5,217 matches
-
dimensiunea legitimării, cincisprezece ani după inaugurarea unui nou guvern democratic, Italia, de pildă, este caracterizată printr-o legitimitate exclusivă - instituțiile sale și practicilor democratice au fost considerate ca fiind legitime, adică acceptate, dar parțial. În schimb, Grecia a realizat o legitimitate cvasi-inclusivă, caracterizată de prezența unui sistem anti-regim, cum ar fi KKE la mijlocul anilor '8048, așa cum s-a întâmplat și în Spania, în ciuda dificultăților întâmpinate de regimul democratic spaniol din partea grupărilor regionale, radicale și naționaliste, de asemenea aflate în declin. În
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ar fi KKE la mijlocul anilor '8048, așa cum s-a întâmplat și în Spania, în ciuda dificultăților întâmpinate de regimul democratic spaniol din partea grupărilor regionale, radicale și naționaliste, de asemenea aflate în declin. În 1987 și Portugalia a atins un nivel de legitimitate cvasi- inclusivă, "cvasi" fiind explicată prin aderarea continuă a conducerii PCP la vechea ortodoxie comunistă. Declinul sprijinului electoral al acestui partid în anii optzeci și nouăzeci a făcut mai irelevantă limitarea legitimării. În aceste trei cazuri, procesul de legitimare a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legitimarea limitată nu a fost suficientă pentru consolidarea regimului 49. În consecință, "ancorele" consolidării democratice apar ca fiind deosebit de importante în special în cazul Italiei. Cum altfel s-ar putea consolida democrația pe termen lung, dat fiind nivelul inițial de legitimitate, atât de scăzut? Dar ce se întâmplă în celelalte cazuri? Și, mai presus de toate, care este mix-ul relevant pentru consolidările democratice specifice celor patru țări? Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui să ne întoarcem la organizațiile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
conform căreia procesul de legitimare nu a fost atât de amplu încât să contribuie la o consolidare substanțială a regimului, diverse "ancore" indicate mai sus devenind indispensabile pentru atingerea acelui obiectiv. Este cazul Italiei, unde s-a atins doar o legitimitate limitată sau exclusivă, în timp ce dominația de partid a caracterizat raportul cu grupurile de interese, organizate și neorganizate. Procesul de consolidare italian este, așadar, o consolidare prin intermediul partidelor politice. Într-un efort de a acapara puterea, partidele caută să obțină sprijinul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
decât cele italiene. Vorbim despre partide foarte slab structurate, cu un nivel intermediar de stabilizare la nivel sistemic, acesta fiind cel mai redus dintre cele patru cazuri considerate, deși, la scurt timp după instaurarea noului regim, a fost atinsă o legitimitate pe scară largă (în ciuda prezenței unor "insule" de atitudini și comportamente anti-regim, puțin semnificative și în scădere). Având în vedere rolul (important) jucat de liderii partidului în cucerirea legitimității inclusive, Spania poate fi considerată un exemplu de consolidare prin intermediul elitelor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la scurt timp după instaurarea noului regim, a fost atinsă o legitimitate pe scară largă (în ciuda prezenței unor "insule" de atitudini și comportamente anti-regim, puțin semnificative și în scădere). Având în vedere rolul (important) jucat de liderii partidului în cucerirea legitimității inclusive, Spania poate fi considerată un exemplu de consolidare prin intermediul elitelor. Rolul fundamental al elitelor este pe deplin confirmat de analiza unor aspecte specifice ale relațiilor dintre stat, partide politice și societatea civilă: nu numai referitor la neutralitate, dar și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de consolidare grec și cel italian. Totuși, spre deosebire de cazul italian, Partidul Comunist a fost mult mai restrâns din punct de vedere electoral și forța lui s-a diminuat progresiv, în timp ce dreapta a devinit democratică, nicidecum neofascistă. A fost, așadar, o legitimitate cvasi-incluzivă și nu una exclusivă: în acest sens, Grecia se aseamănă mai degrabă cu Portugalia și s-ar putea încadra în categoria consolidării prin intermediul statului. Ar trebui menționat și rolul-cheie jucat aici de un lider ca Papandreu. O poziție care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
consolidării fără contribuția esențială a "ancorelor" care caracterizează consolidarea determinată de stat. Diferitele procese empirice de consolidare, descrise până acum, sunt sintetizate în figura 5.2. Motivul de bază care justifică această tipologie este faptul că un grad limitat de legitimitate, garantat de instituțiile și practicile democratice în faza de început a procesului de consolidare, poate fi compensat de prezența unor partide puternice și stabile, care pot juca un rol dominant, dar și a altor "ancore" instituționale. Aceleași partide pot să
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
consolidare, poate fi compensat de prezența unor partide puternice și stabile, care pot juca un rol dominant, dar și a altor "ancore" instituționale. Aceleași partide pot să nu fie necesare pentru consolidarea democratică care a atins un nivel considerabil de legitimitate (cum este cazul Spaniei). Chiar în această situație, însă, partidele (ținând cont de controlul exercitat asupra resurselor de stat), ca și celelalte "ancore", influențează în mod fundamental caracteristicile principale ale procesului de consolidare (de aici, cele două tipuri diferite în cadrul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sector public, de o lege electorală bipolarizantă care are un impact puternic de reducere a numărului de partide și de prezența unor lideri carismatici ca Karamanlis și, mai târziu, Papandreu 52. Se pot avansa trei ipoteze. Astfel: • dacă există o legitimitate exclusivă și partidele democratice sunt blocate într-un "sistem intern", format numai din partide integrate pe deplin și legitimate reciproc, atunci celelalte procese de "ancorare" la nivelul societății (în oricare dintre formele menționate mai sus) devin cruciale pentru realizarea consolidării
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sunt blocate într-un "sistem intern", format numai din partide integrate pe deplin și legitimate reciproc, atunci celelalte procese de "ancorare" la nivelul societății (în oricare dintre formele menționate mai sus) devin cruciale pentru realizarea consolidării. Cu alte cuvinte, atunci când legitimitatea este limitată (în cazul în care nu se atinge o anumită formă de organizare de partid și/sau de control asupra grupurilor organizate și neorganizate) nu este posibilă nici măcar o formă "slabă" de consolidare; mai devreme sau mai târziu, se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de organizare de partid și/sau de control asupra grupurilor organizate și neorganizate) nu este posibilă nici măcar o formă "slabă" de consolidare; mai devreme sau mai târziu, se va declanșa un alt proces: criza; • în cazul în care, în schimb, legitimitatea democratică se manifestă de la început sau se dezvoltă până la punctul în care grupurile sau partidele anti-regim sau neloiale acestuia reprezintă o minoritate redusă și lipsită de influență, atunci "ancorele" sunt mult mai puțin relevante pentru obiectivele consolidării. Cu alte cuvinte
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau se dezvoltă până la punctul în care grupurile sau partidele anti-regim sau neloiale acestuia reprezintă o minoritate redusă și lipsită de influență, atunci "ancorele" sunt mult mai puțin relevante pentru obiectivele consolidării. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare legitimitatea existentă (sau cea realizată), cu atât este mai mică nevoia de a "ancora" societatea civilă în vederea obținerii consolidării; • dacă față de o legitimitate instalată pe scară largă există și o "ancorare" a societății civile, acest ultim factor, care nu este decisiv
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
atunci "ancorele" sunt mult mai puțin relevante pentru obiectivele consolidării. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare legitimitatea existentă (sau cea realizată), cu atât este mai mică nevoia de a "ancora" societatea civilă în vederea obținerii consolidării; • dacă față de o legitimitate instalată pe scară largă există și o "ancorare" a societății civile, acest ultim factor, care nu este decisiv pentru consolidare (vezi mai sus), devine, totuși, important pentru caracterizarea procesului efectiv de consolidare. Chiar și în aceste cazuri, dacă nu sunt
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aduce și beneficii reale pentru societate. 5. Dezancorare și criză Aparent paradoxală, una dintre principalele concluzii la care conduce această analiză este aceea că procesul de consolidare, deși relativ slab, poate fi realizat chiar și cu un nivel scăzut de legitimitate. În acest caz, totuși, este nevoie de o ancorare puternică. Odată atinsă, consolidarea devine un mijloc suplimentar al unei legitimări din ce în ce mai inclusive. Prin urmare, o ancorare puternică devine în acel moment superfluă, iar costurile sale insuportabile. Prin urmare, se poate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
etapă ulterioară, la o criză în cadrul regimului democratic. O astfel de criză nu este evidentă și nici necesară; este probabil nici să nu apară după consolidare. Și, totuși, este foarte probabilă atunci când consolidarea este urmată de o tranziție de la o legitimitate exclusivă la una inclusivă, timp în care o ancorare puternică continuă să persiste (din inerție). Intensitatea și amploarea crizei depind tocmai de profunzimea instituțională a ancorarii. Astfel, atunci când legitimitatea devine mai inclusivă, și, în plus, apar, acutizându-se, probleme politice specifice
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
foarte probabilă atunci când consolidarea este urmată de o tranziție de la o legitimitate exclusivă la una inclusivă, timp în care o ancorare puternică continuă să persiste (din inerție). Intensitatea și amploarea crizei depind tocmai de profunzimea instituțională a ancorarii. Astfel, atunci când legitimitatea devine mai inclusivă, și, în plus, apar, acutizându-se, probleme politice specifice ce se adaugă nemulțumirii maselor, criza se manifestă ca o reacție împotriva formelor luate de "ancore" în relație cu slăbirea ulterioară a acestora (propunerea 3), probabil aceleași forme care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte motive specifice. De exemplu, crizele democratice europeane din anii șaptezeci au fost centrul unor intense dezbateri (Rose, 1975; King, 1975; Crozier, Huntington și Watanuki, 1975) au subliniat, în special, efectele creșterii participării și problemele care deriva în termeni de legitimitate și eficacitate/eficiență. Mai precis, dincolo de faptul că fenomenul variază de la țară la alta ca intensitate și caracteristici secundare, se evidențiază cum, în centrul crizelor europene născute în contextul unor societăți puternic industrializate (mai ales), există o creștere a așteptărilor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
datorat contextului favorabil dezancorarii, marcat de dispariția anumitor condiționari și apariția unor factori stimulativi. În ordine cronologică, primul factor a fost păstrarea, în memoria colectivă, a fascismului. De la nașterea sa la mijlocul anilor patruzeci, democrația italiană s-a bucurat de o legitimitate indirectă, ca răspuns (împărtășit de majoritatea forțelor politice active din Italia) împotriva fascismului și a tot ceea ce a însemnat acesta în termeni de dezastru național. Timp de mulți ani, amintirea fascismului a avut un efect unificator din punct de vedere
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legitimare în general inclusivă, datorată combinației dintre creșterea economică și politicile sociale, dar cu "ancore" partizane slabe și lipsa altor forme de "ancorare" (prezente în Europa de Sud și Argentina). În Argentina există o consolidare slabă, în privința elementelor determinante ale legitimității (adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și în ceea ce privește ancorarea garantată de un sistem de partide stabil. În țări precum cele trei indicate mai sus, în absența ancorărilor puternice, caracteristicile consolidării determină variații de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și în ceea ce privește ancorarea garantată de un sistem de partide stabil. În țări precum cele trei indicate mai sus, în absența ancorărilor puternice, caracteristicile consolidării determină variații de legitimitate, și, prin urmare, reacții la problemele economice apărute. La începutul secolului al XXI-lea, criza profundă din Argentina este rezultatul acestui cerc vicios greu de distrus: deoarece consolidarea este în esență bazată pe legitimare, se dorește menținerea investițiilor și a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
-i, un caz de consolidare comunitară în care, pe fundalul omogenității culturale și naționale, se observă rădăcinile sistemului de partide constituit după mai multe alegeri parlamentare și locale, dar și o discretă articulare a societății civile și o evoluție a legitimității instituțiilor. În schimb, Lituania este singurul caz în care un design instituțional manipulator, combinat cu un sistem de partide oarecum instabil și mai puțin structurat, stimulat puternic de Uniunea Europeană, au plasat instituțiile în centrul procesului de consolidare. Se confirmă, așadar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instabilă dacă o democrație, deși capabilă să supraviețuiască, este predispusă la crize succesive declanșate de eventuale șocuri externe, de natură economică, de exemplu. În acest sens, stabilitatea presupune condiții favorabile, cel puțin în termeni de instituționalizare (organizarea structurilor politice), de legitimitate (încrederea "difuză" în caracterul meritoriu al sistemul politic sau al regimului agreat), de eficacitate decizională (capacitatea de a lua și de a aplica deciziile în funcție de obiectivele deja fixate) (Ake, 1975; Morlino, 1980; Sanders, 1981; Dowding și Kimber, 1983; Ersson și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe "democratizare", studiată prin aspectele ei specifice, și pe unele explicații "intermediare", privitoare la anumite caracteristici politico-instituționale. De exemplu, în capitolul 5 s-a exprimat opinia conform căreia consolidarea poate fi explicată, în primul rând, prin cele două procese (de legitimitate și de ancorare), analizate în trei zone geografice diferite. Imediat apar întrebările: "Cum se explică legitimitatea?" sau "Care sunt condițiile pentru ancorare?". În cadrul discuțiilor privind instaurarea democrației au fost descrise democratizarea inițială, precum și tranzițiile și instaurările succesive. Acum trebuie să
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politico-instituționale. De exemplu, în capitolul 5 s-a exprimat opinia conform căreia consolidarea poate fi explicată, în primul rând, prin cele două procese (de legitimitate și de ancorare), analizate în trei zone geografice diferite. Imediat apar întrebările: "Cum se explică legitimitatea?" sau "Care sunt condițiile pentru ancorare?". În cadrul discuțiilor privind instaurarea democrației au fost descrise democratizarea inițială, precum și tranzițiile și instaurările succesive. Acum trebuie să aflăm explicațiile "invenției democratice" (în cazul în care, mai întâi, s-a ajuns la instaurarea unei
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]