4,697 matches
-
companiile aviatice, de tip marină comercială, companii aeriene, agenții de turism, pentru oportunitațile care li se oferă de a vizita locuri noi. IV. Stări alternante Emoțional, se schimbă total frecvent. Alternanța de stări poate fi următoarea: - dorința de sprijin, - inactivitate, - melancolie, - violența, - copilul cere atenție, - dorește independență, - neliniște, - exaltare, - tandrețe, sensibilitate, - doresc să fie lăsați singuri și în pace. V. Înclinații estetice: Pot să derive din: - sensibilitate la muzica de inspirație intensă, - spiritualitate crescută, - creativitate. Deseori, pacienții tuberculinici cântă la variate
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
foarte agreabilă, un text în care autorul a dozat inteligent umorul negru și meditația morală, intriga romance-ului popular modern și oscilațiile narative menite să mențină viu interesul cititorului până la ultimele pagini. Tonul inițial, un amestec de umor englezesc și melancolie funebră bine temperată, asigură atmosfera unitară a întregii istorii, în care își vor face apariția, pe rând, personaje cu o viață scurtă și plină de surprize. Dacă finalul se desfășoară la Amsterdam, totul începe la Londra, la o înmormântare - impropriu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fie găsit și adus acasă. Nu atât călătoria în sine, cât mirajele ei transformă experiența depărtării într-o inițiere. Ionatan caută liniștea aridă a deșertului și singurătatea stranie a orașului Petra, deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
deși reconstruite prin procedeele complicate ale rememorării, sunt intense, chiar brutale, deoarece copilul percepe, treptat, fragmente dintr-o realitate exterioară rece și străină, în fața căreia simte doar teamă și rușine. Primele amintiri sunt tulburătoare tocmai pentru că emană un amestec de melancolie și singurătate incompatibil cu nostalgia curată a copilăriei. Coetzee invocă aici componenetele unei structuri interioare ce identifică încă de foarte devreme haosul și violența - cartea începe cu o relatare despre găinile bolnave din gospodărie, ale căror picioare erau îngreunate de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
funcția precisă de a stabili o perspectivă ce focalizează esențialul, oferindu-i celui ce se știe murind șansa de a contempla și înțelege realitatea cu luciditate, semnalând incandescența ultimă a unui spirit înfrânt. Tot spre final se strecoară imperceptibil o melancolie ironică, haosului bolii nemairezistându-i nici măcar umorul macabru. Semnificația de profunzime a acestei confesiuni constă, totuși, în rolul său terapeutic. Straturi succesive ale interiorității se suprapun într-o confesiune ce revelează, pas cu pas, un tragic proces al devenirii, pe
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
moment dat, cu firescul fantasticului, femeie) între secolele al XVI-lea și al XX-lea, tonul conservă un subtil amestec de critică, umor și ironie, nuanțate prin câteva note subversive ce îi sporesc benefic incisivitatea. Fără a fi sedus de melancolia lui Orlando sau de suferințele sale în dragoste, biograful întotdeauna deviază cursul poveștii în clipa în care ea tinde să se așeze într-un model, adică să-i devină familiară cititorului, eșuând în previzibil. Despre Orlando s-a scris, până la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
inegalității inevitabile a creației, realismul tragic și lirismul dramatic, ca traiectorii existențialiste definitorii, păstrează într-o tensiune spectaculoasă câteva teme ce l-au transformat pe autor într-un veritabil vizionar al teatrului modern. Nostalgia bătrânului Sud și aerul dens al melancoliei devin repere în reprezentarea conflictului perpetuu dintre realitate și iluzie. Fie că e vorba despre pierderea tinereții (Blanche DuBois e un personaj paradigmatic în acest sens), despre criza valorilor familiale, ca în Pisica pe acoperișul fierbinte sau despre teama eșecului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin a cărui densitate își caută spațiile de refugiu și visare. Narațiunile sunt constant supuse presiunii obsesiei și nevrozelor, sunt supraîncărcate sonor și olfactiv și dau impresia unui flux copleșitor de senzații și conexiuni. Aerul de vagabond fericit alternează cu melancolia exilatului din paradisul american al începutului de secol XX, iar rătăcirile sale încep să reveleze, în straturi suprapuse, peisajele crude ce vor deveni reperele unui spirit convulsiv ce a marcat în literatură un nou cod moral și erotic. Primăvară neagră
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
eternilor chiloți tetra (la rândul lor imortalizați în metafora moartea pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și regret (Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe care nu pot să-l uit, și care mi-a fost mai mult decât un frate". De fapt, romanul este o dublă confesiune, a memoriei lui Rajić și a alter-ego-ului său, Čarnojević, cele două narațiuni fiind echilibrate doar de melancolia perpetuă ce domină ambele caractere, de altfel diferite. Copilăria pare a fi singurul capitol al complicatei biografii a lui Petar Rajić ce îi aparține în întregime, fără a fi alterată de invazia detaliilor din existența lui Čarnojević. "Bolile au fost
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka și eu aș vrea să ucid,/ dar de-i interzis,/ măcar să recit/ ce-ar fi astăzi de scris" (Prolog). Distanțarea de sine, melancolia bolnavă și izolarea sunt prezente ca trăsături expresioniste într-un imaginar poetic definit de inovații la nivelul limbajului și de preocuparea romantică pentru armonii sonore: "Nu sunt om, sângele mi-e lânced/ numai rouă/ din rumeni nori ce-n zări
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
răspunsul lor. Au cumpărat foarte multe lumânări mari și, după ce s-au închinat la icoane, promițând că vor reveni, au plecat. Stăteam și mă uitam în urma lor și nu știam ce să cred. Au venit așa, deodată, în liniștea acelei melancolii de toamnă târzie și m-au înviorat. A rămas drumul pustiu fără ei. M-am întors în biserică și exact atunci maica Iustina a venit să-mi spună că are nevoie de bani pentru două butelii, că vin muncitorii a
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
desigur, ca moldovean ce este, intră mai pronunțat în atmosfera târgului de provincie." Dacă prezența unui anumit decor, cu atmosfera specifică, ar fi suficientă pentru stabilirea descendentei poetice, câți autori, ca moldoveni ce sunt, n-ar fi eminescieni... Dar nuanțele melancoliei lui Ion Beldeanu sunt specifice, descendența bacoviană, suntem siguri, îl onorează. Exercițiul identificării formelor "resurecției bacoviene" este riscant, tocmai ca urmare a impecabilei demonstrații a existentei și mecanismului Complexului bacovian. Prin forma latentă și prin aceea manifestă a complexului său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o neobișnuită profunzime. Că a fost, chiar de la început, sortit să aibă o mare forță în a consolida trecerea eului prin lucruri. Și, tot prin dat, i-a fost să aibă fragilitatea petalei de floare albastră. Temperament încadrabil în "pustiul" melancoliei și caracter structurat pe antiteze (acele "antiteze care sunt însăși viața"), Eminescu, omul din căderea "în dincoace", a trăit acut, "sufocările" cercului strâmt, adesea mult prea sever, pentru ca abia "în dincolo", în "dreapta" posteritate, prin dovezile trecerii sale pământești, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea mult. Anghel Demetriescu, să luăm un singur exemplu, disociază tranșant "schizofrenia" între poezia genială și jurnalistica dementă, a unui nebun "nevindecabil". Maiorescu începe să distingă semne de "nebunie", bunăoară, în poezia Melancolie, fapt care a stârnit riposta lui Mite Kremnitz: "Nebunie? Poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie și Eminescu a prins adevăratul sens al lumii". "Criza sacrificială" e interpretată în analogie cu aceea christică, a ciobanului moldovean din Miorița și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult (v. 1455), are loc întâlnirea cu poezia lui George Bacovia, moment esențial, când se plămădește, de fapt, viitoarea carte de succes, Complexul Bacovia: "Abia acum îl descopăr cu adevărat pe Bacovia. Posedă o uimitoare putere, tristețea lui are densitatea melancoliei eminesciene fără nimic mimetic. Semnul artei mari: tristețea devine la Bacovia chemare sfâșietoare a vieții, o sete enormă de fericire care îndreaptă spre acel farmec depărtat și așteptat toată viața" (1783). Numere în labirint reprezintă, pentru cititorul contemporan, o lectură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a funcției transport, pe cîmp berze zece-cincisprezece, ciugulesc în fîșia arată, de la codificarea berzică a mediului la anularea lui, Măgura Odobești cu releul la cota 997 m ori 1001 m, douăzeci de km vest, val albăstrui pe coline, misterul și melancolia de Chirico din umbra bolovanului, șanțurile grapei, pînă și ghearele perechii de guguștiuci zvîcnite în sus, la trepidațiile masei feroviare, lunca mușuroaie de cîrtiță în versanți umbriți, sute de mușuroaie, deconcertant microrelief în desen social, garduri, goluri, ziduri, Mărășești soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei, cosmos pe potriva geamurilor, dacă aveai rame de ochelari pe potriva lor, cît să mai stea lună plină, cu luceafăr de ziuă treaptă de lumină? în combinație mortală iese un ajun de zi negru la răsărit, cumplitul soare negru hélas, Hugo! melancolie retorică, să placi, să displaci, să te împotrivești în neputințe, indiferent cît de mirifice condițiile de călătorie, Dagîța navetiști pentru Roman, neputințe, mai vorbești, după o noapte pierdută! noapte de dragoste pierdută, zice ea! băieți patru la animația peronului, locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că Revoluția a fost făcută de poporul revoltat. Pe de altă parte, 22% spuneau că Ceaușescu a fost cel mai bun conducător din istoria României, cel care a făcut cel mai mult bine, la mare distanță de Iliescu sau Constantinescu. Melancolia aceasta a fost observată și în alte țări ale Europei Centrale și de Est: 44% din unguri, 31% din cehi și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care povestea avea nevoie. Doru Tompea și Sorin Bocancea caută o altă cale Am observat că, în ultimii ani, de cele mai multe ori, dezbaterile pe tema comunismului cad, alunecă spre polemici de tipul bine-rău, însă dincolo de discursuri, dincolo de polemici, nostalgia există. Melancolia comunistă este un fenomen normal. Orice societate tinde în mod emergent să-și conserve trecutul. La noi, clasa politică s-a raportat nespecific la el. Unii au cerut un proces al comunismului, chiar simbolic, dar desfășurat în tribunale. Alții, împăciuitori
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Art, dr. phil. honoris causa al Universității Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau și al Universității Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meri diane, 1981; Ochiul și lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Ele mente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la lucru resursele noastre de compasiune. Tăcerea înțelegătoare, o mângâiere, o privire tandru cooperantă au darul de a atenua într-o nesperată proporție atrac ția abisului. O îmbrățișare venită la timp poate inhiba gândul sinucigaș, transformând disperarea precipitată într-o melancolie suportabilă. Nu poți face niciodată risipă de tandrețe, de „talentul“ esențial de a fi aproape, alături, împreună. Ar mai fi de spus și că disperarea nu trebuie nici disprețuită drept „slăbiciune“, nici condamnată drept „păcat“. Omul are dreptul (și destule
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizației terestre. Nu e vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile și temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curând legitimat de o imemorială lamentație, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic, privind spre viitorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fără provocări, eșecuri și constrângeri. Ne vom surâde pios unii altora, vom face din paloare singurul criteriu al vitalității și vom evacua orice formă de discernământ, ca nu cumva să stârnim suspine și melancolii. Nu vom mai fi nici prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și nu poate fi contrazis. E monumental și ridicol. Gestul e scenografic, privirea - oțelită. Stupiditate solemnă, cu irezistibil efect soporific. 4. Vorbitorul constructiv. Înțelege repede și are propuneri practice. Agitat, tonic, diurn până la insomnie. Nu crede în obstacole, dubii și melancolii. Vrea să te ajute, chiar dacă n-ai chef. Vrea fericirea tuturor. Îți explică, surâzând încurajator, că nu se poate face omletă fără să spargi ouăle. 5. Predicatorul. Te ceartă. Îți vrea binele, dar te crede inapt să-l obții. E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]