4,059 matches
-
obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa. În tripticul ""Judecata de Apoi"" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
În tripticul ""Judecata de Apoi"" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporește senzația de grotesc. ""Grădina desfătărilor umane"" (numită și ""Împărăția milenară"", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
și cu care va întreține o bogată corespondență (publicată în volum la Baia Mare în anul 2001). În 1967 i-a apărut, la Editura Tineretului, volumul „Vina“, cu poezii antologate din plachetele de versuri „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“ și „Infernul discutabil“. Traduce și publică în revista „Amfiteatru” (nr. 20, august, p. 328) poezii de Charles Baudelaire: Dans macabru, Apusul soarelui romantic, Madrigal trist. Au apărut sub genericul: 100 de ani de la moartea poetului Charles Baudelaire. Vizitează, din nou, Rohia, de
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
de revistă cuprinde poeme de Ioan Alexandru; de asemenea, sunt texte despre poet semnate de D.R. Popescu, Nicoale Manolescu, Adrian Păunescu, Teohar Mihadaș, Ion Cocora, N. Prelipceanu, Viorel Cacoveanu. În ancheta revistei „Argeș” (nr. 12) - Cărțile deceniului - volumele „Vina“ și „Infernul discutabil“ sunt considerate cărți ale deceniului de către Nicolae Balotă, Mircea lorgulescu, Dan Cristea, Eugen Barbu, Al. Ivasiuc, Radu Boureanu, Gh. Tomozei. În septembrie 1971 va face o călătorie la Ierusalim. Într-o scrisoare adresată revistei „Tribuna” din Cluj — datată, 11
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Părinților mei Ioan și Valeria”. La Editura „Albatros“, apare o selecție din poezia sa tradusă în limba maghiară, „Legszebb versei“, Forditotta, az utoszöt es a jagyzeteket irta Jancsik Pal. Sunt antologate poezii din volumele „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“, „Infernul discutabil“, „Vămile Pustiei“, „Imnele Bucuriei“, „Imnele Transilvaniei“. Virgil Nemoianu publică în „Times Literary Supplement” (30 ianuarie) un articol despre poezia lui Ioan Alexandru. Din acest an, poetul este tot mai insistent în acțiunea de a se construi casa de la Rohia
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
nu și despre finalizare, care rămâne învăluită în mister și a generat legende. În 1977 la Editura „Albatros“ a apărut volumul antologic „Imne“, cu un cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Antologia cuprinde selecții din volumele „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“, „Infernul discutabil“, „Vămile Pustiei“, „Imnele Bucuriei“, „Imnele Transilvaniei“. La Editura „Facla“ din Timișoara a apărut volumul „Scrisori către un tânăr poet“ de Rainer Maria Rilke (traducere de Ulvine și Ioan Alexandru; prefață de Ioan Alexandru). Volumul al III-lea din „Odele
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Palimpsest“ din București a apărut volumul „Amintirea poetului“, ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, cu o prefață de Aurel Rău („Un portret loan Alexandru“). Volumul cuprinde o selecție din volumele de tinerețe ale poetului: „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“, „Infernul discutabil“, „Vămile Pustiei“. În anul 2004 se publică antologia „Lumină lină, Imne“, cu o prefață de Justinian Chira (Editura „Palimpsest“, București) iar în anul 2015, la Editura „Renașterea“ din Cluj-Napoca a fost reeditat volumul „Imnele Transilvaniei“. Volumul are un cuvânt
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
conjugarea absolutului obsesiv la moduri autentic-vitaliste, cât, mai ales, în conjugarea binomului "viață - moarte", din panoul central al orizonturilor tuturor lumilor, axă a programului său poetic din această etapă, asupra căreia atrage atenția și prin fraza de deschidere a volumului "Infernul discutabil", publicat în anul 1966: «Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui, care poate fi uneori o trădare a faptelor» (AID, 5). Criticul literar Ion Pop, remarca
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce viziunea poetului coboară eta¬pele tot mai cutremurătoare ale acestui infern care este Transilvania suferinței tragice, din versurile cărții se ridică, treptat, un sens transfigurator, o aspirație spre lumină și înălțare; oamenii săraci ai acestei provincii sărace și bogate în același timp reprezintă o stirpe de profeți ce poartă în ochii
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
poet, romancier, nuvelist și critic literar american, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
cariera cinematografică - acceptă propunerea regizorului Louis Malle să interpreteze rolul principal în filmul "Vie privée" ("Viață particulară"), care i se potrivește acum perfect. Devine cea mai fotografiată femeie din lume, cu o notorietate pe care uneori o resimțea ca un infern, urmărită continuu de admiratori și de "paparazzi". În mijlocul acestui haos reușește să facă poate cel mai bun film al ei, "Le mépris" ("Disprețul"), în regia lui Jean Luc Godard. În 1966 se căsătorește cu bogatul om de afaceri german Gunter
Brigitte Bardot () [Corola-website/Science/297805_a_299134]
-
un număr însemnat de fotografii având ca temă socială situația evreilor în România. Printre reportajele sale cele mai cunoscute se pot menționa "Aspectele vieții de provincie", "Iașul, cetatea umbrelor", "Târgul Moșilor", "Insula Ada Kaleh", "Nopți bucureștene", "Trenul fantomă", "Leproșii" (despre „Infernul de la Lărgeanca"), " Unde am să nasc?". A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la Borșa, Sighet șiOradea, și despre "Evreii din Maramureș" (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
iudaismul, unei filozofii răspândite pe timpul lui, care considera ființa umană ca pe o creatură a apetitului, nu a lui Dumnezeu, ființă lipsită de suflet și neavând idee mai nobilă de bunăstare decât satisfacerea dorințelor - aceasta este raiul său și antinomia infernului "Plugston of Undershot" denumirea pentru un membru al clasei muncitoare "Present Time" ("Timpul prezent") definit de Carlyle ca „"cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și părinte al întregului viitor
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
cu un echipament necorespunzător grelelor probe ce trebuiau să treacă". Și-au dat cu toții seama că altă cale de supraviețuire nu era. Spre deosebire de alte situații, când propriile eșecuri erau puse pe seama aliatului german, majoritatea ofițerilor Diviziei 20, care au supraviețuit infernului de la Stalingrad, au relevat buna cooperare de arme cu trupele germane. Locotenent-colonelul Pădureanu, șeful de stat major al diviziei, sublinia că în relațiile cu trupele române, de la comandantul Armatei 6 până la ultimul soldat german, comandant de grupă sau santinelă, s-
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
căci aeroplanele au mers acolo până la 18 ianuarie Mulți mișei au fugit ". O astfel de constatare nu ne împiedica însă a reaminti reflecția colonelului Wilhelm Adam, fost prim-aghiotant al generalului Friedrich Paulus, care a cunoscut bine ce a însemnat infernul de la Stalingrad: Numai cel care a trăit și supraviețuit morții nemiloase din încercuire poate înțelege ce simțeau acești ofițeri atunci când aveau în mână ordinul de evacuare pe calea aerului". Un epilog în care Securitatea nu a mai încăput În 24
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
la Nivaria (din latină "nix", "nivis", "nieve" însemnând "zăpadă") cu referire la culmile înzăpezite ale vulcanului 'Tiende'. La acelasi vulcan, aflat la acea vreme în erupție, se referă și unele hărți din sec. XIV-XV, care identifică insula ca fiind Insula Infernului. În final, tot 'Tiende' e responsabil și de numele actual al insulei, dat de benahoariți ( băștinașii din insula ' La Palmă') numele fiind compus din Tene ("munte") și ife ("alb"). Insula are coordonatele geografice . Se află la 300 km de Continentul
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
des Variétés" din Paris. Libretul este semnat de Henri Meilhac și Ludovic Halévy. Offenbach alesese împreună cu Halévy un subiect din mitologia antică în speranța de a repurta un succes la fel de răsunător precum cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră un colaborator în Henri Meilhac (1831-1897), un jurnalist și autor de vodeviluri cu care făcuse cunoștință Halévy în 1860. Colaborarea dintre cei doi libretiști a fost extrem de fructuoasă în cei douăzeci de
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
decembrie 1864 fu întâmpinată în unison de indignarea presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin îi blestemă "pe perfidul Meilhac, pe acest trădător de Halévy, pe nenorocitul de Offenbach". Iritarea este provocată, ca dealtfel și în cazul succesului "Orfeu în infern", mai degrabă de critica adusă societății burgheze. Halévy îndrăznise aici chiar mai mult decât cu "Orfeu", o față bisericească apare coruptă și nu mai ține seama nici măcar de aparențe, regii Eladei sunt caracterizați drept o tagmă de netoți. Căsnicia lui
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
este posibilă pe măsură ce ne detașăm de definirea noastră ca identitate prin ochii celorlalți. Astfel se ajunge la un paradox: „privirea” celorlalți ne reifică, ne transformă în obiect al reprezentării, o reprezentare de care depindem și de care suntem rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății, în respingerea naturii ("physis") și a punctului de vedere esențialist care definește indivizii ca esențe imuabile. Individul trebuie definit existențial și istoric
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
om, acei care consideră că fără Dumnezeu omul n-ar exista, și cei care, fără a jura pe "moartea lui Dumnezeu", consideră totuși că omul, prin propriile lui capacități, e capabil să inventeze aici și acum atât paradisul cât și infernul. Un alt factor de blocaj îl reprezintă chiar propriul succes de altă dată, care între timp nu a rămas decât o frumoasă amintire. Chabel se exprimă de această manieră: când islamul merge rău, vocea rațiunii are dificultăți în a se
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
1966 - 1977). A fost fascinat de marea frumusețe și putere a țării unde a locuit mai mult de un deceniu, timp în care a publicat mai multe lucrări: "L'Agent triple" (Angentul triplu) (1962), "Métro pour l'enfer" (Metro spre infern) (1963), "Leș Mousquetaires de la République" (Muschetarii Republicii) (1964) și "Vers une métrique française" (1977). În tot timpul anilor 1970 folosind pseudonimul Lieutenant X, Volkoff a publicat literatura pentru tineri în seria "Langelot" a Hachette Bibliothèque verte, prezentînd aventurile unui erou
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
o petrecere și s-au căsătorit în cele din urmă la 4 noiembrie 1842, în casa din Springfield a sorei lui Mary. Pregătit pentru căsnicie și din nou anxios, când a fost întrebat unde se duce, Lincoln a răspuns: „în infern, bănuiesc”. În 1844, cei doi au cumpărat în Springfield, lângă biroul de avocatură al lui Lincoln. Mary Todd Lincoln ținea casa, adesea cu ajutorul unei rude sau a unei slujitoare angajate. s-a născut în 1843, iar (Eddie) în 1846. Lui
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a nu identifica sufletul uman cu sufletul universal, Origene riscă această acuzație spunând că sufletul uman descinde (prin cauzare) direct din Dumnezeu. Sufletul se va întoarce, împreună cu toate lucrurile, la Dumnezeu, aceasta însemnând că sufletul va fi salvat. Nu există infern, răul fiind un rezultat al voinței libere a sufletului și nu un apanaj al materiei. De fapt, pentru Origene sufletul preexistă, întruparea sa fiind o cădere, ca rezultat al unei alegeri rele deliberate. Regăsim aici imaginea platonică a trupului ca
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
douăsprezece homeomade; după cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV-lea, picturile tombale înfățișează un Infern inspirat din mitologia greacă, dar destul de diferit față de acesta. Mortul călătorește pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car și este primit de un grup de bărbați, probabil strămoși ai lui. Aita, zeu identificat cu Hades și Phersipnai
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
un personaj numit Charon, la fel ca grecii, dar care are o înfățișare originală. El are urechile asemeni unui cal, nas încovoiat de pasăre prădătoare, dinți și buze înfiorătoare, gata să sfâșie victimele. El ucide oamenii și îi conduce în Infern. Cu toate acestea, lumea morților la etrusci este bogată în plăceri. Slavii antici, păgâni, credeau că lumea lor era un copac uriaș, crengile reprezentând Paradisul, lumea zeilor, iar rădăcinile erau lumea morților. În timp ce zeul Perun guverna sub forma unui șoim
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]