6,604 matches
-
constatarea creșterii și întăririi influenței marilor grupuri ale serviciilor urbane în conducerea orașului. Pare incontestabil acum că un primar nu mai poate decide singur asupra orientării orașului său. La ora descentralizării, autonomia orașului se întemeiază pe capacitatea acestuia de a mobiliza diferiții actori locali, publici și privați, în elaborarea strategiilor colective de dezvoltare. Dar orașul apare subminat de neîncredere, fapt ilustrat de tendința cetățenilor de a se închide în ei și de a se proteja prin strategii de evitare, separare de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apariția unei "noi cetățenii". Cu sobrietate, sociologia și științele politice evidențiază ponderea politică, aflată în creștere, a orașelor la ora actuală, se întreabă asupra condițiilor în care orașul, nou "actor colectiv", ar putea constitui o adevărată "cetate". De ce problema urbanității mobilizează atât de mult visul nostru de instituire a democrației? Să se datoreze aceasta faptului că cetatea antică sau mișcarea comunală din Evul Mediu i-au fost leagăn 1? Ce argumente fac astăzi din această problemă una esențială? Contrar imaginii în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
menținerea ordinii. Pentru guvern, comuna trebuia să ofere opiniei publice un cadru de exprimare, fiind lipsită, fără îndoială, de puteri reale, dar susceptibilă să dezamorseze nemulțumirile populare. În fapt, începuturile industrializării, oportunitățile, dar și amenințările care au însoțit-o au mobilizat interesul populației pentru gestionarea treburilor comunei. Odată cu instituirea alegerilor, și primarii au descoperit gustul acțiunii. "Atacurile a căror țintă erau, pe drept sau pe nedrept, au început să-i intereseze mai puțin decât bucuria de a face, de a întreprinde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și cinci ani de dispute, dinamica proiectului social a câștigat în jocul de apărare a privilegiilor financiare deja dobândite 2. Orașul Paris a impus construirea metroului pentru a face dovada unei voințe politice suficiente, pentru a arăta că știe să mobilizeze expertiza tehnică și capacitatea de împrumut financiar necesare proiectului său. Dezbaterea asupra construirii metroului care avusese loc în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XIX-lea semnala prima tentativă de a controla pozitiv urbanizarea. Această atitudine se regăsește și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în care trăiau muncitorii. Igieniștii se plângeau că le lipsesc cererile din partea muncitorilor pentru a legitima doleanțele astfel încât statul sau municipalitatea să dezvolte servicii publice în acest sens. Or, exemplul care urmează arată că pentru muncitori era irațional să se mobilizeze în vederea satisfacerii unor astfel de revendicări. Muncitorii municipali ai serviciilor publice pariziene, odată ce erau diagnosticați cu tuberculoză, dispuneau, înainte de 1914, de o indemnizație de șomaj pe caz de boală pentru o perioadă între 6 și 12 luni, după care, imediat ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
același timp, s-a văzut că este o utopie ca statul să poată finanța accesul la proprietate al tuturor muncitorilor și angajaților din marile aglomerații urbane, exact acolo unde terenul era foarte scump. Mai mult, nici împrumuturile de la Creditul Funciar, mobilizate în virtutea acestui Plan, nu permiteau să se construiască atâtea locuințe. Astfel, evaluând efectele Planului curent, Paul Chombart de Lauwe critica indignat faptul că "toți acei oameni care nu aspirau decât să iasă din locuințele lor mizere prin orice mijloace au
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se întrevede cu greu o altă soluție la criza locuinței pe care o traversează astăzi civilizația noastră [...]"122. Aceasta se întâmpla fiindcă guvernarea nu dezvolta, chiar și a posteriori, o viziune politică și socială în privința a ceea ce se făcea? Tehnologia mobilizată în construirea marilor ansambluri nu era glorificată doar pentru performanțele sale intrinseci, sau pentru binefacerile economice. Dacă puterile publice s-au preocupat mai degrabă să construiască rapid și cu costuri mici cât mai multe locuințe cu putință decât să realizeze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
altora, ci trebuie să se situeze la același nivel ca și partenerii săi economici, direct în procesul de producție, de vreme ce proiectul său va fi realizat prin investiții publice (facilități) și ale investitorilor privați, pe care trebuie să încerce să-i mobilizeze. Negocierile se axează astfel pe următoarele fundamente: cutare investitor spune: "Ați prevăzut atâtea locuințe, de tipul cutare, în cutare loc al orașului, văd bine, dar în acest caz trebuie să-mi oferiți o bucată de pământ în plus, să realizez
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul că nu au mobilizat în sprijinul construcțiilor urbane decât un minimum de tehnică. "Tehnocrații nu se află la putere; când tehnocrații ajung să aibă putere de decizie, ei nu mai sunt ingineri, sunt administratori, mai exact, administratori incompetenți. În calitate de ingineri, ei pot să preconizeze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să facă dovada legitimității lor, asociațiile trebuie să se mobilizeze și să-și arate eficacitatea. Activismul lor putea fi benefic pentru acțiunea publică, dar în aceeași măsură putea degenera într-o continuă opoziție, ca singura modalitate de a arăta că există. "Multe asociații menționează Pierre Grémion -, căutând să se definească
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în %) Anii 1970 1976 1984 Fiscalitate 28,7 31,5 42,2 Transferuri 34,7 33,3 26,9 Împrumuturi 20,7 19,3 13,8 Alte venituri, încasări 15,9 15,9 17
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru exploatarea și investițiile în rețelele de transport colectiv urban -, care au dotat aleșii transporturilor cu o putere relativ autonomă față de colegii lor, susceptibilă să treacă peste coordonările de dorit. Integratori supremi ai politicilor locale, primarii ar trebui să se mobilizeze mai curând asupra chestiunilor privind deplasarea, decât pentru a promova marile proiecte de infrastructură"351. Dacă multimodalitatea 352 se prezintă ca o cheie a dezvoltării politicilor de deplasare urbană care trebuie să respecte mediul și exigențele mobilității, impresia care domină
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care prevede ca atunci când un oraș are un număr insuficient de locuințe sociale, în afară de sancțiunile financiare prevăzute, prefectul să poată lua locul primarului pentru a comanda construirea lor. Oare este rezonabil se întreabă primarii să se presupună că prefecții vor mobiliza mai bine decât ei actorii implicați în această problemă (servicii de stat, organisme HLM, arhitecți-urbaniști, asociații, asistenți sociali etc.)397? Aleșii critică mai curând slăbiciunile operaționale ale unei norme oarbe la diversitatea situațiilor din colectivitățile locale. "Cum să stabilești o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ambițiilor sale legate de orașul pe care îl conduce, trimite, în practică, la imaginea unui notabil clientelist, pivot al rețelelor politice și administrative în mecanismul istoriei politice locale? Dacă, după cum ne amintește Denis Segrestin, "a întreprinde este sinonim cu a mobiliza mijloace pentru alte scopuri și pe alte căi decât cele deja trasate de societate"449, spiritul întreprinzător nu se manifestă niciodată în zilele noastre, cu excepția câtorva primari din zona rurală, hotărâți să pună capăt somnului comunei lor, fapt care îi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea participării suscită circumspecția analiștilor. Raportată la idealul de asociere a unui număr mare de oameni la deciziile care privesc viitorul orașului, realitatea participării democratice este decepționantă. Cetățenii nu sunt mobilizați așa cum ar cere-o credibilizarea acestor dispozitive. În afară de profesioniști, reuniunile nu sunt frecventate decât de câțiva locuitori. E vorba cel mai adesea de obișnuiții ale căror interese, uneori chiar obsesii, nu apar ca având mize importante pentru cartier. Distanța între
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele decât cu cele ale noilor clase conducătoare apărute din dezvoltarea marilor organizații industriale și financiare. Denunțarea acestei iluzii, a acestei viclenii a științei transparente la interese convinsese rapid "forțele vii" mobilizate în mecanismele de consultare că ele nu serveau acolo decât la a cauționa o Putere ce ridiculiza participarea efectivă la gestionarea "schimbării"554. Anii 1970 vor face din tema puterii locale, a explorării căilor descentralizării o chestiune nevralgică. Critica planificării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
observă Charmes, este destul de des întâlnită atunci când un grup de locuitori din periurban sunt confruntați cu o problemă. În acest caz, se poate forma un „noi”. Mai mulți locuitori ai aceleiași zone și care au puține în comun se pot mobiliza temporar și pot face front comun. Ei pot, spre exemplu, să se unească pentru a lupta împotriva implementării unei infrastructuri dăunătoare sau pentru a apăra școala locală de proiectele de închidere susținute din diverse motive de serviciile de educație națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
În privința Eu-lui (sinelui) viitor, acesta, susțin psihologii, desemnează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. El concentrează ansamblul aspirațiilor, motivațiilor și obiectivelor individuale. În desfășurarea procesului de schimbare, persoanele optimiste își vor mobiliza la maxim resursele motivaționale și cognitive, cu atât mai mult cu cât acestea vor considera schimbarea o oportunitate de dezvoltare personală. Dacă am acceptat că schimbarea poate fi definită prin prisma conflictului sociocognitiv, conceput ca sursă de schimbare a individului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
geografic, cultural, economic este mai divers, cu atât serviciile organizației respective vor fi mai diversificate. Cuvântul de ordine aici este adaptabilitatea organizației la cerințele mediului extern. Principala funcție a organizației în acest sens va fi cea de adaptare 4 care mobilizează resursele pentru atingerea scopurilor urmărite. 3. Orientarea mediului față de organizație, ceea ce înseamnă că mediul, intern sau extern organizației, are capacitatea de a frâna sau favoriza dezvoltarea acesteia. De exemplu, susține Mintzberg (1979), competiția la nivelul intra sau interorganizațional poate determina
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Climatul organizațional include în egală măsură componente cognitive, afective și comportamentale ce se cer cunoscute și analizate la nivel managerial. În ceea ce ne privește, vom interpreta climatul organizațional ca fiind spiritul unei organizații, acea forță interioară a acesteia, capabilă să mobilizeze indivizii pentru angajarea în sarcină, să le accentueze atașamentul față de organizație sau, dimpotrivă, să le inducă comportamente de evitare. Stabilirea unei tipologii a climatului organizațional este strict dependentă de tipologia culturii organizaționale și, mai exact, de tipul de management asumat
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
înțelegându-se capacitatea ei de a funcționa și de a se dezvolta în parametrii optimi. La nivel educațional, o școală "sănătoasă" este caracterizată printr-un climat deschis, participativ care promovează și valorizează potențialul uman, relațiile de cooperare și competiție non-agresivă, mobilizează eforturile tuturor în sensul cercetării și autodeterminării. În viziunea noastră, la nivelul oricărei organizații, inclusiv al școlii, climatul poate fi în același timp cauză și efect al dezvoltării organizaționale. Este cauză în măsura în care considerăm factorul uman ca principal generator de idei
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în posibilitatea reală pe care o are managerul în a influența și controla comportamentul membrilor organizației. Șansele ca obiectivele organizaționale să fie îndeplinite sunt net mai mari în situația în care managerul deține atât autoritatea, cât și puterea de a mobiliza resursele umane. Orientările actuale ale managementului solicită mutarea accentului de pe structurile formale, spre funcții și relații, de pe latura strict administrativă, rațională, cognitiv-analitică, pe dimensiunea psihosocială, intuitivă, vizionară și acțională a conducerii. Definit fie ca artă sau știință a conducerii, fie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
domeniu, începând (în clasele mici) cu prof. Stan Cucu și terminând (în clasele mari) cu prof. Constantin Preda. Eram în clasa a VII-a (1943-1944). Am început anul școlar la istorie cu profesorul Preda, care, după vreo două săptămâni, este mobilizat pe front și suplinit de prof. Iancu Maxim, de asemenea bine pregătit ... (îl mai întâlnesc și acum prin Iași, la venerabila lui vârstă de 96 ani). Spre sfârșitul anului școlar, titularul prof. Preda, demobilizat temporar, își reia funcția și, vrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și al fiecărui cămin. Bucuros că pot să-mi concretizez idealul meu de învățător ... și încă în satul meu (datorită insistențelor mamei pe lângă secția de învățământ pe motiv că sunt necesar și ca sprijin al familiei în absența tatălui încă mobilizat), am plecat grăbit în oraș cu intenția de a găsi vreun mijloc de transport până în/sau măcar mai aproape de sat. Acum își are începutul evenimentul conjunctural. De abia ieșit din internatul școlii, mă întâlnesc cu colegul meu Mihai Prăvălici, dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
predestinare, în fatalitate, când, de atâtea ori ..., doar câteva secunde mi-au schimbat soarta ... mi-au indicat noua linie ce trebuie urmată ?! Eu nu am făcut decât ... am mai spus acest lucru și o să-l mai spun ... decât să-mi mobilizez puterea de muncă spre a corespunde noului obiectiv ... tot mai înalt, pe care destinul mi l-a scos în cale ... ultimul fiind, desigur, cel mai onorant, dar și cel mai consumant. VII. Cariera universitară Ani de ucenicie Când am pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]