8,706 matches
-
era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar femeile m-au făcut să mă simt celebru. Au intenționat să mă distrugă? Nu, nu, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde vrei să mergem? Nu știu. Ești pasagerul meu. Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate cu o promptitudine neobișnuită, așa că nu te-ai pișat degeaba. Dar a fost o nesăbuință din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înclină spitalul? — Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cele din urmă se așezară și unul dintre ei spuse, cu o politețe cam afectată: - Când va începe conferința dumneavoastră, domnule Grosvenor? - Peste vreo cinci minute, răspunse nexialistul, privindu-și ceasul. În aceste cinci minute mai sosiră alți opt inși, printre care Donald McCann, șeful secției de geologie, ceea ce-l bucură nespus pe Grosvenor, făcându-l să uite de repetatele amânări ale conferinței. Nici măcar faptul că patru dintre cei veniți să-l asculte erau chimiști nu-l mai tulbura. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de acoperiș pe care crescuse, nimeri prost: un ins cu uniformă militară și baston cu cioc de argint, un domn de statură mijlocie care tocmai ieșea pe ușa clădirii cu ceas. Era mâna dreaptă a Prefectului de Poliție, Șeful siguranței publice, Costache Boerescu, aflat mereu în viteză: cosea repede-repede
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de singurătate, de însoțire. Singurul care pricepea tot atât era Shams, dar el dispăruse. Ai lui ajunseseră negustori, dar bunică-său avea să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe-atât poate mai frumoasă, o văzuse înaintea lui. Încerca să își țină firea. Întâmplări din trecut, despre care doar i se povestea, îl făceau ca turbat. Când Godun îi mai spuse și că ar fi fost măritată cu un ins mult mai vârstnic, primul fulger din gând fu să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine vorba de doctoriță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o comedie în patru acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea oaselor sau schimbarea crucii. Era o înfrățire contractuală cu câțiva dintre descendenții defunctului, pe un termen de șapte ani. Pentru clienții lui, care apelau la serviciile de pompe funebre, orice ins întins pe un catafalc devenea pentru totdeauna un rege. Maradona își dădea silința să îi facă vasali pe toți cei în viață. Orice înmormântare cu fast era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei onoarea de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar s-a gândit ea. ― Ți-a turnat istorioara cu actele false? ― Țț! Pe mine mă caută Miliția aici... ― Și? ― Aici o să mă caute și în continuare. De unde să știe că tocmai eu, Dascălu, m-am cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla? ― Care ăla! Aviatorul. ― Ai căpiat? O să vă toarne urgent. ― Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ea suflul tinereții. Deci însușire emoționantă și nu act de senilitate. Azimioară își săltă umerii masivi: ― Părerea mea ― dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație singură sau cu motanul. Nu cunosc un singur ins care n-ar lua-o la goană. ― Sânt o mulțime de inși, râse Cristescu, care vorbesc singuri. Dubioși devin atunci când treaba asta se întîmplă pe stradă sau în tramvai. ― Oricum, ce a făcut în afacerea cu tablourile mi se pare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își săltă umerii masivi: ― Părerea mea ― dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație singură sau cu motanul. Nu cunosc un singur ins care n-ar lua-o la goană. ― Sânt o mulțime de inși, râse Cristescu, care vorbesc singuri. Dubioși devin atunci când treaba asta se întîmplă pe stradă sau în tramvai. ― Oricum, ce a făcut în afacerea cu tablourile mi se pare inadmisibil. Numai un creier bolnav poate elabora asemenea idei. ― Sau unul mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți. O enerva. O enervau răsuflarea lui, figura senilă, existența lui fricoasă cu tabieturi de ins mărunt și egoist. " În fond ce am, ce-i cu mine? Lucrurile astea le știu de mult, de ce trebuie să mă gândesc la ele astăzi, acum, în noaptea asta? Mâine o s-o iau de la capăt, o să vină iar Ioniță de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd! repetă agitat Alexandru. Inginerul clătină din cap. ― Chestiunea se prezintă astfel, domnule Miga: În situația în care refuzați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă interesează complicele, chiar dacă el există, deși pariez pe ce vrei că Melania a lucrat singură. Nu-i genul ei să se încurce cu colaboratori. Oricum, bătrâna e capul chiar dacă la afacerea asta ar fi participat încă o sută de inși. Cât despre telefonul acela... Nici măcar nu mi se pare semnificativ. Are o importanță pur formală. Înclin să cred că a fost o greșeală, o atingere, un mic accident de care bătrâna a știut să profite magistral luîndu-ne piuitul. Fleacuri! Ascultă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu trebuie omisă nici o pistă, declară banal locotenentul. ― Știu băiete, așa am învățat la școală, așa am făcut până acum, și așa o să facem. M-ai văzut afectat de moartea lui Doru Matei. Desigur, îmi pare rău de el ca ins, și nu ascund că aștept de aproape zece luni să se însănătoșească. N-am înghițit ușor nici renghiul Melaniei de anul trecut. Dar pentru cazul în speță, accidentul îmi încurcă și mai mult calculele. Crezi că m-ar fi consolat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că Vâlcu lipsește. Asta înseamnă, aproximativ, 150 de mii de căciulă. Hm, n-ar fi rău... Panaitescu tresări. Repetă năuc, ducîndu-și mâna la frunte: ― O sută cincizeci de mii? Calculă repede, mecanic, cu ochii repeziți în tavan: Adică șapte sute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mică și n-o găsesc. ― Ați fost căsătorit? ― Nu... După experiența dezastruoasă a tatei... Vă dați seama... Continuă să vorbească ridicând în slăvi o existență spartană, plină de jertfe și demonstrații de voință. " În fond, reflectă Cristescu, viața unui ins mărunt și egoist cu pofte anemice, ușor de înfrînt." Se îndreptă în scaun și căută ochii bătrânului. ― Există în carnețelul dumneavoastră o indicație: "14 septembrie curent, V. S. manevră murdară. Se va plăti!" Grigore Popa căscă gura. I se simțea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tineri în orice caz, preciză Matei. Chiar foarte tineri. ― Iată deci o delimitare esențială. Dintr-o singură mișcare am exclus din cauză un anumit număr de indivizi. Cei, să zicem, peste 30 de ani. Mergem mai departe! Ați observat doi inși. Iată încă un indiciu. Alții lucrează singuri sau câte trei-patru. În consecință, vom căuta în fișele noastre doi parteneri -tineri care se țin de găinării. Un borfaș serios nu sparge camere de hotel, nu-și riscă pielea pentru un aparat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de schimbare, de eliberare de sub presiunea externă, moartea individului având o valoare simbolică; • suicidul patologic, uneori numit endogen, la baza căreia se află, independent de condițiile externe, factori psihopatologici determinanți, care acționează printr-o scădere a capacităților de autoapărare a insului. Instinctul de conservare scade, fiind eliberate pulsiunile autoagresive latente. Independent de circumstanțele externe, acestea duc la schimbarea atitudinii față de viață a persoanei. Este tot o dorință de a scăpa de sub presiunea morbidă intropsihică, care duce la suicid. J. Nick și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sânt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine". Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]