4,021 matches
-
tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese Carmen Elsken cu extraordinară luciditate ori intuiție. Acela era cuvântul, iar acum Îi șerpuia prin fiecare circumvoluțiune a memoriei, când Faulques a pus mâna pe peneluri și a Început să lucreze În acea zonă a frescei, privind cu coada ochiului Răul Încarnat În privirile soldatului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub masa Întunecată a pinilor, i s-a părut că se Întețea jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care i se dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o tragedie te liniștește mai mult decât o farsă, nu ți se pare? Există și analgezice de moment. Cu puțin noroc, te fac să reziști. Și, bine administrate, te ajută până la sfârșit. - De exemplu? - Luciditatea, mândria, cultura. Râsul. Nu știu. Chestii de-astea. - Bricele rupte? - Și ele. Jarul țigării s-a Însuflețit. - Și dragostea? - Și dragostea. - Chiar dacă se termină ori se pierde, ca și restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are contraindicații. 3. Galben Culoarea galbenă stimulează sistemul nervos central, amplifică activitatea mentală, îmbunătățește tonusul general făcându-ne să ne simțim în formă, ameliorează digestia, stimulează sistemul limfatic, permite atingerea unei depline stăpâniri de sine, facilitând autocontrolul și o deosebită luciditate. De asemenea, stimulează nervul optic și influențează funcționarea normală a sistemului cardiovascular. În tradiția populară românească există credința că toate florile care au culoarea galbenă sunt bune pentru vindecarea bolilor de ficat și de piele, dat fiind faptul că multe
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
melancolia se Întâlnesc Întotdeauna În textele sinucigașilor, pentru că Înainte de a fi un act, sinuciderea e o stare. Întinsă pe mai multe zile, șerpuind asemenea unui fluviu În câmpie, tentația sinuciderii sistematizează datele unei lumi și marchează un spațiu al doliului. Luciditatea sinucigașului e, În multe cazuri, doar instrumentul investigării unei lumi a falsei seninătăți. Drama scriitorului sinucigaș este, În egală măsură, drama unui text care și-a epuizat toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scenă, deznodământul căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În direcția căruia lucrează cu tot dinadinsul. Eroul modern pare să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de o sensibilitate și o fragilitate neverosimile. Jurnal atipic, caietele lui Drieu la Rochelle relevă drama unui intelectual prins În menghina istoriei și incapabil să se sustragă maleficelor tentații de a-i deveni personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine din luciditatea autorului. Excepțional analist al evenimentelor istorice, el este Însă incapabil să se sustragă dezastrelor pe care, asemeni unei noi Casandre, le anunță la fiecare pagină. Ca tonalitate, Însemnările lui Drieu aparțin unui mizantrop. Încă de la primele pagini, el circumscrie aria
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să intre În slujba ocupantului hitlerist. Îngrozitoarea boală de care suferă Drieu nu e, Însă, nici neputința de a-și accepta țara așa cum e, nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În nenorocitul scenariu politic și refuză să se retragă, din spirit al onoarei, atunci când totul e realmente pierdut. Cu toate acestea, el nu se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În capcana unei origini sociale aflate sub nivelul inteligenței sale. Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era Înțepenită În gât, năclăială și câlți.”), a lucidității cucerite mai apoi, dar cucerite doar spre a mai crea un handicap. Limitată prin datele biologice, Sylvia Plath suferă cumplit că Într-o lume din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Jurnalul Sylviei Plath pentru că, Într-un fel, ea e echivalentul ultim al morții. Jurnal al unui ucigaș, caietul de Însemnări intime captează Întreaga tensiune a sensibilității care, Înainte de a se exprima pe sine, exprimă o incomodă relație cu lumea. Luciditatea - reală, excesivă, sufocantă - nu o ajută, totuși, să stabilească un raport corect cu exteriorul, ci pentru a tulbura și mai mult datele unei probleme sortite să nu-și găsească o finalitate acceptabilă. Nerăbdarea animalului tânăr e dublată de calculul rece
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar senzația obiectivității, dacă nu certitudinea acesteia. Abundența
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip special, pe care a știut să o exerseze magistral de-a lungul Întregii sale vieți. În felul acesta, am
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zona cărții, a muncii la suprafață, În aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit să ne dea, în toate aceste domenii, măsura talentului său genuin, presimțind parcă zgârcenia Parcelor neîndurate, care ne taie firul vieții cu foarfecele”. Surprinzătoare e, la Radu Stanca, sinceritatea poemelor, deși punerea în scenă nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
planuri, modelele sale se numesc Gogol, Dostoievski și Mihail Bulgakov, René Guénon și Vasile Lovinescu (acestuia îi consacră în 1997 și un eseu, Contemplatorul solitar), generația „Criterion”, de la care preia strategii / moduri de raportare la realitate: bunăoară, de la Emil Cioran luciditatea dureroasă cu care „scepticul de serviciu” scrutează tradiția și identitatea culturală a românilor, dar și iluziile omului occidental și ale omului în genere; de la Mircea Eliade dialectica sacrului, lectura „semnelor” și soteriologia, propuse omului secularizat pentru a-și depăși paupertatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
singurul, pentru care literatura nu și-a pierdut originara misiune profetică. În consecință, romanele sale se structurează pe două mari planuri. Într-o primă instanță, ele materializează o capacitate de observație morală, socială și politică ieșită din comun. Cu suverană luciditate și severitate, nelăsându-se îmblânzit de nici o iluzie, ochiul prozatorului radiografiază societatea românească din epoca totalitarismului comunist și din cea posttotalitară, dar și lumea occidentală contemporană. Această frescă de amploare este prefigurată de primul roman și chiar de nuvelele fantastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi pînă la urmă actorul care joacă un dublu rol: acela al înșelătorului care se înșală pe sine. Dar, această subtilă cunoaștere nu-i era hărăzită omului încă imatur, lipsit de luciditate deplină, nepregătit să îi primească consecințele. La ce bun să punem în mîna unui copil un instrument prețios, bunăoară, pe care el nu va fi capabil să îl utilizeze, ci, cel mult, să îl strice din dorința firească de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interpeleze, nu doar să ne scandalizeze în mod superficial. În orice caz, Domnul Isus ne îndeamnă să reflectăm cu atenție înainte de a participa la «războiul» auto-devenirii. Iar aceasta pentru că singurătatea afectivă este o alegere ce trebuie să facă față cu luciditate tuturor constrângerilor pe care viața le poate impune, transformându-le în spatii și ocazii ale libertății. Evanghelia, în doar câteva versete, reușește să delineeze cauzele principale ale problemelor de care suferim fără să știm. Este vorba de elemente biologice, geografice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Evanghelia, în doar câteva versete, reușește să delineeze cauzele principale ale problemelor de care suferim fără să știm. Este vorba de elemente biologice, geografice și personale. Domnul Isus le cere ucenicilor săi să nu mistifice, ci să-și asume cu luciditate și curaj condiția de ființe umane întrupate. Numai în măsura în care luăm cunoștință și acceptăm condiția noastră umană, ne putem permite să adăugăm: «totul este posibil la Dumnezeu». Dacă nu ar exista această condiție prealabilă, singurătatea afectivă - experimentată pe propria piele de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
că suntem cu atât mai liberi cu cât suntem mai fideli, în adevăratul sens al cuvântului, ferindu-ne de subtilele forme de ipocrizie și de comoditate. Pentru a ajunge la o astfel de stare trebuie să fim însuflețiți de o luciditate și o onestitate intelectuală ce se nutresc zilnic prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și prin confruntarea deschisă cu frații. Viitorul vieții consacrate, nu atât din perspectiva supraviețuirii, ci din punctul de vedere al profeției, are nevoie de frați și surori
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
două întâlniri de neuitat de tip călău-victimă (scene asemănătoare n-au mai fost niciodată scrise în literatura română), se confruntă două sisteme de gândire. Adevărate bucăți de bravură, de o claritate ideologică, de sinteză și chiar de politologie și de luciditate istorică, în expresii percutante și replici ce-ți taie răsuflarea. Pagini antologice ce descoperă în Bujor Nedelcovici, alături de romancier, și un ideolog și un politician raisonneur. încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
perfectă a sistemului. O invenție de la un capăt la altul, fiindcă așa ceva nu există nicăieri. Este omul nou, suprema glumă (la suprŒme blague). El este adevăratul personaj mitic al romanului, mai mult decât conducătorul care și el are momente de luciditate, de cinism calculat, de gesturi și vorbe omenoase și chiar slăbiciuni. în sfârșit, acest mit care nu se potrivește nici unei realități, al unui sistem perfect pus la punct, infailibil, de o precizie și o eficacitate monstruoase. Ca schemă utopică ea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]