9,871 matches
-
ambulanță. Potrivit raportului poliției, rănile victimei s-au dovedit mortale. Victima a fost Înregistrată deja moartă la Spitalul Clinic din Barcelona, la ora 18:15. 41 N-am mai aflat nimic despre Fermín toată ziua. Tata a insistat să deschidem librăria ca În orice altă zi și să afișăm o fațadă de normalitate și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a răspuns. După cîteva secunde, s-a retras Înăuntru. Am mai așteptat vreo cinci minute, În speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am mărginit să Încuviințez și l-am urmat În bazarul lui de minunății. De cum ne-am pomenit Înăuntru, mi-a Întins o punguță de hîrtie. — Acuma ieși, fiindcă fantoșa aia care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire În pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
butonul cînd Îl Întorci, că iarăși o să sară, ne-am Înțeles? — Nici o grijă, don Federico, vă mulțumesc. M-am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea cu fiecare pas pe măsură ce mă apropiam de agentul În civil care supraveghea librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apropiam de agentul În civil care supraveghea librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat În fața librăriei. — Să fie cu iertare. Nu știu dacă o fi din cauză că am tot ascultat cum plouă toată ziua, dar eu cam făceam pe mine, ca să nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține În Întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o armă cu două tăișuri, cu resort automat. Lama era plină de pete Întunecate. Pe atunci am Început să aud pe străzi povești pe seama unui individ care spărgea vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți. Alteori, ciudatul vandal se strecura Într-o bibliotecă sau În depozitul vreunui colecționar. Lua Întotdeauna două sau trei tomuri, pe care le ardea. În februarie 1938, m-am dus la un anticariat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am zis că da. M-a rugat să-i vorbesc despre Julián, despre omul care devenise, fiindcă el, după cum mi-a mărturisit cu Întristare, nu-l cunoștea. „Viața ne-a despărțit, știi dumneata?“ Mi-a povestit că umblase prin toate librăriile din Barcelona căutînd romanele lui Julián, Însă nu era chip să le găsească. Cineva Îi zisese că un nebun bătea orașul În lung și-n lat, căutîndu-le ca să le ardă. Fortuny era convins că vinovatul nu era altcineva decît Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la Paris În urma unui duel sîngeros și zvonurile despre moartea sa În războiul civil din Spania conferiseră operelor sale o valoare de piață la care n-ar fi putut visa vreodată. Legenda Întunecată a unui individ fără chip care străbătea librăriile, bibliotecile și colecțiile private ca să dea foc acestor cărți nu făcea decît să contribuie la sporirea interesului și a cotei cărții. „Avem circul În sînge“, spunea Barceló. Lui Julián, care continua să urmărească umbra propriilor sale cuvinte, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și Penélope, adolescenți, zîmbeau către o viață ce le scăpase pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație. Fusese Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a făcut apariția la librărie ca să-mi dăruiască un ac de cravată din aur care Îi aparținuse tatălui său și ca să-mi strîngă mîna. — Bea e singurul lucru bun pe care l-am făcut În viață, mi-a spus el. Ai grijă de ea. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
citit multe cărți din acea noapte Îndepărtată a anului 1945, Însă ultimul roman al lui Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e sus, În casă. De multe ori mă Întreb dacă e un om fericit, Împăcat, dacă prezența noastră Îl ajută sau dacă trăiește printre amintirile lui, În tristețea aceea care l-a urmărit mereu. Acum, Bea și cu mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă pe ea mie. Nu-i Învinovățesc. Timpul a făcut-o puternică și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uit la ei cînd sînt Împreună și știu că Îi unește o legătură nevăzută, pe care eu abia pot Începe s-o Înțeleg. Îmi e de-ajuns să mă simt o parte din insula lor și să mă știu norocos. Librăria ne aduce atît cît să trăim fără lux, dar nu sînt În stare să mă imaginez făcînd altceva. VÎnzările se reduc de la an la an. Eu sînt optimist și Îmi spun că ceea ce urcă va coborî, iar ceea ce coboară, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oglindă și că nu putem găsi În ea decît ceea ce avem Înlăuntrul nostru, că atunci cînd citim ne folosim mintea și sufletul și că aceste bunuri sînt din ce În ce mai rare. În fiecare zi primim oferte de la oameni care vor să cumpere librăria ca s-o transforme Într-o prăvălie de televizoare, de eșarfe sau de sandale. Nu ne vor scoate de-aici decît cu picioarele Înainte. Fermín și Bernarda au mers la altar În 1958, iar acum au ajuns deja la patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu nasul și urechile tatălui lor. Fermín și cu mine ne Întîlnim mai puțin ca Înainte, deși uneori repetăm acea plimbare pînă la digul spargeval, În zori, și punem lumea la cale cu hotărîre. Fermín a renunțat la slujba de la librărie acum cîțiva ani și l-a Înlocuit pe Isaac Monfort, după moartea acestuia, În fruntea Cimitirului Cărților Uitate. Isaac e Îngropat lîngă Nuria, la Montjuïc. Îi vizitez adesea. Stăm de vorbă. Întotdeauna sînt flori proaspete pe mormîntul Nuriei. Vechiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis librăria și-a ne-a predat nouă fondurile. A spus că s-a săturat pînă peste cap de breaslă și că e dornic sp Înfrunte noi provocări. Prima și ultima dintre acestea a fost crearea unei edituri pentru reeditarea operelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acum o sală de ședințe Împodobită cu afișe publicitare pentru deodorante și detergenți cu puteri miraculoase. Camera unde Bea și cu mine l-am conceput pe Julián e acum baia directorului general. În ziua aceea, cînd m-am Întors la librărie după ce vizitasem fosta vilă a familiei Aldaya, am găsit un colet cu ștampile de la Paris. Conținea o carte intitulată Îngerul de negură, romanul unui anume Boris Laurent. Am răsfoit-o grăbit, simțind acel parfum vrăjit, promițător, al cărților noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-se-n hârtie Iar foile iute au pornit Drept la tipografie. Acolo literele toate Au făcut un dans de soi Și o poveste fermecată A apărut pe foi. Paginile mele legate Cu poveștile minunate Ajunseră din tipografie Într-o mare librărie. Acolo voi, copii cuminți Veniți cu bucurie Mă cumpărați și le citiți Și biblioteca voastră o îmbogățiți! Un copil: Da, e adevărat! Atâtea lucruri minunate învățăm din Cărți! Cine ar putea să mă contrazică? (Intră în scenă Înternetul.) Internetul:Eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
recunoaștem, este o nefericită parafrază. Când sunt obligați să precizeze despre ce e vorba, ei folosesc termenul vechi, abțibild, devenit impropriu, sau termeni derivați ca „reclamă“, „vinietă“, „șmecherie,“ termeni la fel de improprii, dar a căror derivare din obiect este interesant. În librăriile noastre nu se găsesc decât abțibilduri, cum să le zic?, clasice. Adică cele cu piticul care se spală pe dinți sau urinează la oliță, cele cu flori de colț sau flori de câmp. Aceasta nu pot fi folosite cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ajuns la hotel și am fost scutită de marșul NARAL 1 la care participau ei, ca s-o termin. Am Învățat să le recunosc din prima, ochindu-le În câteva secunde pe rafturile bibliotecilor, extrăgându-le de pe standurile rotitoare din librării și cheltuindu-mi rapid puținii bani de buzunar În raioanele de farmacie, În timp ce mama plătea cumpărăturile În față. Parcurgeam două-trei pe săptămână, vag conștientă că erau interzise și deci ținându-le ascunse În spațiul Îngust din dulap. Le citeam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și-mi strecuram lecturile doar În momentele În care n-aveau cum să mă vadă. Dar când aveam vreo șaptesprezece ani, cam În clasa a unsprezecea sau a douăsprezecea, am dat totul pe față. L-am Însoțit pe tata la librăria din cartier, ca să-și ridice o comandă specială și când a venit momentul să plătească, am strecurat un exemplar din Garda de corp regală lângă casă și am murmurat pe un ton degajat: „N-am portofelul la mine. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cutii, dulapuri, sub pat și uneori - când coperta nu era prea jenantă - pe rafturi). Știam că statisticile spuneau că armate Întregi de femei le citeau, dar pe Courtney am Întâlnit-o de-abia În urmă cu doi ani, la o librărie Barnes & Noble din centru. Tocmai ieșisem de la serviciu și Întinsesem mâna să iau un roman de dragoste din standul circular când am auzit o voce de fată În spatele meu. Nu ești singura, să știi. M-am Întors și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cercetă baia, bucătăria și dormitorul, văzu că totul era la locul lui, se așeză pe un scaun și începu să răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe raftul din spate al librăriei lui Stanley Rose. Capitolul șase, pagina 59: wolverina (glutonul). Un reprezentant de 20 până la 25 de kilograme al familiei nevăstuicilor, originar din Canada, care trăiește pe coasta de nord-vest a zonei Pacific și în partea de sus din Midwest. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]