15,723 matches
-
au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosperus și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al cincilea, o dezbatere vie ce nu s-a limitat la granițele unei singure regiuni din Occidentul latin. Într-adevăr, acești scriitori dovedesc că au raporturi de corespondență din lumea romană occidentală (în schimb, creștinismul oriental este, pentru ei, mult prea departe, și, într-un cuvânt, trăiesc în comuniune culturală cu celelalte provincii ale imperiului. Puține cuvinte sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
12, 14, când va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și a împărăției sfinților. Potrivit convingerilor curente în epocă, în operă este foarte prezent simbolismul numeric. Quodvultdeus folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încât unii consideră această operă aproape o culegere de testimonia, chiar dacă nu este alcătuită cu precizia și rigoarea unui învățat. Exegeza sa se inspiră din tipologie. Scriitorul vrea să adune la un loc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unei informații generice: ar fi urmat, la Cartagina, școala unui grammaticus, Felicianus, pe care îl laudă pentru neobosita sa activitate și pentru învățătura sa menite să refacă prestigiul literaturii, care, oricum, trebuia să se limiteze tot mai mult la cercurile latine unde cunoașterea limbii grecești era redusă. În ce privește ofensa adusă regelui Guntamundus, conform celei mai răspândite opinii până acum treizeci de ani, Draconțiu ar fi scris panegericul său, pentru noi, de altfel necunoscut, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și numerotându-l ca a doua carte. Această versiune începea cu o prefață în proză și cu o introducere de douăzeci și cinci de versuri, dedicate și una și cealaltă regelui vizigot. Bibliografie: Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 14, 1905 (Fr. Vollmer); Poetae Latini Minores V, Teubner, Leipzig, 1914 (Fr. Vollmer); De laudibus Dei (Fr. Corsaro, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1962); Les Belles Lettres I, 1985 (Louanges de Dieu, livres I et II: Cl. Moussy și C. Camus); II, 1988 (livre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din secolul al cincilea (în afară, bineînțeles, de cele în care e vizibilă influența clasicilor păgâni cum e Virgiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice pentru limba latină clasică. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, care reia polemica împotriva acelei erezii bazându-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea, se poate spune că, în secolul al cincilea, Galia este regiunea Imperiului Roman de Apus în care s-a păstrat cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ané, Paris, 1964-1965. 1. Ioan Cassian Cel mai important scriitor din Galia secolului al cincilea a fost Ioan Cassian, născut prin 360 în Sciția, adică în regiunile din partea de jos a Dunării, chiar dacă, potrivit unor autori, deplina cunoaștere a limbii latine pe care o dovedește Cassian face discutabilă această informație (furnizată de Ghenadie) și ne determină să ne gândim, eventual, că era de origine galică. Experiența sa religioasă s-a consolidat într-o mănăstire din Betleem. În jurul anului 385 s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspândite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), și din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra lui Nestorius O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu un caracter angajat și un conținut dogmatic, scrisă la cererea unui diacon, influent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona și nu ca maestru de doctrină creștină și, cu atât mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește atunci când scrie, cu moderație, mijloacele retorice specifice limbii latine pe care o învățase la maturitate. Nu întâlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, cum se întâmplă, de exemplu, cu istoricul Ammianus Marcellinus. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul din cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
învățase la maturitate. Nu întâlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, cum se întâmplă, de exemplu, cu istoricul Ammianus Marcellinus. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul din cei mai mari scriitori latini din secolul al cincilea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886 și 17, 1888 (M. Petschenig); Schr 42, 19662; 54, 19672; 64, 19712 (E. Pichery); 109, 1965 (J.-C. Guy). Traduceri: BTP 94, 1991 (L. Dattrino). Studii generale, datorate specialiștilor în monahism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și Paulin din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai respectă regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. În ansamblu pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice care e mult mai puțin liberă decât la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oferi studiul textelor din trecut. Prin acest stil rafinat și elegant el vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc artificial. Potrivit unei informații a cărei interpretare e incertă, Sidonius ar fi revăzut și o traducere latină, deja existentă, a Vieții lui Apollonios din Tyana, scrisă de Filostrat. Bibliografie. Ediții: MGH, Auct. Antiquiss. 8, Berolini 1887 (Chr. Luetjohann, Fr. Leo, Th. Mommsen); Teubner, Leipzig, 1895 (P. Mohr); CUF, Les Belles Lettres I, 1960 (Poèmes: A. Loyen); II-III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură când a fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucru pe care îl va face însă în scrierile următoare. Nu putem prezenta aici în mod detaliat modul în care Facundus discută această problemă în tratatul menționat: oricum, acesta merită să fie considerat drept una din cele mai semnificative contribuții latine la această controversă și una din cele mai importante scrieri teologice compuse în Occident în secolul al șaselea. Facundus nu pierde ocazia de a protesta energic împotriva intruziunii puterii politice într-o dezbatere pur dogmatică. De altfel, Iustinian a cerut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cartagina (p. ???) care i se adresează cu mult respect, iar istoricul bizantin Procopius din Cezareea vorbește despre un african numit Iunilius care ar fi fost înalt funcționar la curtea din Constantinopol. Așadar, la sugestia lui Primasius, Iunilius adaptează pentru cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vede, e vorba de o critică radicală care, potrivit unor cercetători, prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la Canonul scrierilor biblice al lui Teodor din Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în Evul Mediu latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. Scriitori italici La sfârșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strânse care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ostrogoților condus de Teodoric (439-525) apare o serioasă schimbare în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o desfășoare în acei ani. După câțiva ani de înțelegere între elementul dominator constituit din goți, și elementul roman, între italicii catolici ortodocși și goții arieni, acest echilibru se strică. Teodoric începe să se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult datorită tentativelor încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-zisei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului cum sunt Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, asigura încă foarte bine unui creștin, în secolul al șaselea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Așadar, problema pe care ne-o pune opera lui Boethius nu e legată de credința creștină sau de păgânism: este problema caracterului specific și tehnic al tratatelor pe care el le compunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și un tratat de astronomie pentru care ar fi folosit Almageste, tratatul lui Ptolemeu. b) Operele de logică După ce abordează mai întâi tradiția platonico-pitagoreică, Boethius se apropie apoi de cea aristotelică. Prezența lui Aristotel și a școlii peripatetice în lumea latină nu este deocamdată cunoscută cum trebuie, însă, deja cu două secole înaintea lui Boethius, un alt mare scriitor care se plasase la jumătatea drumului dintre retorică și filosofie și, bineînțeles, teologie, adică Marius Victorinus, studiase logica aristotelică dintr-o perspectivă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sunt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boethius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. Într-adevăr, și ca filosof și ca scriitor, Boethius, așa cum a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că ultima operă a lui Boethius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. Într-adevăr, și ca filosof și ca scriitor, Boethius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică târzie se încheie în mod strălucit cu filosofia și arta lui Boethius în care se reunesc armonios cultura profană și credința creștină. BIBLIOGRAFIE Texte: pentru Consolatio philosophiae care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și cea a lui S. Pricoco, Fondazione Valla, Mondadori, Milano 1995, însoțită de un amplu comentariu; apoi articolul lui V. Recchia, Benedetto (Benedict) din Dizionario degli Scrittori Greci e Latini, citat, și alte lucrări ale aceluiași cercetător. 8. Cassiodor Prosperitatea și pacea politică și socială din primii ani ai domniei lui Teodoric încep să pălească începând de prin 520; regele și curtenii săi, totodată, încep să-i persecute pe romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
proveneau goții, vorbea despre originile lor, începând cu timpurile mitice, pentru a ajunge la perioada contemporană și la momentul stabilirii lor în Italia. Așa cum se vede și din titlu, goții sunt numiți de Cassiodor (așa cum făcuseră deja mulți alți scriitori latini înaintea lui) „Geți”, pentru că astfel li se puteau atribui multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau atunci când scriau despre poporul nomad al geților care fusese plasat în câmpiile din Rusia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]