4,107 matches
-
află pe scenă, cântărețul se transformă într-o fiară. Senzualitatea sa animalică, celebra mișcare a șoldurilor, felul de a apuca piciorul microfonului, de a se apleca vrând parcă să-l îmbrățișeze, strângându-l la piept și făcându-l să se legene, mai întâi lent, apoi, tot mai violent provoacă în sală o isterie generală. Aceasta îi șochează, desigur, pe tradiționaliști, care îl acuză de pervertirea tineretului: Da, băiatul acesta atât de inocent e pe cale de-a ne corupe copiii, de a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe o felicitare: „Anii s au scurs pe rând, eu am crescut și am început să pătrund în tainele cărții. Dar acest pas l-am făcut numai cu ajutorul tău, măicuța mea. Datorită inteligenții tale, a mâinilor tale ce m-au legănat, ochilor tăi care m-au vegheat, căldurii sufletului tău drag cu care m-ai ocrotit mereu. Iar azi, de Ziua Ta, nu ți voi ura decât multă sănătate și ani mulți, măicuța mea. Cu profundă recunoștință” și semnam. Că i-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
glumește, chiar dacă panouri impresionante, la intrarea în regiune, ne preveniseră de reintroducerea acestor mîțe uriașe și tărcate în pădurea tropicală indiană. Marcel nu glumea, dar, ca să fiu sinceră, sus-amintitele feline mă îngrijorau mult mai puțin decît imenșii păianjeni care se legănau deasupra capetelor noastre, agățați în fire diafane, din care puteau să se lanseze în gol, în orice moment. Dacă solidele 4x4 ofereau o oarecare siguranță în ceea ce privește eventualele jivine patrupede, faptul că vehiculele erau deschise ne expunea în permanență oricărui atac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-se mai ales pe aspectul de "pince-sans-rire" al comediantului de bună calitate. Oamenii zburători erau tineri și frumoși, numerele spectaculoase și poate că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă învăluie un parfum insinuant de iasomie, parcă m-aș afla într-o grădină înflorită, după ploaie. Și coborînd ochii, pe fotoliile din rîndul de la picioarele mele, o zăresc pe fata cu părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
povestit-o un bătrîn așezat pe-un bolovan, acolo, la marginea "drumului mătăsii". Într-un mod insesizabil, galopul a devenit mai ritmic, apoi mai lent. Caii pășesc elegant, ca-n manej, de parcă acum ar fi ieșit din grajd. Călăreții se leagănă în șa relaxați ca la plimbare. Prințesa în văluri albastre se află iar în arenă. Lupta pentru ea a încetat, binele a triumfat, prințul în straie argintii s-a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mireasma învăluitoare a florilor de iasomie se strecoară spre noi adieri depărtate de stepă, legendă și herghelie. UN DRUM ÎN DEȘERT Un drum în deșert este singurul lucru pentru care merită să trăiești. Mergi călare, mergi pe jos, mergi oricum, legănat prin nisip, nisipul e mereu același, mereu la fel... Miron Radu PARASCHIVESCU Jeep-ul frînează brusc între palmierii ce străjuiesc decorativ intrarea hotelului și mă arunc în el cu entuziasmul copilului căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întredeschisa, comunicând evaziv vocii de dincolo: - S-a rezolvat!.. CONSECINȚELE Cerul se înnorase puternic și începuse deja să picure. Pășeau amândoi pe strada îngustă printre cele două șiruri de case vechi cu balcoane pline de muscate multicolore. Vântul începea să legene tăcut frunzele care se desprindeau ușor de crengile castanilor. Toamnă se apropia tristă și răutăcioasa. Nu rostiseră niciun cuvânt până nu ajunseră în dreptul casei memoriale a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Era o chilie de doi metri pătrați, așezată într-un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
te-ai scufundat prea adânc, În pământ. De ce, de ce? Întinde-ți mâinile spre noi și ajută-ne să fim buni, să fim calzi, să fim așa cum ai fost tu, cum rămâi tu pentru noi”... Lola ,,...Nu Înflorește cuvântul mereu, Se leagănă lacrima ierbii În sânge, De tăceri vinovați suntem și tu și eu, Nu plânge, pământu-i tot măr Mi se pare, uneori aur - Alte ori floare ori cărbune ursuz Ros de timp că un os, Dragostea numai Îl arată frumos, Si
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Este necesară atenție la respirație (în special expirație), atenție la ritmul mișcărilor respiratorii, în așa fel ca destinderea să 294 se facă cu mișcarea de expirație. La fiecare expirație pacientul trebuie să se lase alunecat ca în somnolență, să se legene până la nivelul somnului. Această destindere profundă este primul nivel de atins. 2. Sugestiile de bază în trainingul autogen sunt: senzația plăcută de greutate la nivelul întregului corp, senzația confortabilă de căldură la nivelul întregului corp, care este foarte dificilă de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și tu mi-ai spus „copilă”,/ m-ai legănat întâia pe mine pe genunchi,/ m-ai alintat în schimbul răsfățurilor mele. (Ifigenia în Aulida) . Protagonista lui Victor Eftimiu afirmă în chip asemănător : Eu n-am frumosul cântec și vraja lui Orfeu,/ Dar ți-am rostit întâia cuvântul dulce : tată (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și în Ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o să-mi spui că vine pentru Nel!" "Aa, ia uite ce te frământă pe tine. Locotenentul vine pentru că a fost invitat, ca tine și ca mine. Nu e un motiv suficient?" "Mă crezi idiot sau ce? Uite-o cum se leagănă din șolduri nesărata aia de Lillișu, în timp ce el se preface absorbit de ce-i povestește micuța!" "Îți lipsește o doagă, pe cuvântul meu. Vreau să zic două." "Doar nu sunt orb, s-a făcut roșie toată când a intrat el!" "N-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cenușie, fără proteste, fără a se plânge, fără a lăsa în urmă UN NUME. Cum îl cheamă pe omul acesta? Cum se cheamă copacul acesta? Acesta, cel ce rodește în iarnă, cum se numește el? Copăceii din curtea Goliei își leagănă grijulii fructul în ger. Privesc întrebători spre Crucea cea mare din vârful turlei, iar Ea le răspunde cu glas de mamă: „Răbdare, răbdare răbdare.” Și copăceii așteaptă, așteaptă. Așteaptă Primăvara sau poate, cine știe, măcar vreun condeier zgribulit care să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cel mai frumos semn al personalității invizibile a Bisericii” (Clerissac). 64. Din păcate, atitudinile noastre nu corespund totdeauna personalității Bisericii Însă, personalității Bisericii trebuie să-i corespundă și cea a noastră. «Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?» (Mt 11,7), întreba Isus mulțimile vorbind despre premergătorul Său, Ioan Botezătorul, martir al adevărului revendicat în fața tronului tetrarhului [Irod]. Despre premergătorul Său, Isus putea să spună o mulțime de lucruri, însă ne-a spus doar că nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
studenți. Băncile din față erau pline cu studenții de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenți de la celelalte facultăți. Erau aci toți militanții și toți agitatorii. Decanul, dr. Severin - poreclit de mediciniști cu numele de Moș Tăbârcă - intră legănându-se - căci era scurt și borțos -, urmat de secretarul Universității, și se urcă la tribună. Dar n-apucă să spuie întâiele cuvinte și un zgomot drăcesc izbucnește: — Jos Moș Tăbârcă! Afară!... — Hoo!... Și o ploaie de plesnitori, aruncate din fundul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acasă, încet pe ulița principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa. Am plâns pentr-un boboc În cartierul "Gavaraș" (porecla noastră) aveam cele mai frumoase gâște. Pene albe și curate ca omătul și dolofane, de mergeau legănându-se ca niște bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ele lăsarea cozii. Repede mi-am luat șlapii pe picioare și abia am așteptat seara să le povestesc părinților întâmplarea. Ce m-am mai răsfățat! Nu m-am lăsat până tata nu m-a luat pe genunchi și m-a legănat... ca pe-un copil mic. La plivit n-am renunțat. Priveam totuși cu atenție sporită între plăntuțele fragede, dacă nu cumva apare vreo... lighioană. Suceava la Iordan Mi-amintesc cu-nfrigurare ce ierni aspre erau în timpul copilăriei mele, înainte de anii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Pacică", căci fuma tot timpul. Avea o pipă maro, mare, pe care o încărca cu multă migală. Mie îmi plăcea să-l observ cu câtă minuțiozitate își încărca pipa și el mă lua adesea pe genunchii săi zdraveni și mă legăna. Mamei nu-i prea convenea acest lucru și dânsul înțelegea numaidecât. Mă lua afară și mă dădea în scrânciob, până mă săturam. Era un om tare bun. Avea și el o droaie de copii (nu le știu exact numărul). Se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
afli ceva și vei putea cere de la mine orice vei dori. — Doamne, nu-mi trebuie nici o răsplată. Nici oamenii mei n-ar primi-o. Pentru noi, va fi o bucurie și o sărbătoare să-l vedem pe ticălosul de Eglord legănându-se În spânzurătoare. Pe prea mulți dintre noi i-a torturat și ucis, numai așa, pentru plăcerea lui. Stăpâne, vino mâine pe seară Încă o dată. Până atunci, cred că voi putea să-ți spun câte ceva. E mai bine decât să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față bisericească, acum, pe dată. Legat fedeleș, cu căluș la gură, nu vreau să știu cum. Fără popă să nu te Întorci. Adu-mi măcar unul de la mânăstire, dacă În sat nu găsești. Mai repede, dacă nu vrei să te legeni sus, În cuiul de-acolo! Poate că mai am timp, Își spuse. Conrad mai are de lucru la Molsheim, așa că mai Întârzie acolo. Lupta nu se terminase, mai știi ce se mai Întâmplă? Bine am făcut că am șters-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mâna pe noi, urlă furios Adalbrecht. Se aplecă peste parapetul zidului și țipă: — N-o să puneți mâna pe noi, mișeilor! Nimeni nu poate cuceri cetatea mea, o să vedeți! Da, Conrad, hai mai aproape, ca să vezi cu ochii tăi cum se leagănă În spân zurătoare drăguța ta prințesă! — Nu mai răguși de pomană, prietene. Cruță-ți vocea pentru când vei atârna În furci. Hai mai bine să cercetăm posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-mă cu înțelegere pentru efortul la care aș fi forțat de cine știe ce obligație. Nu știau că bicicleta este un mare hobby, și că am ce conduce și pe patru roți. Indignând un grup de gâște gălăgioase, care-și legănau fără grabă penele albe pe mijlocul șoselei, am ieșit din Șcheia pe un drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal ale cărui urcușuri se tot prelungesc de la o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Siret la Bacău, ar fi trebuit să pedalăm încă vreo 40 până acasă). Văzând reacția mea, omul s-a oferit să ne treacă el peste Siret. Numai că, iar surpriză neplăcută! Fiind duminică, podarul era liber, iar podul plutitor se legăna prins de celălalt mal. Omul a strigat unui pescar de dincolo, care a ajutat cât s-a priceput: l-a dezlegat, însă s-a oprit după aproximativ o treime din lățimea apei. Eu și George, încurcați, nu știam ce vom
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îmbrăcat și s-a dus la școală. Începând de a doua zi, atitudinea huliganului față de noi s-a modificat radical. În ceea ce mă privește, n-am mai avut cu el niciun "meci" până la sfârșitul anului școlar. Dar să nu vă legănați în iluzia că acesta a fost primul și ultimul conflict între mine și cadrele didactice, în lunga și interminabila mea perioadă de studii. A existat permanent în mine un Michiduță, "demonul meu incitator", care de multe ori ieșea învingător în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]