5,376 matches
-
a rămas perplex și a invitat doamna să se mai gândească la ceea ce voia să facă. „Nu vă gândiți la bătrânețea dumneavoastră?“. „Pentru mine, cât voi putea, am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă un bărbat îmbrăcat sărăcăcios. Fratele deschide sertărașul pomenii și era pe punctul să-i dăruiască ceva. Dar celălalt îl oprește și îi depune o grămăjoară de bani, rodul economiilor sale, „ca să puteți cumpăra pâine pentru băieți“. Și pleacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au văzut luând portofelul și bătându-l cu mâna. Spunea: «Eu bat aici. Binefăcătorii de departe aud și-mi aduc Providența». Și aceasta sosea, în formele cele mai neașteptate. Don Calabria avea obiceiul să meargă în fiecare zi la poarta mânăstirii ca să vadă dacă a ajuns Providența. Nu era rară situația când găsea plicuri cu suma necesară pentru achitarea unei datorii urgente și necesarul pentru ziua respectivă. Don Pedrollo citează un fapt pe care i l-a spus don Calabria. «Ne
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fapt pe care i l-a spus don Calabria. «Ne aflam într-un moment de mare nevoie. Dimineața am celebrat sfânta Liturghie pentru a atrage Providența. Simțeam că ar fi sosit. Am început să mă plimb prin grădina din fața porții mânăstirii. Sună clopotul. Mi se spune că a ajuns mons. Serenelli. Mă gândesc: o fi venit să-mi ceară să primesc vreun băiat nevoiaș. Merg și îl primesc cu prețuire și cu mare respect. El îmi spune imediat: „M-am gândit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ale sportului, nu agreează campania de scoatere la lumină a dosarelor Securității. Zilele trecute, Cornel Dinu lăuda rolul Securității în fotbal și opina că, fără ajutorul ei, performanțele din anii ’80 n-ar fi fost posibile. Dintr-un pridvor de mînăstire bucovineană, Dumitru Dragomir, purtînd o șapcă imperialistă cu sigla „Nike“, spunea pe micul ecran că Securitatea nu era, de fapt, o treabă chiar atît de urîtă. Toate acestea vin la cîteva zile după ce, transfigurat de importanța mesajului pe care-l
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
să facă parte dintr-un Comitet de Organizare. Obosit de îndelungata domnie, va arăta atunci cam la fel ca Ștefan cel Mare în Apus de soare, dar nu va avea linia de clasament a voievodului. Nu tu victorii, nu tu mînăstiri, nu tu calificări, nimic! Biscuiți, oștenii mei! Biscuim, Măria Ta, mai ales că acum se arată în zare nu oastea turcilor, ci noul și marele stadion de la Ciorogîrla, Popești-Leordeni sau Dragomirești-Vale. Unde-o fi iarba mai grasă și pămîntul statului
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Către țărmul din potrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Apare sepulcrala
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la sfârșit elementele strofelor dintâi să fie reluate ca într-o cădere înceată de cortină: Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. În Anul 1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu se poate mai specific românească, reluând tipica regresiune la geologia primitivă. Sadoveanu își creează teritoriul lui primordial într-un spațiu transcendent, Hogaș se mulțumește doar să pună între Piatra-Neamț și mânăstiri distanța dintre două continente. Pentru a putea păși îndărăt spre alt mileniu, scriitorul se lasă cuprins de un miraj la care îl ajută percepția lui delirantă. Hogaș nu poate păstra proporția normală a dimensiunilor: totul e sau colosal de mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan, Inchiziția proiectată pe perdele negre, o curte de mânăstire, un festin cu strigoi. V. Eftimiu a mai scris numeroase piese de teatru, interesante fiecare dintr-un punct de vedere, poezii onorabile, nuvele, basme, romane, acestea din urmă în manieră senzațională pentru plăcerea publicului și e de presupus cu intenții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Păcatul lui constă într-o supraalimentație excesivă și în căutarea unui confort destul de rudimentar ca acela al atârnării picioarelor într-un laț de frânghie, Dumnezeu însă își manifestă supărarea în chip de piatră la ficat și părintele se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Gazetei de Moldavia (Asachi) plîn-gînd că trebuia să înjure pe bărbații filoromîni din Europa. Iar cei care aveau curajul să-și manifeste iubirea de țară erau trimiși în surgun. Inutil să mai aducem nume de scriitori și patrioți închiși în mânăstiri. ă...î Despre gradul de umilire națională ne putem face o idee, gîndindu-ne la faptul relatat de Dionisie Eclesiarhul 2, care spune că un căpitan-pașa, venind în București cu oamenii lui, și-a permis să poruncească boierilor să le aducă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost al nu știu câtelea pentru el, trebuie să mă mulțumesc, să-i mulțumesc pentru ce mi-a dat mie din ce știa. Profesorului Victor Crăciun îi revine gratulația pentru ultime adaosuri. - Iar poetului Laurian Stănchescu și obștii călugărești de la Mânăstirea Neamului... nu-mi rămâne decât să le fac promisiunea că voi merge, odată și-odată, pas cu pas prin toate locurile eminesciene pe unde dânșii sunt în continuu pelerinaj. Autorul Prefață Unele părți din cartea de față, destinate comunicării rapide
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și este neapărată nevoie de a fi internat în o casă specială spre cercetare și observare pe un timp limitat, după socotința medicului curant. Dr. Iuliano, Dr. Bogdan, Iassy, Noemvrie 6” în urma acestui consult medical poetul a fost trimis la Mânăstirea Neamț cu jandarm după el, unde a fost depus pe 8 noiembrie 1886. Din faza bucureșteană a bolii lui Eminescu avem, iată, două relatări și rămâne acest semn de întrebare: de ce doctorul Vineș redă pentru perioada târzie a bolii simptomuri
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tehnică”, „mecanicism”, vrând să explice căderea geniului ca pe un motoraș rămas în funcție ce toarce aceleași armonii dar nu mai face parte din angrenaj. Cam așa a scris public C. Mille, prin 1886, despre Eminescu aflat la Ospiciul de la Mânăstirea Neamțului: „mașinăria omenească” funcționează, dar omul este întunecat la minte și are nevoie de ajutor, drept pentru care sunt necesare chetele în contul său. Eminescu refuză, tot public, aceste chete ( în scrisoarea sa, tipărită în „Lupta” lui G. Panu, găsim
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
G. Călinescu mai ales în cele patru ediții ale sale din „Viața lui Mihai Eminescu” sunt destul de numeroase și schimbă imagini, afirmații, convingeri chiar. Pagina din Universul mai cuprinde o însemnare a lui I.Gr. Oprișan: „Meleagurile lui Eminescu” (excursie la Mânăstirea Agafton și întâlnire cu o măicuță bătrână care l-a cunoscut pe poet, fără a nota vreo informație de la ea) și un fragment din amintirile lui T. V. Ștefanelli, din 1914, despre Eminescu și Ioniță Bumbac: în 1871 cei doi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai sus, la scrisoarea Hanrietei prin care-i explică Emiliancei că Eminescu s-a fotografiat pentru Veronica la 18 ani, apoi la schița lui Eminescu din 1876 intitulată „La aniversară” și, în fine, la albumul confecționat de Veronica Micle în Mânăstirea Agapia, după moartea poetului, cu poezii de tinerețe de-ale lui dedicate ei poezii care nu se regăsesc în manuscrisele actuale din Biblioteca Academiei. „(Lai Iași, în 1885 1886)...senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ordinare, înșăla lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani și, în rare momente lucide, se simțea umilit de ceea ce făcuse mai înainte.” (motivele cunoscute pentru care a fost arestat la Iași, pe 8 noiembrie 1886, și dus la Mânăstirea Neamț) etc. Parafrazarea lui Aron Densușianu este aproape completă, lipsind doar câteva episoade < printre care cel din 1883 privitor la pistolul poetului: „La 8 iulie /sic! Este vorba de 28 iunie, dar vezi și mai jos/ un vânt puternic se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
disimuleze) dar raționamentul final este de tot hilar. Dintre fețele bisericești din familia lui Eminescu, doi frați ai Ralucăi au fost călugări (Calinic și Iachift, acesta din urmă fiind stareț) și trei surori ale ei au fost călugărițe, toate la mânăstirea Agafton ( Fevronia, Olimpia și Sofia) o altă soră a ei, Safta, având o fiică pe nume Xenia care s-a călugărit de asemenea la Agafton. Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, și o soră de asemenea laică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe nume Xenia care s-a călugărit de asemenea la Agafton. Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, și o soră de asemenea laică, Marghioala. Avem de-a face, așadar, cu o familie profund religioasă și cu o mânăstire, Agafton, unde Eminescu copil era ca acasă între mătuși. Cea mai importantă este Maica Olimpiada Jurașcu, sora Ralucăi. Călugăriță la Agafton, iar mai târziu stareță aici, ea l-a urmărit pe poet toată viața. În copilărie Mihai Eminescu mergea la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a urmărit pe poet toată viața. În copilărie Mihai Eminescu mergea la Agafton destul de des, ședea acolo cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece, întâmplări reale povestite de călugărițe; se poate spune că era un copil de mânăstire. Informația este în toate sursele demne de crezare și poate că nu e elev care să fi citit „Călin (file din poveste)” și să nu fi aflat că are la bază basme și povești pe aceeași temă auzite de poet
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dus de mână de Veronica Micle pentru a-și prelua pensia guvernamentală (n-o va apuca, de fapt...), cei doi frați ar fi avut-o sigur. Și mai puțină lume știe, cred, despre episodul din 1886, când, abia ajuns la Mânăstirea Neamț (8 noiembrie, de Sfinții Mihail și Gavril), Eminescu a cerut să fie spovedit și împărtășit. S-a păstrat până în zilele noastre un fragment din însemnarea preotului care a a oficiat (datorăm editarea acestui fragment d-lui Prof. Paul Miron
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Iar a doua zi...” (aici se întrerupe însemnarea, pagina următoare a cărții de rugăciuni pe care fusese scrisă pirzându-se). Nu discutăm acum cele ce țin de această însemnare (am făcut-o în altă parte și vom reveni, desigur) dar amintirea mânăstirii Agafton trebuie să ne atragă atenția, ca și cântarea de vecernie „Lumină lină” care se regăsește în sonetul „Răsai asupra mea” (de pe la 1879. Din zona manuscrisă a cunoscutei „Rugăciuni”): Răsai asupra mea, lumină lină, Ca’n visul meu ceresc d
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
târg; neliniștea Vitoriei pentru întârzâierea bărbatului ei, peste obicei, cunoașterea și “citirea” semnelor naturii; mersul femeii la părintele Dănilă, la biserică, să-i “ceteasca”; mersul la baba Maranda, care avea “unele tainice științi si meșteșuguri”; drumul la Piatra, popasul la mânăstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autorități pentru a-și spune necazul. Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria “are într-însa știința morții lui Nechifor Lipan si crâncena durere, se văzu totuși eliberată de întuneric”; părintele Dănila
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria “are într-însa știința morții lui Nechifor Lipan si crâncena durere, se văzu totuși eliberată de întuneric”; părintele Dănila îi scrie jalba către autorități; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mânăstirea Văraticului, la călugărița Melania, sora mamei Vitoriei; lăsarea gospodăriei în grija lui Mitrea; pregătirea de plecare. Firul naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan în căutarea adevărului despre barbatul ei (itinerariul se sfârșește prin găsirea rămășițelor lui Nechifor între Sabasa si Suha
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]