4,492 matches
-
fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați liberi de data asta, astfel ca maimuțele să nu fie deranjate în acestă ultimă noapte a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ceea ce avea să se întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții. Era luni, ultima zi de aprilie, și în livadă totul era liniștit. Familia dormea și maimuțele stăteau tăcute în arborele de guava. Erau mai multe moduri de a se gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ei, pentru că vreau să stăm de vorbă, pentru că, chiar dacă totul pare că s-a schimbat, unele lucruri nu se schimbă de fapt niciodată. Nadia Anghelescu, Mic jurnal cu amintiri George Banu, Iubire și neiubire de teatru Răsvan Popescu, Cutia cu maimuțe Ștefan Agopian, Scriitor în comunism (niște amintiri) Gina Stoiciu, Exilul. Viața în fragmente Simona Sora, Seinfeld și sora lui Nabokov Dan Lungu, Amelia Gheorghiță (coord.), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism Petru Dumitriu, Non credo, oro George Banu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
nouă ne e sete putem bea din aceste cocoașe? Bineînțeles că nu! De acolo numai cămilele pot bea, așa cum din cănițele voastre numai voi puteți servi apă. În acel moment le ridicase pe fete și le duse mai departe... la maimuțe. -Putem să ne jucăm cu ele? -Sigur că da, ele sunt prietenoase și le va plăcea să aruncați cu mingea în aer, vor veni și ele spre voi și vor prinde mingea. -Maimuțele sunt drăguțe, fac și ele ce facem
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mult mai mult Germaniei de azi. Mai ales poeziile intitulate „Spleen“. — Poate că acum sunteți pregătit pentru Nietzsche, zise ea, lăsându-se pe spătarul scaunului. Biroul luminos, cu vedere spre Grădina Zoologică de peste drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da. — Sunteți cu siguranță foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mic, dar ca și cameră privată de doctor, era foarte bună. Înăuntru se aflau o canapea lungă și joasă, un birou drăguț din lemn de nuc, două picturi moderne mari, de genul care păreau să semene cu interiorul minții unei maimuțe, și suficient de multe cărți scump legate încât să explice deficitul de piele pentru pantofi al țării. — Ia un loc undeva unde pot sta cu un ochi pe tine, Reinhard, i-am spus. Și nu face nici o mișcare bruscă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca toate celelalte, o sală de așteptare pentru pacienții care fac dializă. Două femei cu fața galbenă își așteptau rândul. Nu, Angela, ea nu intrase niciodată în camera aceea, și nici în vreo alta. Rămăsese lângă perete, sub posterul cu maimuța. Nu-și ridicase niciodată capul. Se întâmplase ceva neprevăzut în anul acela, Angela, în noaptea de Paști l-am pierdut pe tata. N-am suferit, nu ne vedeam aproape deloc. După moartea mamei ne întâlneam din ce în ce mai rar. Știam că trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intru. — Cum de ești aici la ora asta? — Așa. M-a luat de mână și m-a tras înăuntru: — Vino. Nu se mai temea de mine. Fusese suficientă o farfurie de spaghete. Mă integrase în infima ei normalitate, ca pe maimuța din poster, ca pe câinele orb. Ferestrele erau larg deschise, ziua pătrundea în cameră. Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba făcută și în privire avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu halatul Italiei cu mânecile care-mi ajungeau până la cot, am luat telefonul și m-am așezat pe pat. I-am spus mamei tale că în weekend-ul acela nu mă duceam la ea. — De ce? — Sunt de gardă. De pe perete maimuța mă privea și eu o priveam pe ea. Am auzit cheia învârtindu-se în broască. — Mai ești aici? — Sigur că sunt. Am îmbrățișat-o. Avea un alt miros, de alte încăperi. — Unde ai fost? — La lucru. — Ce lucrezi? — Sunt sezonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]