547,468 matches
-
plimb prin oraș, ca să intru prin buticuri, să-mi cumpăr nimicuri, să-mi iau și lucruri care sînt mult mai importante decît nimicurile pe care mi le cumpăr de obicei, ca discuri... Îmi iau muzică, îmi iau cărți și-mi iau DVD-uri, pentru că sînt multe și nu prea le găsești în România, sînt multe...albume pe care nu le găsești în România, de muzică. De asta mă duc la festival : să mă plimb pe stradă, să intru în bistrouri, să
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
bistrouri, să mănînc la restaurant, să văd lumea, să mă întîlnesc cu oameni, să discut, să combat, să nu știu ce... - Mai pictați? Mai desenați? - Nu prea mai pictez, că nu prea mai am cînd. N-am unde. Aș vrea să-mi iau atelier să pictez. - Deci vreți să pictați. - Normal. Cum să nu? Cînd o să am timp. Acuma cu filmul... - Credeți că imaginea unui film trebuie să fie frumoasă? - Nu știu ce înseamnă frumos. - Picturală? - Nici asta nu știu ce înseamnă. - Dar credeți că la filmele
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
-ți spun eu cum s-au întâmplat lucrurile, ai să afli lucruri grozave, stai să vezi", ar primi răspunsul scurt: "Nu țin să aflu nimic". Ba încă ar apăsa pe cuvântul din urmă, rostindu-l de mai multe ori. Pentru că luând cunoștință, un farmec s-ar stinge. - Dar ce farmec ar pieri când ne-am dumiri asupra împrejurărilor reale ale răpirii, deținerii, eliberării inocenților mielușei cu mielușea? s-ar întreba vreun vlăstar din blestemata stirpe a veșnicilor nemulțumiți. Adicătelea, de ce să
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
eram obligat să le învăț pe de rost. Poate că inteligența mea era incapabilă să priceapă adevărurile științei sau poate că metodele dascălilor mei nu au fost cele mai eficiente, dar este cert că, din momentul în care l-am luat pe "nu pricep" în brațe, nu l-am mai lăsat pînă la sfîrșitul anilor de școală. Îmi dau seama astăzi că una dintre marile nenorociri ale sistemului de învățămînt din vremea comunismului a avut drept cauză această logică binară care
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
de cunoaștere. Nimic din ceea ce poate duce spre cunoaștere, spre învățare, nu este exclus. De aceea, teoriile din matematică, fizică, biologie, chimie se pot aplica în literatură, calculatoarele pot contribui la îmbunătățirea relației cu cartea, iar ligamentele științei pot fi luate uneori din artă. Viziunea lui Solomon Marcus asupra cunoașterii este una cumulativă, benignă, din care nimeni și nimic nu sînt a priori excluși. Autorul judecă totul cu propria sa minte, cîntărește cu aceeași măsură binele și răul și le expune
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
semne peste gard că afacerea lui cu petrol are și ea bube în cap. Au existat analiști care au interpretat anumite declarații politice ale lui Dinu Patriciu drept un simptom că acesta făcea jocul PSD, de teamă să nu fie luat la băni mărunți. Ceea ce nu se spunea și nu se prea spune nici acum e că firma acestuia își plătește impozitele și, mai mult, era și e una dintre marile contribuabile la bugetul de stat. Parchetul s-a năpustit asupra
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
ci în trei bucăți: perioada războiului (1940-1944), un interval de tranziție între două regimuri politice complet diferite (1945-1947) și începutul proletcultismului (1947-1950). Al. Piru, care știa foarte bine toate aceste împrejurări dramatice, trece senin peste tragedia literaturii române. Suspendă istoria. Ia deceniul ca pe un segment temporal indiferent. Nu-și propune să vadă epoca și transformările, pentru că stă, fără sensibilitate și imaginație, în fața unor rafturi de bibliotecă. Numele scriitorilor sunt etichete, iar cărțile - suportul de hârtie al unui text oarecare, fără
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile în curs de dispariție. Marea eroare, perpetuată de la un director de televiziune la altul, a fost să încurajeze acest tip de segregație. Când aud de cultură, șefii de televiziuni se iau cu mâinile de cap, văzând cum li se subțiază conturile și cum dă peste ei falimentul. Ca unul care-mi câștig existența trăind în cultură sunt, firește, subiectiv. Aș vrea ca toate canalele de televiziune să transmită doar emisiuni pentru
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
de posibili protagoniști ai unei viitoare renașteri a spiritului bizantin, teză adoptată cu explicabil entuziasm de adepții autohtoni ai ortodoxismului interbelic.) Și în genere, una din acele celebrități care, după propria-i expresie, "asemenea lui Liszt, par să-și fi luat gloria cu ele în mormânt". Cărțile lui, cândva traduse în principalele limbi europene, au încetat de mult să mai fie reeditate, circulând doar ca rarități bibliografice (România face excepție, cu patru volume apărute, fără vreun ecou aparent, între 1993 și
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
adusă, filosoful ciocnea cu organizatorii, se învârtea aproape în cerc pe tocuri, vorbea despre Spania, singura care va scăpa de pieire, și golea acum pahar după pahar. Când ambele sticle fură goale, se ridică și strigă: "Doamnele sunt rugate să ia acum loc în sală!" Trei doamne erau de față. Ele ascultară imediat ordinul. Apoi el exclamă pe englezește: "Now let's begin!" Ușa fu deschisă, iar el intră cu un zâmbet disprețuitor, prevestitor de rele, în sală, opri cu un
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
femeie în vârstă, consoarta sa corpolentă, puternic fardată, și cu o palidă fată, consuma un hartan de miel. "Un exemplar autentic, împachetat în inele de grăsime; privește-i pungile de sub ochi, urechile clăpăuge, un adevărat model!..." Clientul astfel descris și luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să rămână așezat, apoi se întoarse spre o masă învecinată cu expresia de ocară boche. Mă ridicai și-l luai pe filosof de braț. El împinse
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
adevărat model!..." Clientul astfel descris și luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să rămână așezat, apoi se întoarse spre o masă învecinată cu expresia de ocară boche. Mă ridicai și-l luai pe filosof de braț. El împinse scaunul la loc, se ridică de bună voie și, dând din cap în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
oaspeții sunt întrebați dacă doresc să facă o plimbare. Cei mai mulți dintre convivi refuză invitația; eu, însă, mă declar amator de o promenadă nocturnă. Aceasta îmi amintea de drumurile cu trăsura alături de tatăl meu, medic, atunci când, dacă îmi isprăvisem lecțiile, mă lua cu el în oraș, unde avea de făcut vizite acasă la bolnavi. Intra la câte un pacient, iar eu, un puști la vremea aceea, îl așteptam în tovărășia birjarului, domnul Bobuleț. Vorbeam despre cai și despre cât de bine trebuie
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale, consecvența sau lipsa lui de consecvență, teama de a nu fi tras la fund de mizeriile vieții ori compromisurile pe care le face în încercarea de a-și lua zborul, de a ieși din anonimat". La rigoare, ne putem reaminti opinia lui Roland Barthes, potrivit căreia biografia unui scriitor poate fi citită ca un text. Dar nu mergem atît de departe, ținînd seama de circumstanța că textul operei însuși
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
iad și rai, unde i s-ar cuveni să locuiască deopotrivă, să-l întîmpin voios, conducîndu-l la umbra unei cîrciumi vesele, curată și fără manele, dar - Dumnezeu să mă ierte - nici cu muzică popească, lălăită, care, prin exces, a cam luat locul ŤCîntării Românieiť din ŤEpoca de aurť". O replică dată fostului înalt activist Pavel }ugui, sub titlul Furia chioară a vanității, înscrie o culme a acestui stil incriminator și suculent, în care, desigur, rezonează îndelungatele noastre decepții comune, așa cum într-
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
șomaj, intelectuali muritori de foame, greviști, boschetari... Autorului i se întinde în față un covor pe cât de lung, pe atât de lat, și pe cât de gros, pe atât de pestriț: cel al unei realități care, ieșită din cenușiul comunist, a luat o multitudine de forme și o profuziune de culori. Simptomatic, în Colecțiile Darjan, personajul e un creator de modă celebru în Occident, care se întoarce în România cu nobilul deziderat de a-și democratiza vestimentar țara. El oferă sugestii bune
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
achiziționării nu au fost în regulă. Protestul său, desfășurat în proximitatea Senatului, nu are nici un efect, până când nu anunță că a intrat în greva foamei. Sintagma, oferită de un bătrân și straniu boschetar, are impact - și profesorașul începe să fie luat în seamă de aleșii Patriei. Autorul nu este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
evadarea" amînată, fiindcă imposibilă, scrie Alexandru Vlad o nouă veche carte, Viața mea în slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta, o "parabolă" mult prea transparentă ca să fi derutat, la vremea ei, cenzura. Reluată acum, cu eventuale modificări, dă "culoare de epocă" unor impasuri mai mult sau mai puțin mărunte, dar semnificative
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
de trafic, "colegii" de viață dedicată statului. Au, în societatea acelor ani, ceva putere, cu legitimația lor cea roșie. Autoritatea dispare însă, repede, înghițită de mecanismul "polițelor" și al "indulgențelor" de tot felul, prin care o mînă dădea înapoi ce luaseră celelalte, pătînd așa, din interior, imaginea unei "instituții". Și peste toate, lipsa de răbdare a unor oameni care, se vede, nu fac nimic și nici nu au perspective să facă, prea curînd, ceva. Sînt prizonierii unei singurătăți cu amintiri. Fiecare
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
jucăușă degetele în borcanul cu dulceață lasă deseori să se întrevadă și colții de leoaică tânără ai femeii hotărâte. Iată două astfel de fragmente: "mama îi întreabă pe toți unde o fi plecat copila asta,/ de ce să plece, i-am luat de toate, chiar și lenjerie cu mickey mouse,/ m-au găsit cu degetele de la picioare ascunse în dulceață,/ sărbătorind ziua independenței cu o familie numeroasă..." (Ziua Independenței) - "auzi ce spun ăștia,/ oamenii care au un destin comun, au anumite treburi
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
Și de ce... Și unul, și celălalt sînt dublați în experiment de Satana-Liliachiul. Acolo, Iov-Râlea se agită să evadeze din nedreptate, să aducă mereu dovezi ale credinței, se zbate în continuu într-un spațiu mic, al claustrării și al neputinței. O ia mereu de la capăt, ca Sisif. Aici, Levi-Râlea cade în sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
în volumul 44 de Scrieri, apărut în 2003, și în Opere, IV, tot 2003, dar a fost insuficient comentată. În sfârșit, ieșind din zona tinereții, într-o viitoare biografie a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
se definea pe sine însuși. Ipso facto, el a devenit - spre sfîrșitul vieții - un apărător convins - patriotic - al culturii românești, în România. Un alt fel de a spune - precum Cronicarul, precum G. Călinescu - "nasc și în Moldova oameni!". * Dacă am luat atît de tîrziu hotărîrea de a scrie aceste rînduri, multă vreme după ce Adrian Marino - omul - a intrat în neființă, am făcut-o spre a-mi împlini o datorie de conștiință. Sînt, foarte probabil, unul dintre ultimii săi vizitatori "din străinătate
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
fi lăsat presa deoparte senzaționalismul ieftin. Un astfel de premiu vine în România cam o dată la jumătate de secol, pe când furtișagurile cu care ne este împuiat capul se petrec zilnic... și asta într-un moment în care tocmai s-a luat decizia strategică de a institui un comitet pentru crearea "brand"-ului de țară! Pe lângă succesele Interpolului privind stăvilirea infracționalității românilor, iată că, din când în când, reușim să ne impunem și în competiții ultra-onorabile. și - ceea ce e cu adevărat un
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
când doamna ministru Mona Muscă, (pe care o stimez de mult) a dat fuga disperată la Teatrul de operetă ce ardea, a fost una, curios, de uimire... Ce i-ar mai fi rămas în definitiv de făcut distinsei doamne dacă lua foc Biserica Doamnei?... Absurd, recunosc; dar mă preocupă. Ce vreau eu să spun?... Eu vreau să spun că și cultura poate să sperie omul, să-l ducă la excese, Doamne ferește. Fiindcă, excesul... Dar nici asta. E mai mult. E nevoia
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]