4,567 matches
-
a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor. Începând cu anii 1470, amenințarea otomană în Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare a fost nevoit să uite divergențele sale cu regele poloniei Casimir IV Jagiellon. În 1485
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus "Jurământul de la Colomeea", prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei pentru provincia Pocuția. Spre deosebire de Principatul Moldovei, care era teritoriu independent, Pocuția, deși controlată de domnitorii moldoveni între 1387 și 1532, făcea parte de drept din regatul Polonei, pentru care regii puternici puteau cere domnitorilor slabi un omagiu. Această practică era obișnuită în Europa medievală și nu însemna decât că o parte din taxe reveneau regelui, iar
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
valea Siretului de valea Prutului. Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea de un total de doar 22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire pripită și nechibzuită. Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni au intrat drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în bucăți mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. În loc să-și folosească lăncile și spadele pentru a măcelări o oaste de
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
și/sau cu spadele vitejilor. Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte, însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
pe obraz ar fi avut un efect nu tocmai de întărire a încrederii și siguranței asupra nobililor polonezi care-l vedeau. Surpriza cea mare a bătaliei au fost cele trei steaguri militare ale regiunilor Cracovia, Liov și Sandomir capturate de moldoveni, plus nouă steaguri provinciale, la care se adăugau multe steaguri ale familiilor nobiliare. Aceasta însemna că a fost practic un măcel. Ioan Albert, care a avut inspirația de a nu intra în pădure cu cavalerii, a fost condus de garda
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
1812 și a rămas sub stăpânirea rușilor până în 1917. În 1918, Basarabia s-a unit cu România. În Uniunea Sovietică, autoritățile comuniste au luat în 1924 inițiativa creării RSSA Moldovenești în cadrul RSS Ucrainiene. Autoritățile au proclamat că limba vorbită de moldoveni este „limba moldovenească”, după cum pare, pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani a fost înlocuit cu o versiune a alfabetului chirilic, derivată din alfabetul
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
unei părți a populației băștinașe în România, deportările etnicilor români din Basarabia și încurajarea așezării în noua republică sovietică a cetățenilor din restul URSS-ului, a făcut ca în RSS Moldovenească să apară mari comunități de rusofoni. În perioada sovietică, moldovenii au fost încurajați să învețe limba rusă ca premisă obligatorie pentru accesul la învățământul superior, la un statut social și politic superior. Toate aceste acțiuni au dus la proliferarea împrumuturilor lingvistice rusești în limba băștinașilor. În perioada de existență a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
nu o cunoștea, ignorau și împiedicau studierea limbii ruse..., pentru a despărți Moldova sovietică de URSS”. Unul dintre promotorii moldovenismului, ideologul Ivan Ceban (Ivan Dmitrievici Ceban), avea să scrie în ziarul „Octombrie”: „Dușmanii norodului provăduie că nu-i așa norod - moldoveni, că moldovenii aieștea sunt rumîni, că modovenii nu au limba lor, că limba este numai un jargon al linghii romîne. ... Glorioasele organe ale NKVD au descoperit aiastă bandă de trădători și șpioni, care au vrut să restabilească în țara noastră
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
cunoștea, ignorau și împiedicau studierea limbii ruse..., pentru a despărți Moldova sovietică de URSS”. Unul dintre promotorii moldovenismului, ideologul Ivan Ceban (Ivan Dmitrievici Ceban), avea să scrie în ziarul „Octombrie”: „Dușmanii norodului provăduie că nu-i așa norod - moldoveni, că moldovenii aieștea sunt rumîni, că modovenii nu au limba lor, că limba este numai un jargon al linghii romîne. ... Glorioasele organe ale NKVD au descoperit aiastă bandă de trădători și șpioni, care au vrut să restabilească în țara noastră capitalismu” . „Succesul
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
limba lor, că limba este numai un jargon al linghii romîne. ... Glorioasele organe ale NKVD au descoperit aiastă bandă de trădători și șpioni, care au vrut să restabilească în țara noastră capitalismu” . „Succesul” repurtat de bolșevici în lupta cu românizarea moldovenilor avea să fie lăudat în articolul de fond din „Comsomolistu Moldovei” din 6 martie 1939. Sub titlul „Ortografia nouă a scrierii moldovenești” se scria: „Dușmanii norodului au vrut s-o rupă pe Moldova Sovietică din familia frățească a noroadelor Marii
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
niciodată câte ați făcut pentru mine", a replicat fotbalistul. Primul său club a fost Jiul Petroșani, un club care evolua în Divizia B, și care se chinuia să evite retrogradarea. Transferul său la FC Vaslui a mers ca uns, deoarece moldovenii se chinuiau să promoveze în primul eșalon românesc. În primul sezon, Vasluiul nu a reușit promovarea, fiind devansați în clasament de rivalii de la Poli Iași, însă în sezonul următor, Vasluiul sărbătorea prima lor participare în prima divizie. Vali Badea a
Valentin Badea () [Corola-website/Science/303711_a_305040]
-
Giuleștenii reușeau să câștige cu 1-0, însă Badea reușea să impresioneze prin dăruința sa de pe teren. Primul gol al său în Divizia A a venit în etapa următoare, împotriva Gloriei Bistrița. A urmat un tur dezastruos de campionat, în care moldovenii păreau ca și retrogradați (în etapa 14, doar 5 puncte strânse de echipa lui Rednic, fără nicio victorie). Însă în ultimul meci din tur, Vasluiul făcuse un meci de senzație, în care a fost foarte aproape să învingă campioana Steaua
Valentin Badea () [Corola-website/Science/303711_a_305040]
-
Un eveniment local marcant este hramul bisericii “Sf. Mihail” din satul Onișcani. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1334 de oameni, dintre care 51.27% - bărbați și 48.73% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 99.40% - moldoveni, 0.37% - ucraineni, 0.15% - ruși, 0.07% - găgăuzi. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Onișcani constituia 2210 oameni, dintre care 50.81% - bărbați și 49.19% - femei. Compoziția etnică a populației comunei: 95.93% - moldoveni
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
moldoveni, 0.37% - ucraineni, 0.15% - ruși, 0.07% - găgăuzi. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Onișcani constituia 2210 oameni, dintre care 50.81% - bărbați și 49.19% - femei. Compoziția etnică a populației comunei: 95.93% - moldoveni, 3.67% - ucraineni, 0.27% - ruși, 0.09% - găgăuzi, 0.05% - bulgari. În comuna Onișcani au fost înregistrate 844 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Pe vremea domnitorului Ștefan
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
Petru Rareș și cel al lui Ioan Zapolya. Mailat, ales căpitan al armatei, înconjoară Mediașul și începe asediul, el cere sprijin în oameni și armament și magistratului din Brașov, deși acest oraș se închinase lui Gritti. Între timp sosesc și moldoveni care vor fi însă, de partea lui Mailat și ajutat și de către medieșeni, Mailat reușește să-l captureze pe Gritti care va fi executat iar cei doi fii ai săi vor fi duși în Moldova unde Petru Rareș îi va
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
de cotitură în istoria Mănăstirii Hâncu este legat de anul 1816 cînd, din cauza creșterii numărului de viețuitori, prin hotărîrea Mitropolitului Chișinăului și al Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Schitul Hâncu devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni. Din 1819, în mănăstire se remarcă prezența a trei monahi ruși refugiați de pe timpul împărătesei Ecaterina II-a. În acei ani, după datele de
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
viețuitori, prin hotărîrea Mitropolitului Chișinăului și al Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Schitul Hâncu devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni. Din 1819, în mănăstire se remarcă prezența a trei monahi ruși refugiați de pe timpul împărătesei Ecaterina II-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuți, 242 mieluți mici, 22
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]