5,303 matches
-
repar mașini automate de spălat și vând mașini automate. Ofer garanție. Telefoane 291115, 0722830467, 0745688391. Executăm rapid și calitativ RULOURI ESSLINGER din lemn și plastic, cu plata în 2 rate. Reparăm și vopsim orice tip de rulou. Tel. 207561, 0722924682. Marmură, granit, mozaic, accesorii funerare din bronz, foto porțelan alb-negru și color. Prelucrare, comercializare, montare lucrări funerare, trepte, glafuri, șeminee, fântâni ornamentale (și în străinătate). Bd. 6 Martie nr. 34. Tel. 0722376115, orar zilnic 10-17. Autorizat, verific, montez contoare, obiecte sanitare
Agenda2003-29-03-publi () [Corola-journal/Journalistic/281270_a_282599]
-
pomină: "vai, Sire, dar este stilul Napoleon al III-lea! O sală de 2100 de locuri, o scenă ce poate găzdui simultan aproape 500 de artiști, o cupolă stimulatoare de vertijuri, pictată de Marc Chagall, un candelabru de șase tone, marmură și cristale din abundență, extravaganță, opulență - iată câteva date pentru un eventual portret-robot al vechii Opere ce uneori e luată la dans de către parteneri cam stângaci, unii chiar bădărani, în stare să o calce pe bombeurile-i fine tocmai atunci când
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
istorie. Ultima sa etapă a fost limba coptă, care nu se mai folosește ca limbă vorbită din secolul 17; în prezent, este folosită ca limbă liturgică a Bisericii copte. Alabastru, cuvânt care denumește o varietate de ghips cu aspect de marmură albă, are la origine construcția egipteană *a-la-baste „vas al zeiței Bubaste“. În greacă, a ajuns sub forma alábastros și a însemnat „vas pentru mir“. A fost apoi latinizat în alabastrum (care apare la Cicero) și a căpătat sensul actual. Din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în diverse stiluri ale limbii. Unele dintre acestea sunt foarte vechi și s-au transmis tuturor limbilor romanice (aer „aer“, bracchium „braț“, charta „foaie de papirus; scriere, operă“ > rom. carte „scrisoare“, chorda „coardă (la un instrument muzical)“, corona „coroană“, marmor „marmură“, petra „piatră“), altele sunt împrumuturi populare târzii: cuvinte uzuale (masticare „a mesteca“, tumba „mormânt“), numeroși termeni creștini și iudeo creștini (angelus „înger“, blasphemare „a blestema“, pascha „paște“, sabbatum „sabat“), nume de plante (cannabis „cânepă“, castanea „castană“, cerasea „cireașă“), nume de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
batante, încununate cu un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii, se deschideau către alte odăi laterale. Pe unii din pereții cu ușa albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negre! Dan Bogdan aprobă teoria lui Ioanide, capabil de entuziasm calm sub durata fanteziei altora, și, cu toate că nu se pricepea în arhitectură, nici n-avea vreo vocație artistică, atrase atenția că și în Grecia albul e frecvent. - Da, domnule, var, marmură și cactuși! Ca și prins de interesul convorbirii, Bogdan îl întrebă pe Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru. Odăile aveau grinzi de stejar de o lățime Ghiveci (span.). G. Călinescu considerabilă, ușile erau în dulgherie complexă, baia - de tipul cel mai somptuos și bălțat, cu pavajul făcut din bucăți triunghiulare de marmură, albastre și albe. De tavan atârnau cercuri groase de fier forjat, încărcate cu lumânări electrice. Tot ce pietrăria, dulgheria și celelalte arte constructive aveau mai special și mai solid, Botticelli, ca om de branșă, aplicase la locuința lui, care era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anume părți ale Capitalei, campanila lui Ioanide începea să se vadă profilată pe cer, asemeni turnului Palatului Comunei din Florența sau turnului del Mangia din Siena, și nimeni nu se întreba ce este acel stâlp masiv, acoperit cu plăci de marmură, care domină orașul. Dacă Ioanide ar fi umplut acum Calea Victoriei cu statui ecvestre de bronz, nu s-ar fi observat noutatea. Arhitectul își dădea seama de altfel de acest fenomen. Tot ce azi produce senzație într-un oraș cu monumente
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt al sălii se afla un șemineu de marmură cu o țesătură înflorită de sculpturi vegetale și anatomice, mergând până spre tavan. Piesele sculpturale erau copii după Jean Goujon. Pendulul lui Saferian, cu nudurile sale de lemn, era și el așezat la un perete lateral, între două fotolii. Sonurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e nimic important, numai comunicate de război. În cursul dimineții, Pomponescu șezu în biroul său, unde scrise un număr de scrisori, pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră, prin salonul doamnei Pomponescu și privi pe fereastră cum fulguia ușor. La masă fu suficient de comunicativ și întrebă pe soția sa dacă totul este în regulă în gospodărie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos al biroului lui Gaittany, unde lăsase ca o garanție de seriozitate premiul prinsoarei între el și Hagienuș, și luând capul de marmură al lui Hermes îl depuse fără comentarii în mâinile orientalistului. Merită să cităm în încheiere și notația pe care o făcu Hergot în jurnalul său, puțin după ora unu din noaptea când doamna Gonzalv Ionescu, bătîndu-i în geam, îi vesti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deschidea către alte odăi laterale, uși încununate de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe unii din pereții cu ușă albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat, și astfel înclinată încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cot mai înalt." Undeva, printre mesele de metal încrustat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o ușă din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l amintea Lanark, cu părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau zgomote de ciocan și ferăstrău. Ușile cu acandramente arcuite erau deschise, scoțînd la iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră. Un bărbos slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere sursa. Strălucirea era mai intensă pe un piedestal din apropierea locului prin care pătrunsese în cerc, așa că îl examină încercînd să-i dea de capăt. Era un bloc din marmură ridicat de muncitorii și conducerea turnătoriei Turk’s Road în cinstea unui doctor care îi tratase cu pricepere și credință între 1833 și 1879. Lanark citea inscripția a doua oară, cînd observă o umbră traversînd centrul pietrei. Privi peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă de șah, cu dale din marmură albă și neagră. Taburete, scaune și canapele vechi erau risipite în jur, fără o ordine anume, printre instrumente cu coarde, de genul alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac. — Doctor Lanark? întrebă ușa. O secțiune circulară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea îi va remarca indiferența superioară. Holul era ca un acvariu, luminat oblic de luminatoarele din acoperiș. Pe un perete de la un capăt, era o placă din marmură cu un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Jardine, știi tu, Jardine și Beattie, constructorii de vapoare. Tînărul Jardine era avocat și a devenit lord Provost, iar fiu-său s-a dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake, și în timp ce un tip grăsuliu, îmbrăcat într-o haină cu nasturi de alamă îl conducea la etaj, aerul de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă roc ză luați log. Mă voi ocupa de dumneavoaztră într-o glipă. Thaw se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]