta este un oraș foarte frumos, nici când voi adăuga că ruina anilor de indiferență vizibilă până nu demult pe fațadele frumoaselor clădiri situate de-a lungul marilor artere a fost, în mare măsură, eliminată. Fosta capitală a Imperiului Austro-Ungar, a doua, după Viena, a păstrat mult din splendoarea imperială. Dar nu despre experiența celor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
existențiale au pierdut din gravitatea dimensiunii lor tragice. Până și Bucureștiul, după ce s-a dotat cu un terminal internațional redus ca dimensiune, dar cochet ca înfățișare, a început să se preocupe de estetica arhitecturală neglijată, timp de decenii, cu o indiferență criminală. Tot mai multe clădiri, mândria capitalei odinioară, reapar acum, etalându-și farmecele. Bucureștiul pare mai luminos la înfățișare, deși mai rămâne mult, foarte mult de făcut. Nu încape îndoială că estetica mediului înconjurător influențează pozitiv elementele care țin de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fetițelor cărora li s-au luat păpușile și li s-au pus copilași în brațe. Vîntul nordului îmi alină oful și biciul său îmi face bine. Un pic de durere, o lacrimă, un strigăt de nefericire pot să alunge somnul, indiferența și lipsa de acțiune. Pot să ne facă să ne înfigem unghiile în Brännö Rödsten (Piatra Roșie) și să nu ne lăsăm luați nici de cele mai cumplite furtuni. În imagine am copilul prezentat de un copil-mamă și simt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
etnologului lumea de azi nu dispar, ci se deplasează. Excizia nu tulbura conștiința occidentală cînd era practicată departe, în țări exotice cu care nu prea se întrețineau relații. Chiar și în secolul al XVIII-lea, autori precum Buffon vorbesc cu indiferență despre ea. Dacă în prezent simțim că problema ne privește, motivul este că mobilitatea populațiilor, și în mod deosebit importanța pe care a dobîndit-o imigrația venită din Africa, ne livrează, dacă îmi este îngăduit să spun așa, excizia la domiciliu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mentală a indienilor, așa cum se manifestă ea pe planul reflecției filozofice și al creației narative, contrastează frapant cu cea a europenilor vizavi de popoarele din Lumea Nouă. În primele decenii de după cucerire, aceasta din urmă s a caracterizat printr-o indiferență față de oameni și lucruri, o orbire voită în fața prea multor noutăți, care nici nu erau recunoscute ca atare. Oame nilor din secolul al XVI-lea descoperirea Americii mai degrabă le atesta decît le dezvăluia diversitatea obiceiurilor. Această descoperire se oferea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
viului acest neviu? Două feluri de mesaje: Unul se traduce printr’un fel de captivitate, neviul obligând „interlocutorul“ viu la urmarea unei direcții anume În manifestarea lui. Asta o fac metalele și materialele evident cristaline. Celălalt e generozitatea Întrupată În indiferență, neviul lăsând Întreaga libertate manifestării viului. Așa fac piatra, lutul, lemnul, ba și bitumul cu care babiloneenii lipeau Între ele cărămizile lor nearse. Așa vorbind, Natura Însăși e generoasă, căci metalele native, diamantele și florile de mină sunt de leac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt Însă captivi și, colac peste pupăză, numeric vorbind, această compatibilitate e de leac În raport cu „reversul medaliei“. Cu totul altfel se prezintă o casă tradițională, construită invariabil din generoasele lut și lemn, iar unde se poate, piatră și lemn: de indiferența acestor materiale profită oricine al casei, indiferent ce fel de biocâmp are, manifestarea lui devenind firească În naturalețea ei. Și ar mai fi ceva, chiar comun cu sacrul, căruia Îi dau acum cuvântul. De când lumea, și oriunde, templul s’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
combinației unice om-cristal (și Încă poziția ultimului). Ca regulă generală, aplicând unul din capetele cristalului pe plexul solar, cel mai sensibil punct al Întregului corp, vârful stimulează persoanele de tip Yang, iar baza pe cele de tip Yin. Vorbeam de indiferența efectului față de materialul cristalului. Sunt convins de asta În ceea ce privește efectele de nivel biologic. La nivel spiritual bănui Încă un efect, dar păstrez rezerva În privința unei eventuale indiferențe a efectului la material. Am spus noutăți? Nu cred. Sunt lucruri de când lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
persoanele de tip Yang, iar baza pe cele de tip Yin. Vorbeam de indiferența efectului față de materialul cristalului. Sunt convins de asta În ceea ce privește efectele de nivel biologic. La nivel spiritual bănui Încă un efect, dar păstrez rezerva În privința unei eventuale indiferențe a efectului la material. Am spus noutăți? Nu cred. Sunt lucruri de când lumea. Le-am dovedit doar experimental, Într’un mod care poate fi reprodus cu ușurință de orice neîncrezător, dar și de natură să blocheze vreo tendință spre exagerare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre lăbuțele din spate. Al treilea, eu, o forțam involuntar Întru refugiere. Nu a arătat efortul de a se avânta de pe o singură lăbuță dar, respectându-se, s’a cățărat pe gard, dincolo de care și-a continuat, cu o maiestuoasă indiferență, calea șchiopătată. - Gândește-te, Cristi, că asta seamănă cu altă Întâmplare când, văzând o pisică tupilată, te-a mâncat limba s’o chemi. Dar ai văzut vrabia care s’a ridicat de la pământ câțiva pași mai Încolo? Pis-pis-ul tău a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
văd și ceea ce voi nu vreți să băgați de seamă, chiar dacă tot voi sunteți făptașii. À propos, Cristi, știi ce-i aia „cui pe cui se scoate“? - Păi ce să Însemne decât a trata ceva, o boală de pildă, cu indiferență, a lăsa lucrurile să se rezolve singure? Ce-are asta cu un cui, habar n’am. Și nici cum se poate Înlocui cleștele cu un alt cui... - Rezolvarea de la sine... ăsta vă e feleșagul. Deci nu-ți bați capul nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
indiferente pentru locuitori din punct de vedere energetic, acela În care omul excelează printr’o diversitate care face orice alt material, cu totul lipsit de indeferență, ba chiar cu „inițiativă“, bun pentru tată - de exemplu - dar rău pentru mamă. Iar indiferența se manifestă cu atât mai mult când cele două materiale se asociază. Dar aceste materiale mai fac ceva: Înglobează, tocmai pentru că’s incapabile a-și impune „feleșagul“, precum face cărămida, betonul, fierul, aluminiul, sticla ori alte materiale moderne, Înglobează deci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricărui lucru neînsuflețit: entropizarea, adică neantul. Ce să constate la revenirea pe care ar putea-o promite, și să decidă când „mortul de la groapă nu se mai Întoarce“? Iată de ce Natura are nevoie de grija noastră; n’are nevoie de indiferență, primul lucru prin care am catadicsi s’o ajutăm, căci asta o fac toate celelalte ființe, care Însă nici n’o agresează. Ce-i oferim Însă, altceva decât o continuă agresiune? În care copilul obraznic care e omul face poznă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
soluție. Nimic mai simplu. Trebuie să ne cerem scuze domnului profesor.” La auzul cuvintelor Danei, câteva dintre noi am fost oarecum rezervate, gândindu-ne cine va face acest lucru și pertinența cărui cuvânt va trece ascultată, dincolo de acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au, slavă Domnului, sumedenie de sărbători. Ființează cu adevărat doar cele patronate de biserică ori de armată. Altfel, zilele contabililor sau apicultorilor sunt marcate (dacă sunt) doar în cercul breslei sărbătorite. Una în plus? Da, dacă n-o s-o potopească indiferența oficială. Situația între granițele țării diferă de cea din Basarabia. Acolo, româna este atacată din afară, de o limbă străină. La noi, este agresată din înăuntrul ariei propriilor vorbitori, nu numai de stricătorii de limbă, ci și de românii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și armonie, coexistente alături de cele de antipatie și respingere care provoacă separare și rupuri, trăiri emoționale perturbatoare, negative și de durere - proprii celor dominați de stări care înseamnă lăcomie, senzualitate inferioară, chiar animalică, uneori, precum ura, mânia, răutatea, mândria și indiferența, sustragerile, furtul direct, care, toate, înseamnă necesitatea cunoașterii ființei umane și a manifestărilor nefaste, exercitarea controlului emoțiilor negative - obiective majore și esențiale în studiul individului și colectivității, pentru perfecționare. Măsura luată recent la Iași ca internarea în Căminul de asistați
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
întrebarea: ce faci mamă? Nu o primești, cum să nu zâmbești, ascunzându- ți dezamăgirea. Eu i-am învățat să fie respectuoși, să zică și să sărute mâna mamei sau bunicilor, să comunice cu ei, iar acum constat ceea ce am spus, indiferența în care poți citi și altceva - lehametea de a le fi mamă, nu!? De a mai fi încă în viață, povoară lor. Până și telefoanele și le- au deconectat, ca să nu-i mai găsesc. Călătoresc băieții mei săptămână de săptămână
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aia v-au trimis aici să căutați lumea de arme, ca să nu-i deranjați cât Își fac guvernul. Guvernul mai au să și-l facă, că Armata și Securitatea tocmai le-au verificat și-au văzut că merg brici. După indiferența cu care mă asculta, neîncetând să bată cu ciocul șurubelniței În ciment, nu-i spuneam o noutate. Știa. O ținea Însă pe-a lui, n-avea Încotro, iar eu n-aveam decât să-l susțin. - O să ieșim din nou, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mută cum se crede. Ea reușește să vorbească și să-mi comunice o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată când îmi lovesc de ea picioarele goale. Natura poate să se manifeste și cu agresivitate. Depinde cum o abordezi. Indiferență Imperator, câinele meu, mă privește atent și binevoitor. De câte ori îl chem, își ciulește urechile, gata să alerge în întâmpinarea mea, prietenos, și să-mi sară cu labele de dinainte pe piept. Dar nu mai am puterea să mă joc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
privit rece: știa bine că lacrimile acelea nu erau pentru ea. Plictiseală Dar altceva m-a împins să părăsesc Urbea. A intervenit plictiseala. Brusc. În mod inexplicabil. Din cauza ei, o apăsare imensă și paralizantă pusese stăpânire pe mine. Apatia și indiferența totală sunt, în ceea ce mă privește, relele cele mai mari. Nu știu cum să mă apăr de ele. Nu-mi rămâne decât fuga și părăsirea. Maestrul în arta iubirii care am fost, acum nu mai există... Ceea ce a mai rămas din el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
altă lumină. În realitate, n-a fost vorba decât de un pretext ca să pot să schimb o stare pe care n-o mai toleram. Gâfâială Înlăuntrul meu am simțit permanent un gol imposibil de umplut, alternând cu momente de totală indiferență, de parcă aș fi dorit să trec de granițele lumii cunoscute și m-aș fi pregătit, în orice clipă, să-ncep o călătorie mult așteptată. Pe urmă însă surveneau banalitatea și gâfâiala vieții zilnice care sfârșeau, încă o dată, prin a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]