KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

Mi-ar face mare plăcere. Camera copilului era perfectă. Sigur că nu fusese făcută special pentru Alfie. Craig o decorase În timpul sarcinii foarte scurte a lui Chanel. —N-am putut s-o schimbăm. Ruby se uită În sus. Steluțe electronice micuțe străluceau pe tavanul albastru Închis. Era destulă lumină cât să observe pictura murală făcută de Craig cu Winnie the Pooh. În pătuțul lui, Alfie se dezvelise și dormea pe spate Îmbrăcat Într-o salopetă de pijama cu un model cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
În uralele mulțimii, Sam Îl Înfășă pe bebeluș Într-un prosop și-l puse la pieptul lui Ronnie. —Ce e? Întrebă cineva. Phil care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să vadă și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E un bebeluș fetiță! Ronnie stătea și se uita la fiica ei nou-născută cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

până la malul de nisip cald unde se topise plăcerea. Acum se odihnea, aș fi mers să mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care o femeie micuță stătea în fața unui război de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum mă așteptam, dar în dimineața asta pare puternică, are o privire vioaie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea în cea mai distantă depărtare; era un nor însângerat de asfințit. Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
că merg cum se cuvine, cu toată cuviința, făceam, fără s-o știu, pe măscăriciul, iar ceilalți râdeau și-și băteau joc de mine. Oare nu ți s-a-ntâmplat asta și ție, Orfeule? Deși nu, pentru că tu ești încă micuț și nu ai experiența vieții. Și-n plus ești câine. Dar ia spune-mi, Orfeule, vouă, câinilor, nu vi s-a-ntâmplat vreodată să vă credeți oameni, așa cum au existat oameni care s-au crezut câini? Ce viață, Orfeule, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
te iubește, chiar dacă tu nu o iubești. Mai bine e să te căsătorești ca să ți se cucerească ție iubirea decât ca să o cucerești tu. Caută pe cineva care să te iubească. Prin mintea lui Augusto trecu o viziune fulgerătoare a micuței călcătorese. Căci își făcuse iluzia că biata micuță se îndrăgostise de el. Când, în cele din urmă, se despărți de don Avito, Augusto se îndreptă spre Club. Voia să-și risipească ceața din cap și din inimă jucând o partidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
bine e să te căsătorești ca să ți se cucerească ție iubirea decât ca să o cucerești tu. Caută pe cineva care să te iubească. Prin mintea lui Augusto trecu o viziune fulgerătoare a micuței călcătorese. Căci își făcuse iluzia că biata micuță se îndrăgostise de el. Când, în cele din urmă, se despărți de don Avito, Augusto se îndreptă spre Club. Voia să-și risipească ceața din cap și din inimă jucând o partidă de șah cu Víctor. XIV Augusto observă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cu fața în flăcări. Și el, imobilizându-i brațele cu amândouă mâinile, o privi în ochi. Nu-i închide, Rosario, nu-i închide, pentru Dumnezeu! Deschide-i. Așa, așa, mai mult. Lasă-mă să mă văd în ei, atât de micuț... Și văzându-se pe sine în ochii aceia ca într-o oglindă vie, simți că prima exaltare i se domolea treptat. — Lasă-mă să mă văd în ei ca într-o oglindă, să mă văd așa de micuț... Doar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
atât de micuț... Și văzându-se pe sine în ochii aceia ca într-o oglindă vie, simți că prima exaltare i se domolea treptat. — Lasă-mă să mă văd în ei ca într-o oglindă, să mă văd așa de micuț... Doar așa voi ajunge să mă cunosc..., văzându-mă în ochii unei femei... Și oglinda îl privea într-un chip ciudat. Rosario se gândea: „Bărbatul ăsta nu mi se pare ca ăilalți; se vede că o fi nebun.“ Augusto se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto se simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor, camera începu să i se preschimbe în ceață văzând cu ochii; gândi: „Oare visez?“ Și se pomeni că Mauricio, în picioare și în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fiu el însuși la rându-i. Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

altă țară. În Germania, iubitorii de teatru și-au exprimat șocul și groaza. Dacă ar fi știut ce se petrecea, n-ar fi rămas tăcuți. O femeie a fost atât de afectată de situația Annei încât a insistat că măcar micuța evreică, cel puțin, ar fi trebuit lăsată în viață. Alții se regăseau în situațiile grele prezentate pe scenă. Și ei suferiseră sub conducerea Führerului. Dar piesa poate ajunge doar la un număr limitat de oameni. Un film este un fenomen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ascuns pe jumătate de o cameră digitală, mama rânjește aproape la fel de larg ca și fiica sa. —Zâmbește, strigă ei din nou, în timp ce capetele li se apropie pentru a vedea imaginea digitală a fiicei lor atârnând de statuia de bronz a micuței evreice. Madeleine mă ia de mână și începe să meargă. Nu mai sunt atât de irascibil, m-am liniștit de când m-am confesat. Nu îmi mai sare țandăra din orice. Dar tot nu are încredere în mine, mai ales într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Fima, dar gândește-te bine dacă nu complici viața acestui copil Încercând să-i fii tată de rezervă. Uneori mă gândesc... —Bikini, spuse Fima, costumul de baie a fost numit bikini cu gândul la sfârșitul lumii. Bikini e o insulă micuță din care au fost evacuați toți copiii și care a fost distrusă cu bombe atomice. A fost locul unde au testat terenul pentru sfârșitul lumii. În sudul Oceanului Pacific. Va trebui să căutăm altă insulă. Poate chiar un alt ocean. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În cabinetul doctorului Eitan. Fima cotrobăi prin buzunar și reuși să găsească o batistă mototolită, nu prea curată, pe care intenționa să i-o ofere Tamarei, ai cărei ochi erau plini de lacrimi. Dar din cutele batistei căzu un obiect micuț, pe care Fima nu-l observă. Tamar se aplecă, Îl ridică și Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
roage să apeleze la relațiile sale. Săptămâna viitoare vor năvăli peste el zugravii și vopsitorii pe care tatăl său i-a asmuțit asupra lui. Era oare mai bine să plece mâine În Cipru? În insulele Galápagos? Sau măcar la pensiunea micuță din Magdiel? Brusc, Fima Își schimbă părerea. Văzu situația Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși intervenise pentru a-l salva de orgia nocturnă. Cuvintele „insulă pustie“ Îi umplură inima de bucurie. Va fi minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
seara te-ai Întors entuziast și strălucitor pentru că ai reușit să-l prinzi pe profesorul Talmon cu o contradicție minoră. L-am ucis și am tăcut. Nici până În ziua de astăzi nu vreau să știu ce fac cu ei. Mai micuț decât un pui de găină. Îi aruncă În toaletă și trag apa după ei? Amândoi l-am omorât. Doar că tu nu ai vrut să știi când și unde și cum. Ai vrut numai să auzi de la mine că totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
propria sa mamă se apleca asupra lui și Îi cerea Înapoi bonețica albastră pe care o ascunsese. Dar ce-o făcea să creadă că el o luase? Și de ce era Yael sigură că fusese băiat? Poate din contră, fusese o micuță Yael, cu păr moale și lung, și cu fața Giulettei Masina? Întinse brațele pe masă și fără să se miște Își ascunse chipul obosit Între ele. I se părea că aude vocea nazală, pedagogică a profesorului Talmon, declarând că subtilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
unui adolescent confuz, cu fața plină de coșuri, nu unui om capabil să stea În fruntea unei țări aflate În plină criză și să o conducă pe drumul către pace. Mai târziu, Fima zăbovi o vreme În pragul unui magazin micuț de pantofi, care era și cizmărie, ca să inspire mirosul Înecăcios de cauciuc și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ale unei pisici. Casierul cel gras remarcă plin de tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În capul tău și mănâncă brânza. Până putrezește toată. Uneori se poate simți chiar puțin mirosul. Soldatul Îl corectă cu delicatețe: —Nu sunt viermi. Sunt microbi. De mărimea unui fir de nisip. Chiar și cu lupa de-abia pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În buzunar? Sau să chemi zugravii la el? Ceea ce demonstrează că Yael a avut dreptate. Ca de obicei. Că s-a născut având dreptate. Totuși, Își zise Fima cu amărăciune, ar fi putut să fie o fetiță. O Giulietta Masina micuță cu spate delicat și păr deschis la culoare și moale. Ar fi putut să o numească Liza, În memoria mamei sale, sau În varianta ebraică, Elișeva. Deși mai mult ca sigur că Yael s-ar fi Împotrivit. O femeie rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

sobă a devenit și el o amintire. Am mers și eu de câteva ori în spatele roabei ca să țin sacii și să ajut la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe, iar mama lui Felix, o femeie plinuță cu păr blond și ondulat, peste al cărei piept bluza sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

zece ani să-l transform într-o casă adevărată. Am schimbat ferestrele ca să intre lumina în partea întunecoasă și umedă de la subsol, am dărâmat peretele dintre cele două sufragerii mai mici pentru a face o singură încăpere și am transformat micuța grădină într-un fel de terasă în prelungirea camerei de zi. Toată mobila a fost luată la mâna a doua, dar am recondiționat, vopsit, acoperit și îmbrăcat totul încât să fie o prelungire a mea. Mi s-a rupt sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu în coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]