5,826 matches
-
știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi nins. Se duce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și tu acuma! În pat el se bucură că racul căzut din coș a scăpat: „O să intre În canal, din canal În râu, iar de acolo, acasă!” și se scoală. „Mneața, mămico! Săru’mâna, tanti!” se Îmbracă În hainele de joacă, Își pune scaunul În fața chiuvetei, se cațără pe el și se spală pe față. „Și pe gât! Și pe urechi! Că nu te mănâncă!” „ Da’ e rece, mămico!” „Rece, rece, așa se spală dimineața! Cu apă rece ca gheața”, râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu un mini-tobogan, bare pentru cățărat și mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu un mini-tobogan, bare pentru cățărat și mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia cu blana Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu care amesteca În sosul pentru paste, o trase Înspre el și o sărută. —Știi ce? Îi zise el când s-au desprins din sărut. —Ce? Ești foarte sexi când ești dusă cu pluta... Ea Îi dădu peste mână În joacă. — Stai să vezi. Când se dovedește că am avut dreptate, n-o să-mi mai zici că sunt nebună. Îl pupă scurt pe buze. O să ai grijă, nu-i așa? Nu știm Încă cine e băgat În chestia asta și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
grafitti, plină de prezervative folosite și seringi prin lifturi. Chiar dacă apartamentul lui Hannah fusese un proiect de amenajări publice pentru săraci, era nou-nouț. Luminos și aerisit, iar afară erau copaci și iarbă În jur, ba chiar și un teren de joacă. De fiecare dată când Ruby trecea pe la ea, era complet uimită de cum reușea Hannah să țină atât de bine curăța În apartament. Hannah râdea mereu și spunea că, la cât de mic era, nu putea să fie altfel. De câte ori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce putem să te ajutăm? Spuse Fi. Ruby o puse pe Fi să se ocupe de casă Împreună cu Chanel, iar Saul luă În primire o gașcă de copii, cu tot cu Ben și Connor care ațipise, și Îi mână până la locul de joacă. Chiar după 12 a apărut Ivan. Terminase În sfârșit să pună gresia În bucătăria lui Ruby. Din cauză că nu ajunsese acasă Înainte ca el să plece cu o seară Înainte, pentru că fusese ocupată până peste cap cu decoratul magazinului, iar Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tânăr... — A trebuit să te însori? — Da, hai, nu face pe miratul, pentru că bârfa ajunge la toată lumea. Ne-au căsătorit părinții noștri, ai mei și-ai Elenei, când eram niște puștani. Și căsătoria a fost pentru noi un fel de joacă. Ne jucam de-a bărbatul și nevasta. Dar a fost o falsă alarmă. — Ce adică a fost o falsă alarmă? — Păi motivul pentru care ne-au căsătorit. Pudoare exagerată din partea părinților de ambele părți. Au aflat de un pas greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
felie de pământ, barca din al cărei centru ieșea un butaș de vie ca un catarg, care prindea vântul între ramificațiile lui încărcate de ciorchini de struguri. Și Dionysos mă purta pe valuri și-n jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
una dintre multele virtuți pe care nu s-a deranjat să și le însușească, alături de scrisul de mână, bunele maniere la masă și modul de a se comporta cu animalele. Nu-mi spune, a hotărât în sfârșit să renunțe la joaca cu sala de fitness și să-și găsească un serviciu adevărat? Nu. Dându-mi seama că Maria nu se va opri din sugerat explicații nepotrivite până când n-ar fi obligată să se oprească, am decis să termin odată povestea. —Divorțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
face mare plăcere, am răspuns hotărâtă. Ed păru încântat. —Știu că o să-mi pară rău că am întrebat, dar unde ai vrea să mergem? McDonald’s? Standul cu floricele de porumb de la grădina zoologică? Camioneta cu înghețată din fața locului de joacă din apropiere? Știam că mă tachina și-mi plăcea. Era familiar și reconfortant, la fel cum mă tachinează și Mark, mă tachina. Înainte. —TGI Friday’s, am propus eu, alegând un loc unde serveau alcool, era deschis toată ziua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să ne dăm tare să vedem care ajunge cel mai sus. Pentru că aici nu sunt șanse să ne vadă cineva. Se uită în jur. În afară de cazul în care vreuna dintre cunoștințele noastre se hotărăște să treacă pe lângă un loc de joacă din mijlocul unui cartier cu case sociale din Wimbledon, discreția e garantată. Apropo, felicitări pentru trimiterea mesajului. —Mulțumesc. Am primit complimentul cu modestie. Cu ajutorul instrucțiunilor, îmi luase numai trei ore să trimit un mesaj de două rânduri. Nimeni altcineva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
societăților, la o firmă din centrul financiar al Londrei. Dar îi lăsa prea puțin timp pentru altceva decât ocazionalele partide de golf cu clienții actuali sau potențiali. Nu-i plăceau filmele proaste, iar despre origami credea că aparține camerei de joacă unde se aflau și copiii lui frumos îmbrăcați și educați la școli private. Bănuiesc că el era cel mai matur dintre noi. În timp ce Mark și Kieran ne plictiseau încă, repetând la nesfârșit sketch-ul Dead Parrot al celor care făcuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a fost să fie. I-am aruncat o privire înțepătoare pentru tonul fatalist. De ce ai ales tocmai Ritz-ul? l-am întrebat. Dacă voiai să alegi un loc în care să nu fim văzuți, mai sunt încă sute de locuri de joacă în Londra din care să alegem. Kieran se jucă emoționat cu cravata. —Am zis că poate o să avem ceva de sărbătorit. Aveam nevoie de mâncare înainte să mă ocup de asta. I-am făcut semn chelnerului care se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arătă mobilul pierdut de Kieran. —L-am găsit în buzunarul de la haina lui când am dus niște haine la curățătorie. Ghici ce am găsit când l-am aprins? O, nu. Lisa, l-am rugat să ne întâlnim la locul de joacă doar pentru că... Nici asta nu știam! Țipa în toată regula deja. Am hotărât să tac pe loc. Lisa însă nu. — Exact de câte ori te-ai întâlnit cu soțul meu fără știrea mea? Maria se aplecă cu prudență spre mine. Te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și am fost din start copleșită de atmosfera de calm și respectabilitate pe care o inspira. Nu mai fusesem aici niciodată în timpul zilei, iar liniștea era stânjenitoare. Nu erau copii care să se joace afară, nu când aveau camere de joacă și curți ale lor, nu stătea nimeni de vorbă peste gard, nu când socializarea era fixată clar sub forma unor întâlniri marcate în orarul pentru școală lipit pe frigider cu magneți confecționați de prunci retardați artistic. Era o stradă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spus pe litere, când Jocasta nu reușise să citească cuvântul. Ce înseamnă cuvântul ăsta? —Penis, răspunse ea. În timp ce noi ne ocupam cu asta, Martha se ocupa cu golitul tuturor pieselor din mai multe puzzle-uri direct pe podeaua camerei de joacă. Mi-am imaginat că Tally profita din plin de prezența mea și se uita la televizor, cu un pahar de vin în mână. Când am coborât într-un final, am găsit-o plângând. —Dumnezeule, Tally, o să fie în regulă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am întins ca pe o masă de operație”, interveni, morocănos. Ferdinand Sinidis. Țin să vorbesc numai la chestie, deși s-ar părea că întrebuințez o altă amintire, tocmai pentru ca să ocolesc cu dibăcie, noaptea nunții mele”: „Ca băiat mic, dintr-o joacă mi-am fracturat umărul stâng. Dus în grabă la spital făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să crezi în el nu solicita nici un efort, părea o joacă de copii. El a rămas teafăr și era ceea ce reprezenta. Privirea lui fermă, de fiecare dată pătrunzătoare. Uniforma lui cenușie de campanie, fără nici o etalare de decorații. Purtând numai Crucea de Fier din Primul Război Mondial, pictat în mărime naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
străpungerea frontului între Forst și Muskau, ci încă mult timp după aceea, Schörner avea să mă urmărească. Pe la jumătatea anilor ‘60 lucram la proiectul unei piese de teatru care, sub titlul Bătălii pierdute, urma să povestească despre temutul copoi. Din joaca asta în nisip nu a ieșit nimic. Încă o dată, proza urma să aibă întâietate. Dar și în romanul pe cale să se nască, Anestezie locală, pe al cărui parcurs tot mereu poticnit e vorba de fapt despre progenia tratată stomatologic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fațade sau un alt Louis Trenker cucerește peretele de nord al masivului Eiger. Deoarece însă atelierele sculptorilor, ca și atelierul pentru lucrări în ghips și turnătoria de bronz, erau situate la parter, cățărarea mea de la sfârșit de săptămână era o joacă de copii; nu voi fi fost eu acela care a inventat-o, doar că am practicat-o peste măsură. Nimeni nu mi-a făcut observație din cauza asta. Până și administratorul refuza să admită că ar fi văzut ceva. Spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcând de obiectele palpabile, nu apare decât schematic, ca o fotografie subexpusă. Prea puține sunt lucrurile ce se lasă fixate. În cel mai bun caz, în intervale pâlpâie stări. Ce anume va fi fost difuz, apăsător sau ușor, ca o joacă, rămâne incert. Nici un eveniment care să mă indice, în mod recognoscibil, ca persoană care acționează sau suferă. Nu îmi amintesc nici ce anume îmi aminteam eu atunci până în cele mai dureroase detalii. Ceapa refuză. Rămâne doar de presupus ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
direcția. Peștele se baza pe primele desene pe tema Calcanul, iar în poezii precum Flașnetă cu puțin înainte de Paște și Apă mare, un text care a generat prima mea piesă de teatru, am găsit tonul până atunci căutat doar în joacă; acesta începea să fie favorizat de aerul Berlinului, amestecat cu praf de cărămizi. Pe deasupra, mă mâna iubirea: scriam și desenam pentru Anna, care se topea toată în dans. Când Mary Wigman, profesoara ei, a primit comanda ca în anul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spuse Ted. Foarte bine. — Un ce? zise Barnes. — O propoziție logică, răspunse Ted. Răspunsul apăru pe ecran: ,=, Asta ce dracu e? răbufni Barnes. Harry zâmbi: — Eu cred că se joacă cu noi. Se joacă cu noi? Asta Înțelegi tu prin joacă? — Da, spuse Harry. — Vrei să spui că ne Încearcă - ne Încearcă reacțiile la o stare de stres, spuse Barnes, Îngustându-și privirea. Se preface doar că e prost — Poate vrea să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai mult la Încercare posibilitățile? În fine, problema lui Ted. În momentul În care fusese ucis, Ted se juca cu calmarul. Dacă lui Jerry Îi plăcea atât de mult să se joace, atunci de ce să-și omoare un partener de joacă? Pur și simplu, nu avea sens! Sau poate avea? Norman oftă. Problemele erau generate de premisele de la care se pornea. Norman presupunea că extraterestrul avea un proces logic similar cu al său. Dar poate că nu era așa. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]