4,183 matches
-
oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel că tivul rochiei albastre, de vară îi stătea întins pe coapse. Lovea ușor aerul cu picioarele. Am încercat să țin ritmul cu ea, legănându-mi picioarele odată cu ale ei, dar eu am picioare mai lungi, așa că, după câteva mișcări, s-au desincronizat - trebuia să mă opresc tot timpul și s-o iau de la capăt ca să reintru în tempo. Dinspre mare bătea o briză slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doyle. Am râs. — Le-am citit pe toate și știi la ce concluzie am ajuns? — Care? — Că Sherlock Holmes nu e deloc deștept. Totu-i că doctorul Watson e un idiot afurisit. Am râs și Clio a râs și ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă doar pentru ca Holmes să poată împușca un câine vopsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
loc, dar, deși tremurau, m-am ținut. Am pornit într-o alergare dureros de lentă, o alergare cu încetinitorul, un miliard de ani scurgându-se între un pas și celălalt, cu geanta de piele a lui Nimeni plină de dictafoane legănându-mi-se incomod pe braț. În fața mea se auzi zgomot de sticlă spartă când fata dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altă cupolă făcută din cărți de telefon sau un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în vreun fel. Ea nu răspunse. Surprins, mi-am dat seama că aproape plângea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un anumit punct, coridorul se deschise spre o cameră mare, plină de radiouri, sute și sute de radiouri stivuite și majoritatea deschise, reglate sau doar pe jumătate reglate sau emițând doar șuierături. Din tavan, de cabluri, atârnau aparate de înregistrare, legănându-se deasupra capetelor noastre. — Ce-i asta? l-am întrebat pe doctor pe când străbăteam în pas alergător podeaua șerpuitoare dintre mormanele de plastic. — Ce? Pentru ce sunt radiourile? — Sunt fertilizante, zise doctorul. Cu cât înaintam, cu atât alarma se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sens invers timpul rămas în vreme ce Orpheus continua să se încline către mare. Eu stând lângă vinci cu sulița în mână. Și-atunci se întâmplă. Totul se întâmplă foarte repede. Un pocnet-bubuit-huruit sub noi - a ieșit sub barcă - și apoi cușca legănându-se departe de noi - bum. Bule și stropi de apă. Orpheus gemând, înclinându-se și mai tare. Brr, brr. Bule și stropi de apă și frânturi dintr-o uriașă formă cenușie în apa albă, înspumată. Eu ridicând sulița și nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
margine, uitându-mă în jos la apa care urca spre mine. Marea creștea din ce în ce mai repede și barca pârâia din toate încheieturile, peretele cândva vertical al punții superioare fiind acum un soi de scut pe marginea căruia ședeam eu, cu picioarele legănându-mi-se de la genunchi în jos. Am verificat atent antena mică de crom, după care am deschis laptopul. Ecranul era încă activ, încă albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându-se pe el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe scaunul lui, răspundea: „Da.” Săptămânile treceau. Michel șovăia vizibil În pragul vieții adulte. Singura modalitate de a-l trece ar fi fost totuși, pentru amândoi, s-o sărute pe Annabelle; el Însă nu era conștient de asta; se lăsa legănat de un amăgitor sentiment de eternitate. În luna aprilie, Îi scandaliză pe profesori neglijând să-și completeze dosarul de Înscriere În clasele pregătitoare. Era totuși evident că, mai mult ca oricine, avea mari șanse de a intra În Învățământul superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și masaje; la limită, se poate spune că nu există două masaje identice. După acest preambul, Își Începu demonstrația, rugând-o pe o participantă să se lungească. — Trebuie să simți tensiunile partenerei..., comentă el mângâindu-i umerii; mădularul i se legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample de sintetizator; cerul era de un albastru absolut. În jurul lui, mădularele unse cu ulei de masaj se Înălțau Încet În lumină. Totul era cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere o napolitană. Apoi se ducea să aducă lapte de la fermă; bidonul de aluminiu plin cu lapte călduț se legăna În mâinile lui și, la căderea nopții, pe drumul mărginit de mărăcini, Îi era puțin frică. Acum, de fiecare dată când se ducea la supermagazin trăia un calvar. Totuși, produsele se schimbau, apăreau tot timpul noi sortimente de mâncăruri congelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca niște călușei Într-un parc de distracții. Numai că el era polițist. Voia totul. Voia ca fiecare purtătoare de roți să se integreze perfect În marea simfonie a traficului urban, așa cum planetele, aștrii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte, dacă tot aveam posibilitatea să aleg, de ce să n-o readuc un pic mai tânără, proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă un șut în testicule, deoarece ea este din principiu împotriva poliției, ca toți anarhiștii, de altfel. Bărbatul tace speriat, se strânge covrig și se leagănă puțin până când se liniștește definitiv. Oricum i‑au luat banii. Anna îl smulge de lângă procurist pe Hans, care tot lovește cu sălbăticie în stânga și în dreapta, și‑l împinge s‑o ia la fugă. Deja se aud oamenii ieșiți la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici nu este nimic. Conny e isteață și se îndrăgostește imediat de el, pe când era încă un nimeni, ceea ce este o notă bună pentru inima și caracterul ei, adică pentru lucrurile care contează cu adevărat. Buclele kitsch ale spectatorilor se leagănă ritmic, ca o coadă de cocoș, și așteaptă cu bucurie clipa în care - mângâiate de mâinile unor fete care sunt fie ucenice coafeze, fie viitoare secretare - vor apărea drept ceea ce sunt de fapt, și anume buclele kitsch ale unor ucenici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privește atent ceea ce, sub rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și microbii din mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]