4,922 matches
-
se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua în Zodiac și mai ales în Petre Schlemihl, certificând înrudiri whitmaniene (detectabile încă în Ulise) și anunțând accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape în egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militând pentru totala eliberare a imaginației și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Góngora, de pildă, e stil. Firește, se poate discuta despre raportarea artei la nimic, atât în sens modernist, cât și postmodernist, relația derulându-se în două trepte. Pe cea dintâi a teoretizat-o, cu largi argumente, Hugo Friedrich în Structura liricii moderne, cunoscutul savant recepționând-o din perspectiva transcendenței goale. De aici începe chiar condiția modernității în opoziție cu transcendența plină a tradiției, când toate stăteau în preajma lui Dumnezeu. Ruptura, pe urmele transcendalității kantiene, a produs-o Nietzsche prin faimoasa decretare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
schimb, poeții moldoveni, la ei miticismul filosofic și liric manifestându-se sporadic, ca în cazul unui Liviu Antonesei, care, totuși, se autoprezintă ca un singuratic "serios". Dimpotrivă, cei mai mulți continuă să trăiască nontranscendența nimicului ca spaimă existențială, cum se-ntâmplă în lirica unor Ion Tudor Iovian, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Beldeanu ș. a. Să fie o dovadă că ei persistă în a vedea în nimic un semn al transcendenței goale care se "răzbună" prin ruptura omului de Dumnezeu? 3. Antropologia creștină. Oricum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 227. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare de inocență din primele volume ale lui Mircea Dinescu. Poetul revoluției române de la 1989 era lăudat că nu a căzut în capcanele postmodernismului, opunându-se, cu un bun instinct
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
semnul nominalismului și formalismului 227. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare de inocență din primele volume ale lui Mircea Dinescu. Poetul revoluției române de la 1989 era lăudat că nu a căzut în capcanele postmodernismului, opunându-se, cu un bun instinct, desacralizării universului și "reacționând cu o vehemență până la sarcasm în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
răului de Baudelaire. Dar, lucru grăitor, în cv-ul autorului nu există nici o răsplată de aceeași anvergură pentru poezia originală. De altfel, cantitativ, poezia lui C. D. Zeletin este modestă, putând fi adunată într-un singur volum, de dimensiuni apropiate de lirica lui Ion Barbu, precum acela recent de la Editura Sfera din Bârlad 368, prin care "Academia bârlădeană" l-a sărbătorit la cei 70 de ani împliniți pe 13 aprilie 2005. Nu mai mult de 145 de pagini, înglobând texte din Călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mine propria-ntrupare. / Găsim în celălalt un elizeu: / ești clipa ta venind în timpul meu, / pierd pân' și restul ce mă face parte, / îți trec viața și-mi închei o moarte". Piesa ar merita citată integral, căci este o veritabilă capodoperă a liricii transmoderniste de dragoste. Ea pune și subtila problemă a timpului și a clipei, evocând oarecum clipa eminesciană. Clipa de iubire" eminesciană este veșnicie trează, ca și la V. Voiculescu. C. D. Zeletin o coroborează cu timpul dialogic: "ești clipa ta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și "vid" are Victor Teleucă revelația ninsorii. Albul ninsorii pare a veni din negrul neantului. La interferența lor, în Bacovia ninge gri. (Teleucă descifrează, pe bună dreptate, o bucurie albă a ninsorii, la Bacovia, în Decembre, poate o excepție în lirica bacoviană). Dar la Teleucă griul se azurizează în albastru. Cele trei nuanțe cromatice sunt esențiale în vizionarismul lui Victor Teleucă. Albastrul său descinde din floarea albastră eminesciană și din albastrul de Voroneț, care este "albastrul cel mai albastru", de o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tandru, unele secvențe amintesc vag de sonetele eminesciene („Și mai mult acum îți placi tu ție/ Și te întreci pe tine-n toate cele;/Ai prins în ochi lucirile de stele/ Și toată-ai prins o dulce sprintenie”). În fond, lirica lui V. indică o sensibilitate clasică. SCRIERI: Romanițe, București, [1899]; Boheme, Ploiești 1906; Suave flori..., București, 1912. Repere bibliografice: Al. Antemireanu, „Romanițe”, „Apărarea națională”, 1900, 23; N. Iorga, „Boheme”, „Sămănătorul”, 1906, 8 129; Mihail Sevastos, Monografia orașului Ploiești, Ploiești, 1938
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
bogat este sectorul propriu-zis literar. Aici intră mai întâi producțiile redactorilor și ale celor apropiați redacției: Nichita Macedonski oferă (iscălind și Nik, Niki, Nikita, Pavel M. Florentin ori Paul Florentin) versuri, poeme în proză și schițe; Leontin Iliescu dă „peisaje”, lirică erotică, precum și multe sonete; Victor Bilciurescu e autorul unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu piese de teatru (Bacalaureata, Femeia cu ochii verzi); Constantin
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
punctul zero, pentru a-i da șansa revigorării pe coordonatele unei inventivități neîngrădite de conformisme. Procesul durează până prin 1923, când, dadaismul fiind declarat mort chiar de întemeietorul sau, iar temeiurile vechii poezii năruite, Ț. începe să se orienteze spre o lirica mai coerentă, pe dimensiunea modernității. E un proces voluntar, cum însuși fostul insurgent mărturisește, care demonstrează că explozia inițială de nihilism avusese funcția de a largi teritoriul poeticului: „Evoluția mea m-a făcut să abandonez caracterul demonstrativ, provocator și negator
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
rătăcit în sinea mea rătăcit / acolo unde nimeni nu se hazardează dus pe targă aripilor uitării / [...] rătăcit înăuntrul sinelui acolo unde nimeni nu se hazardează nimeni decât uitarea”. Deși s-a putut crede că mișcarea inițiată de Ț. și propria lirica sunt manifestări de nonconformism instinctual și dezorganizat, nu e de ignorat că poetul este dublat în permanență de teoretician. Și aici trebuie despărțita fază nihilismului dadaist de aceea a „normalizării” actului creator. În Manifestul despre amorul slab și amorul amar
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
realitate poetica, iar nu să traducă o imagine dată din altă parte într-o lume care virtual nu este a sa”. Se vede aici o bine conturată conștiința artistică, manifestată rebel din nevoia de a determina mutații profunde în evoluția liricii. Îl demeure l’une des poésies leș plus singulières et leș plus hautes qu’aient inventées leș hommes, une poésie à tout prendre dont leș Oiseaux ne șont plus obscurs que leș Chimères de Nerval, une poésie qui commence aujourd
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Angajat de Liviu Rebreanu la cotidianul „Viața”, lucrează aici între 1941 și 1944 ca secretar de redacție, apoi ca redactor cultural pentru pagina a doua. În 1944, după ce publică în „România viitoare” poezia pacifistă Cântecul unui luptător (tradusă din „vechea lirică populară chineză”, dar atribuită lui Li-Tai-Pe ca să fie mai convingătoare), care incita la refuzul de a mai lupta pe front, este arestat și ținut câteva luni în lagărul de la Târgu Jiu. I se fixează domiciliu forțat în comuna Nana din
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
inedite de Ioan Slavici, Lucian Blaga, Mircea Eliade (un fragment din Mit și realitate, în traducerea lui Gheorghe Rotaru), Eugen Ionescu (Discurs despre avangardă, în transpunerea lui Ion Pop), Emil Cioran, Costantin Noica, N. Steinhardt. Numeroase sunt și versurile din lirica universală, traduse de Petre Stoica, A.E. Baconsky, Aurel Rău, Constantin Abăluță, Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Dinu Flămând, Mircea Ivănescu, Augustin Pop ș.a. De remarcat că Ștefan Aug. Doinaș transpune scene din Faust de Goethe și poezii de Hölderlin, Nina
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
alții, mulți semnând mai ales cu pseudonime: Coriolan Bărbat, Pietran, Niculaie Livadă, Alpinus (Traian Achim), Toma Urzicosu, Irimie Zăpadă, Egon Lhery, care intră în sumar cu povestiri duioase, moralizatoare, amintiri, schițe umoristice, proze patetice sau istorii romanțate, toate submediocre. Nici lirica nu aduce, cu excepția unor poezii de Octavian Goga, vreun nume de prestigiu, versurile, cele mai multe de dragoste sau meditații, dezvăluind o filiație eminesciană încă de la motourile folosite. Se remarcă o preocupare firavă pentru folclor: suita de articole Figuri din mitologia română
VESTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290507_a_291836]
-
un singur număr, la 1 decembrie 1933, sub direcția lui Geo Bogza. Articolul-program, Poezia pe care vrem să o facem, semnat de Geo Bogza, Paul Păun, Gherasim Luca și S. Perahim, expune crezul estetic și totodată explicitează titlul revistei. Respingând lirica „abstractă și intelectualistă”, dar și „poezia pură” ce se conduce după șabloane ermetice („o bâiguială pseudoabsconsă”), cei patru acuză incapacitatea autorilor contemporani „de a trăi cot la cot cu viața”. Poezia nouă - se spune - nu se poate limita la o
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
oameni exasperați de mizerie și nedreptate, când ceva grav se petrece în toată lumea, și în fiecare noapte auzim atât de bine geamătul continentelor care își dau sufletul”. Paginile a doua și a treia conțin două grupaje care au în vedere lirica europeană sub genericele Durerea unui poet suedez, Tristețea unui poet polonez, Revolta unui poet francez și Cântecul unui poet rus, versurile fiind traduse de Petru Malcoci din Pär Lagerkvist (Cântec funebru), Julian Tuwim (Melancolia celor șezând pe lângă ziduri), Pierre Morhange
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
des montagnards et matelots grecs -, scrie laude „la stemă”, la „ceșmeaua cea din drum” și, pentru a birui „împotrivnica armadă dă patimi”, adresează molitve în versuri Sfintei Fecioare. Toate sunt încă greoaie, forțate. În mod neașteptat, într-o vreme când lirica era ținută drept delectare minoră (iar „poeticile faceri” anonime intrau din „mișmaiale” sau culegeri comune în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
din „mișmaiale” sau culegeri comune în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și de pastoralismul artificial neoanacreontic. Totuși, el nu este un folclorizant sau un imitator, ci un autor care selectează după un criteriu adânc personal elemente ce se înscriu într-o convenție, într-un scenariu
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
prin dumbrav-adâncă,/ Nici nu bea, nici nu mănâncă.[...]// Dar eu om de naltă fire,/Decât ea mai cu simțire,/Cum poate să-mi fie bine?!/ Oh, amar și vai de mine!” Jertfa, jalea, oftatul, suspinul, lacrimile sunt locuri comune în lirica inimii, V. le cunoaște și le folosește în modul cel mai natural. Însă ceea ce reușește el să transmită e uimirea, chiar perplexitatea în fața unei forțe mai mari decât puterea cuvântului. Încât marea frumusește a poeziei Într-o grădină (care a
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
1966, 5; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 9-45; Ist. lit., II, 170-173; Andrei Nestorescu, Dicționarele lui Ienăchiță Văcărescu și limba română literară la sfârșitul secolului al XVIII-lea, SLF, I, 51-63; Piru, Ist. lit., II, 310-333; Ovidiu Papadima, Începuturile liricii moderne (cântecul popular, cântecul de lume, Văcăreștii și Conachi), RITL, 1971, 1; Gáldi, Introducere, 122-127; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 505-518; Cornea, Originile, 125-126; Țepelea-Bulgăr, Momente, 141-143; Cornel Cârstoiu, Ianache Văcărescu. Viața și opera, București, 1974; Mihail Caratașu, Documentele Văcăreștilor
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
care i-au adus o popularitate ce a depășit-o un timp pe cea a poeziei sale tipărite. Odată cu 1990 tipărește numai în presa literară și înregistrează pentru radio și televiziune poeme dintr-o proiectată Trilogie răsăriteană și traduceri din lirica religioasă a lumii. A semnat Nicolae Crețu până în 1971, când își oficializează semnătura Dan Verona, după numele unui străbunic italian stabilit în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca antreprenor de căi ferate. Poet de substanță romantică și prerafaelită
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
ale poeziei și purității. Nopțile migratoare, cea dintâi și cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei Grecii ideale și subliniază câteva dominante ale acestei lirici: orfismul, incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
poemele adoptă maniera dialogului filosofic și euristic ( Un bătrân student cercetător de astre către magistrul său) ori a reportajului ironic (Dați ordin să înflorească magnolia). Odată cu Viața la treizeci și trei de ani (1981) se înstăpânește tematica desacralizării, care duce la o lirică născută nu din beatitudine, ci din sentimentul spaimei existențiale: „Scriu poezie dintr-o frică grozavă” (La mormântul lui Mihai Eminescu II). În volumul Balada vestitorului și alte poeme (1986) recursul la prozodia clasică și priza la real lasă impresia unei
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]