4,253 matches
-
Al Doilea Război Mondial, Prințul Louis i-a scris premierul francez, Édouard Daladier, oferindu-se să servească în armata franceză. Oferta sa a fost respinsă și astfel și-a asumat numele de război Louis de Blanchard și s-a alăturat Legiunii străine. S-a alăturat apoi Rezistenței franceze și a fost arestat de germani după ce a încercat să traverseze Munții Pirinei în drum spre Londra pentru a se alătura liderului francez Charles de Gaulle. A stat în diferite închisori, inclusiv Fresnes
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
evreilor a fost incendiat la data de 9 în luna Av, orașul de sus a căzut la 8 Elul, iar „turnul lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
căzut la 8 Elul, iar „turnul lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei, i-au adăugat noi săli încăpătoare. În epoca mamelucilor Ayubizi
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
cumpărând la mezat tronul imperial de la pretorieni, care, după tulburările ce avuseseră loc la moartea împăratului Pertinax, au scos tronul imperial la vânzare, pentru cel mai bun preț. A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub comanda lui Septimius Severus, care de altfel l-au și detronat și ucis pe 1 iunie. Pe 9 aprilie 193, Septimius Severus este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub comanda lui Septimius Severus, care de altfel l-au și detronat și ucis pe 1 iunie. Pe 9 aprilie 193, Septimius Severus este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus. Septimius pătrunde în Italia și, după moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de senatul din Roma (iunie 193). Reușește în decurs de patru ani să elimine toți
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona Aradului Nou, armata romană a construit un fort care a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
până în 1848. Gay-Lussac a fost membru a numeroase societăți savante din străinătate: Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino și Stockholm. A obținut, de asemenea, numeroase decorații: Mare Ofițer al Legiunii de Onoare, Comandor de Merit al Prusiei și Cavaler al Ordinului Steaua Polară din Suedia. Louis Joseph Gay-Lussac este înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris. 1. Notă biografică scrisă de Gay de Vernon 2. Notă scrisă de Fargeaud 3. Post lăsat
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
se întreprinde o intensă explorare a noii provincii înglobate Imperiului Roman (marcarea punctelor strategice, înregistrarea surselor naturale, amenajarea rețelelor rutiere, stabilirea garnizoanelor, edificarea fortificațiilor). Evenimentul care a impulsionat cel mai mult dezvoltarea vechii așezări dacice Potaissa, înainte de staționarea aici a Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din diferite zone ale Imperiului Roman. Aceste prime grupuri de coloniști romani (cives Romani) care sosesc la Potaissa nu se așază în vicus-ul dacic
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
amestec în primele decenii ale guvernării romane a Daciei. Primele 6 decenii din istoria Potaissei romane (106-166) (vezi Dacia Traiană) au constituit o perioadă de acumulări lente, fără evenimente notabile. Războiul marcoman (166-180) a prilejuit trimiterea în Dacia romană a Legiunii a V-a Macedonica, pentru întărirea granițelor de nord ale provinciei Dacia. Legiunea a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
istoria Potaissei romane (106-166) (vezi Dacia Traiană) au constituit o perioadă de acumulări lente, fără evenimente notabile. Războiul marcoman (166-180) a prilejuit trimiterea în Dacia romană a Legiunii a V-a Macedonica, pentru întărirea granițelor de nord ale provinciei Dacia. Legiunea a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
prilejuit trimiterea în Dacia romană a Legiunii a V-a Macedonica, pentru întărirea granițelor de nord ale provinciei Dacia. Legiunea a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei așezări rurale (vicus). Legiunea, compusă din cca 5000 militari, a contribuit decisiv la transformarea efectivă a satului în oraș, prin construirea
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei așezări rurale (vicus). Legiunea, compusă din cca 5000 militari, a contribuit decisiv la transformarea efectivă a satului în oraș, prin construirea de edificii arhitecturale tipic romane, cu elemente de confort urban. O dată cu cei 5000 de militari, se stabilesc la Potaissa și numeroase persoane civile
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
ca și din întreaga provincie) în ultimii ani ai administrației romane a devenit din ce în ce mai incertă și nesigură. Într-o epocă plină de frământări, în care atacurile popoarelor străine sunt dublate de numeroase uzurpări, împăratul Gallienus a dislocat adesea părți din legiunile romane, pentru a face față situațiilor critice. Se pare că Legiunea a V-a Macedonica i-a rămas credincioasă. Este dificil de stabilit derularea evenimentelor militare la care participă în acest răstimp Legiunea a V-a Macedonica. După anul 260
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
a devenit din ce în ce mai incertă și nesigură. Într-o epocă plină de frământări, în care atacurile popoarelor străine sunt dublate de numeroase uzurpări, împăratul Gallienus a dislocat adesea părți din legiunile romane, pentru a face față situațiilor critice. Se pare că Legiunea a V-a Macedonica i-a rămas credincioasă. Este dificil de stabilit derularea evenimentelor militare la care participă în acest răstimp Legiunea a V-a Macedonica. După anul 260, situația militară în Dacia devine deosebit de critică, izvoarele epigrafice dispar, iar
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
împăratul Gallienus a dislocat adesea părți din legiunile romane, pentru a face față situațiilor critice. Se pare că Legiunea a V-a Macedonica i-a rămas credincioasă. Este dificil de stabilit derularea evenimentelor militare la care participă în acest răstimp Legiunea a V-a Macedonica. După anul 260, situația militară în Dacia devine deosebit de critică, izvoarele epigrafice dispar, iar sursele literare vorbesc de o „amissio Daciae” (pierderea autorității centrale romane asupra Daciei). În sfârșit, sub Aurelian, prin anii 271-272 s-a
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
în Dacia devine deosebit de critică, izvoarele epigrafice dispar, iar sursele literare vorbesc de o „amissio Daciae” (pierderea autorității centrale romane asupra Daciei). În sfârșit, sub Aurelian, prin anii 271-272 s-a produs abandonarea definitivă a provinciei, iar armatele părăsesc Dacia. Legiunea a V-a Macedonica se retrage pe malul drept al Dunării, la Oescus (azi Ghighen, Bulgaria). Plecarea legiunii a antrenat automat evacuarea unei părți a populației din Potaissa, legată prin interese de armată, și o reducere bruscă a numărului de
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
centrale romane asupra Daciei). În sfârșit, sub Aurelian, prin anii 271-272 s-a produs abandonarea definitivă a provinciei, iar armatele părăsesc Dacia. Legiunea a V-a Macedonica se retrage pe malul drept al Dunării, la Oescus (azi Ghighen, Bulgaria). Plecarea legiunii a antrenat automat evacuarea unei părți a populației din Potaissa, legată prin interese de armată, și o reducere bruscă a numărului de locuitori ai orașului. Din cercetările în castrul Potaissa, nu rezultă vreo distrugere intenționată, sau vreun incendiu cu prilejul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
automat evacuarea unei părți a populației din Potaissa, legată prin interese de armată, și o reducere bruscă a numărului de locuitori ai orașului. Din cercetările în castrul Potaissa, nu rezultă vreo distrugere intenționată, sau vreun incendiu cu prilejul retragerii. Trupele legiunii s-au retras în ordine spre noua localitate de garnizoană, Oescus. Traiul populației rămase la Potaissa în secolele III și IV (după retragerea trupelor romane și a unei părți din populație) a fost modest și nu lipsit de primejdii. Relevante
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Iulia Augusta") și spre Iliria. Aquileia își datora importantă mai ales poziției sale strategice comerciale și militare, pe Marea Adriatică și aproape de Alpii Orientali, permițând Romei să controleze mai eficace Europa Orientala. În campaniile sale, Iulius Caesar obișnuia să-și ducă legiunile la iernat, la "Aquileia". Grecul Strabon, geograful acelei epoci, într-o secvență a operei sale, notează că portul Aquileia (colonie „edificata că fortificație contra barbarilor”), centru comercial pentru populațiile ilirice care locuiau de-a lungul Istrului. Actualul Ordezo, fondat de
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
Imediat după aceea, Feric pune la capăt trădării iminente a lui Stopa (care fusese corupt de plăcerile trupești ale Zindului). Apărat de armată și adorat de mulțime, Feric întărește armata, ordonând producerea de tankuri și avioane, constituirea Fiilor Svasticii - o legiune a celor mai puri bărbați care pot fi găsiți în "Lagărele de Triere", care verifică toți cetățenii Helderului (omorând Domii și sterilizând cetățenii impuri). După stoparea unui atac al Zindului efectuat prin ținutul Wolack, Helder anexează vecinii din vest și
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
un templu dedicat fostului împărat Claudiu. Orașul a fost asediat. 200 de soldați trimiși de procuratorul Deceneu la cererea asediaților au fost ușor învinși. În două zile orașul a căzut. Quintus Petilius Cerialis, viitorul guvernator al Britaniei, pe atunci comandantul Legiunii a IX-a spaniolă, a încercat să elibereze orașul, însă a fost zdrobit și nevoit de a fugi în Galia. Aflând despre răscoală, Gaius Suetonius Paulinus a mers la apărarea provinciei. Scopul lui era de a apăra orașul Londinium (actuala
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
femeile, erau omorâte prim metode aspre, fiind aduse ca jertfă zeiței Andraste. Suetonius și-a adunat forțele la West Midlands, pe Watling Street. Din părți, armata era înconjurată de pădure. Forțele lui numărau 10 000 de oameni, printre care era și Legiunea a XIV-a, subdiviziunea Legiunii a XX-a. Totuși, armata Boudicăi era de câteva ori mai mare decât cea a lui Suetonius, și număra peste 230 000 de oameni. Tacitus scrie, că Boudica își conducea armata de pe un car, adresându
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
aspre, fiind aduse ca jertfă zeiței Andraste. Suetonius și-a adunat forțele la West Midlands, pe Watling Street. Din părți, armata era înconjurată de pădure. Forțele lui numărau 10 000 de oameni, printre care era și Legiunea a XIV-a, subdiviziunea Legiunii a XX-a. Totuși, armata Boudicăi era de câteva ori mai mare decât cea a lui Suetonius, și număra peste 230 000 de oameni. Tacitus scrie, că Boudica își conducea armata de pe un car, adresându-se înainte de bătălie oamenilor săi
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
care îndemna să nu fie considerată drept o regină nobilă, care se răzbună pentru regatul pierdut, ci o femeie obișnuită, care se răzbună pentru bătaia de joc asupra ei, și abuzurile împotriva fiicelor ei. Zeii erau de partea lor, o Legiune, care l-i s-a opus, a fost distrusă, deci le vor distruge și pe altele. Ea, femeie, era gata mai degrabă să moară, decât să trăiască ca roabă, îndemnându-i la acesta și pe oamenii ei. Însă romanii, mai
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
alte triburi, trecând peste granița Rin-Dunăre, ajung în Italia. În 169 ei au asediat Cetatea Aquileia, au distrus orașul Opitergius. Succesul în acest război varia. Doar în 172—174 Imperatorul Marc Aureliu cu mare greu a reușit să adune noi Legiuni, formate din robi și barbarii, și spre sfârșitul anului 169 să oprească presiunea marcomanilor și altor triburi. Însă, în legătură cu răscoala în 175 a viceregelui sirian Avidius Cassius, romanii au trebuit să se abțină de la extinderea hotarelor, însă prin acordul de
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]