6,924 matches
-
nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În contact cu noii producători de capital, iar ceilalți - vă-nchipuiți - caută o legitimare“. „Dar se pare că Templierii ies la iveală după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
discret. V-am vorbit ca unui prieten“. „Știu să tac chiar mai bine decât dumneata. Îți mulțumesc, În orice caz, pentru Încredere, cu adevărat“. Și plecase. Belbo ieșise din Întâmplarea aceea mai Înseninat. Deplină victorie a astralei lui narativități asupra mizeriilor și a nerușinărilor lumii sublunare. În ziua următoare primise un telefon de la Agliè: „Trebuie să mă ierți, dragă prietene. Mă aflu În fața unei mici probleme. Dumneata știi că eu practic un comerț modest cu cărți de anticariat. Îmi sosește diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ștergându-și sudoarea de pe frunte cu mica batistă ce-i Împodobea buzunarul de sus al hainei. Trase aer În piept de două ori și-și duse la gură o pastilă albă. Apoi impuse tăcere. „Fraților, cavaleri. Ați văzut la ce mizerii a vrut să ne supună femeia asta. Să ne reculegem și să revenim la proiectul meu. Dați-mi o oră ca să mă duc cu prizonierul dincolo.“ Madame Olcott ieșise din joc, aplecată peste medium-ii ei, cu o durere aproape omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
taxiul la ora aceea o face ca să se ducă la el acasă, altfel e cel puțin un asasin, iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate peste tot, o mizerie, dacă ar fi depins de el, toți trebuiau puși la zid, și că era mai bun un ocol. Făcuse practic turul Parisului, lăsându-mă În sfârșit la numărul șapte al unei străzi singuratice. Nu figura nici un doctor Wagner acolo. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
este faptul că un oarecare ce se dă artist își etalează lucrarea care este efectul unor aruncături de vopsea dintr-un tub sau bidon și peste care eventual intervine “subtil” prin călcarea cu picioarele pline de noroi sau de alte mizerii a suportului proaspăt “pictat” și pe care “capodoperă” a executat-o în urma consumului unor substanțe psihoactive ”inspiratoare”, ci faptul că în unele cazuri lucrarea respectivă captează admirația unui public larg care ori este plictisit de existență ori este caracterizat de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
victoria, cu siguranță. Opinia Diavolului În ceea ce privește suferința este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea profundă, furia și mînia Împotriva lui Dumnezeu. În același timp, detestă nedreptatea socială. Avantajele incorecte de care se bucură cei bogați și mizeria În egală măsură arbitrară a celor săraci Îi micșorează bucuria produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că nervii noștri sînt În pioneze. Burdușită de cafea, asezonată cu un pic de Ecstasy, puștimea sparge ferestrele Navei Amiral! Dar Wakefield nu Înțelege ceva din tot protestul acesta. Să fie oare prosperitatea americană, de la cafea la brînză, sursa Întregii mizerii globale? La televizor, fluturași și țestoase care strigă lozinci stau față În față cu lanț de scutieri. Toți sînt uzi; ploaia continuă să cadă și se văd reflecții ciudate de la bălțile de pe stradă și de la picurii de ploaie pe obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ieșeam din celulă o dată pe săptămână să fac duș, iar în rest camera era plină de șobolani. După trei săptămâni de carantină am fost repartizat într-o cameră unde împărțeam două toalete și un duș cu alți 80 de oameni. Mizeria era insuportabilă. Dormeam pe niște paturi așezate pe trei nivele. Repartizarea paturilor o făcea șeful de cameră. Un deținut cu porecla Orbu, deoarece a rămas cu un ochi pe jumătate închis în urma unei încăierări cu cuțitele. Dacă ai ceva țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în umbră nici pe Matisse, nici pe Picasso. N-au jurat să admire nici o noutate. Se străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de exod al talentului românesc în alte limbi și în alte țări”, autorul apreciază că „scriitorii români nu și-au sacrificat, înstrăinîndu-se, caracteristica lor națională, Isvor al d-nei Bibescu, Chira și puțin cunoscuta la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după al Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-a manifestat - ca în cazul precedenților - în cadrul unor reviste de direcție, ci prin manifeste colective („Critica mizeriei”, „Dialectica dialecticii” ș.a.), expoziții plastice experimentale și prin plachete de versuri sau proză poematică). Unii reprezentanți ai „valului” doi (Stephan Roll, Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curînd la orizont, iar grămezile mele cresc Încontinuu, așa că procedez la cea mai logică soluție posibilă, În afară de rezolvarea lor efectivă: o sun pe Lisa. Cum naiba de te descurci cu toate astea? — Cu ce? Întreabă ea năucită. — Cu viața! Cu mizeriile pe care oamenii se Încăpățînează să ți le trimită. Cu facturile. Și taxele. Și cererile. Și cu hîrțogăria asta nenorocită. — Știu. E o porcărie, nu? Parcă o văd rînjind la celălalt capăt al firului. Bun venit În lumea reală. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Inchiziția nu e nici frica pe care am trăit-o acolo, nici umilința la care m-a supus. Răul cel mai mare a venit după aceea... Inchiziția mi-a smuls un văl de pe ochi. M-a făcut să văd câtă mizerie sufletească există. ― Lumea te judecă superficial, Galilei. Și trebuie să recunosc că, o vreme, și eu am simplificat. ― După părerea unora am scăpat cam ușor... cu toate că am dat un prost exemplu... Adică, nu am dreptul să iubesc pentru mine și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce se vedea pe el, și spera să-și poată ascunde cu puținul rămas mizeria în care se zbătea. Cineva, aflând ce i s-a întâmplat, s-a luat de el cu prilejul unei petreceri la curte, întrebându-l: - Prietene, ai reușit să faci rost de locul de veci? La care nobilul a avut inspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să facă de toate, spală, calcă, șterge praful, casa Întreagă e oglindă, celelalte pe care le-am avut erau murdare, de altfel, când mergi În străinătate Îți dai seama că popoarele subdezvoltate nu-și bat capul cu igiena, trăiesc În mizerie. Cred că asta ține de religie, descoperi gânditoare mama Carlottei. Îți aduci aminte ce mizerie era În India? Săraca Lucrezia a contactat o hepatită Îngrozitoare, Încă nu și-a revenit. — Eu nu Înțeleg de ce trebuie să mergi În vacanță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le-am avut erau murdare, de altfel, când mergi În străinătate Îți dai seama că popoarele subdezvoltate nu-și bat capul cu igiena, trăiesc În mizerie. Cred că asta ține de religie, descoperi gânditoare mama Carlottei. Îți aduci aminte ce mizerie era În India? Săraca Lucrezia a contactat o hepatită Îngrozitoare, Încă nu și-a revenit. — Eu nu Înțeleg de ce trebuie să mergi În vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt atât de exclusiviste. Noi, În vara asta, vom face o croazieră cu iola În Insulele Tonga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor, pentru salariul acela de mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la Nazzareno - o școală privată Îți dă mai multe garanții, nici nu se poate compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-a murit, măcar a devenit mai slab și chiar manevrabil. Or, Mitică Ionescu, bunicul lui Andrei, a fost o adevărată mană cerească. L-a cunoscut în 1981, când începuse cea mai cumplită perioadă a dictaturii lui Ceaușescu. Domneau foametea, mizeria, ura și suferința. Știa că e în el sângele lui Ioniță Bubosu și aproape că s-a bucurat văzându-l. Mitică era activist de multă vreme, însărcinat să vegheze peste soarta spitalelor din București. Adică mergea dimineața la un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge lichid, pare să fie infectat, îmi bag picioarele în mizeria asta de spital, unde te îmbolnăvești numai dacă intri să dai bună ziua. Am avut o pacientă acum câteva minute care avea exact chestia asta... Iuli îl privea cu ironie prefăcută, în realitate impresionată de vizita lui: - O fi venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]