4,695 matches
-
care biruise lumea dușmanoasă, oameni care, pentru el, erau adevăratele fiare. * ...Anuca stătea închisă în casă,de câteva zile și plângea. Bătrânul Toma, căruia i se sfâșia inima de mila fetei, mai găsi totuși în el putere s-o mângâie, murmurând: - Liniștești-ti, Anuca... liniștești-ti, fata bunicului și nu mai plângi! .. Ai grijî di lăcrămi... di lăcrimi ai tătî viața nevoie, fata tatii! ..Di multi ori, mai mari nevoie ai de lăcrâmi ca di mâncari... Nu mai plângi, fata bunicului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Liniștești-ti, Anuca... liniștești-ti, fata bunicului și nu mai plângi! .. Ai grijî di lăcrămi... di lăcrimi ai tătî viața nevoie, fata tatii! ..Di multi ori, mai mari nevoie ai de lăcrâmi ca di mâncari... Nu mai plângi, fata bunicului! ..murmură el cu o amărăciune în suflet fără margini. Stătea tot timpul închisă în casă și nu patrundea nimeni la dânsa, nici măcar mătușa Domnica, sora lui Anton, care a rugat-o cu lacrimi în ochi... - Anuca, fata mamii, nu ti mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam dă târcoale... - Poate-l aduce dorul de locul unde-o crescut! ...zise Anton, Anuca zâmbi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și termine gândul că Anton îl privi zâmbind, și amândoi, străfulgerați de același gând, traseră cu coada ochiului la Anuca. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, se auzi din nou foarte aproape, în marginea pădurii. - I‟auză-l măi, parca ar jăli un om! murmură bătrânul uitându-se la limbile de foc, cum jucau în sobă. Ca un om jălești, măi! Numa‟ că‟i într-un grai necunoscut nouă. El așteaptă răspuns la chemările lui. Și iar bătrânul trase cu ochiul la Anuca. O clipă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oftând din toată ființa... Cât de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta‟i di băiețoasă! murmură bătrânul. Și râse în barbă, netezindu-și-o, mândru de vlăstarul neamului său. Acum se simte slab și, ar fi vrut să-l roage pe Anton s-o lase mai mult pe acasă, cu dânsul.. simțea că are nevoie de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune în tot trupul. Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă el, sub lăstăriș, și abia atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pierduse.. Soarele îi era mai bun, viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu glas gros, mohorât... - Suru l-a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă, mamă, care mi-ai dat viață, sacrificându-ți-o pe a ta, aș vrea să mă mai porți în pântec... Ție îți deschid inima, înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat... numa‟ tu mă poți îndruma!.. Apoi, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care-i intra încetul cu încetul în inimă, în tot trupul, dar și acoperit de rușine... intră în crâșmă ca o furtună, murmurând: - Tot a me‟ ai să cii, fa Anucă! Trântind ușa de perete, mare cât un mal, podelele scârțâiră jalnic sub greutatea pasului său, și se opri lângă tejghea. În crâșmă lăutarul le suspina din gură și din vioară, la ureche
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și, ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și-l închipuise pe Aidan mai degrabă genul lent și senzual, dar sexul cu el fusese una dintre cele mai puțin senzuale experiențe, și totuși printre cele mai incitante momente ale vieții ei. De obicei îmi ia mai mult timp, murmură el după, odihnindu-se în brațele ei. Dar suntem cam în întârziere și, la drept vorbind, îmi pierdusem răbdarea. Cred că am vrut să fac asta de când te-am văzut prima oară. —Cam cât de grăbit ești? Nieve își strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ricky ironic. Și de ce n-ar avea? E deșteaptă și arătoasă și știe exact ce vrea. La drept vorbind, însă, are și experiență. A lucrat la relații cu clienții în altă companie. Tot e un pas cam mare pentru ea, murmură Darcey gânditoare. În seara aceea, Neil o sună să-i spună că mai rămânea o noapte la Paris. Și cu toată explicația lui perfect rezonabilă cum că unul dintre clienți nu reușise să ajungă la întâlnire și-l rugase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
teama permanentă ca discuția să nu alunece spre chestii personale. Nu voia să vorbească despre nimic personal cu fostul său soț, care, i se părea ei, n-o prea iertase pe de-a-ntregul (lucru pe care îl înțelegea perfect). Și murmurând pentru sine cuvintele „fostul meu soț“, își dădu seama că încă nu-i venea să creadă că fusese măritată și apoi divorțată de omul care acum îi putea influența cariera. Viața ei alături de Neil părea că se petrecuse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Da, bravo, repetă Anna. Nu credeam c-o să nimerești răspunsul la ultima. De bine, de rău, am scos-o eu la capăt, spuse Darcey. Neil îi întinse mâna. —Te felicit. Ea se încruntă strângându-i mâna. — Știai răspunsul la ultima, murmură ea în timp ce Anna le mulțumea tuturor că au venit. Marmite. Când am... nu se poate să fi uitat... Ce să fi uitat? Mâna ei era încă într-a lui. —Păi... Îl privi țintă în ochi, dar privirea lui nu trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu fuseseră atât de multe scări, așa că, dacă o lua încet, totul avea să se rezolve. Dar apoi își privi mâna și realiză că începuse să se umfle și că nu era în stare să miște încheietura. Nu se poate, murmură ea. Nu se poate să fi fost atât de proastă și de neîndemânatică încât să-mi fi rupt mâna, nu? Nu aici. Nu acum. Atinse cu delicatețe partea umflată și icni din nou de durere. N-are rost să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea câte o mostră din fiecare - pe masa mare din mijlocul încăperii se aflau tot felul de pahare, tacâmuri, porțelanuri, suporturi de șervețele, fețe de masă, flori, scaune și perne, pe lângă darurile pentru invitații la cina din ajun. Sunt superbe, murmură Nieve luând în palmă unul din medalioanele-suvenir. Mă bucur că îți plac. Bun. Lorelei începu să aranjeze lucrurile atât de repede încât Nieve fu uluită. — Așa va arăta o masă. Făcu un pas în spate, lăsând-o pe Nieve să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care am crezut că luna va muri mergeam pe trotuar vânat de propria umbră am văzut un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ce? Roșcovanului nu-i venea să creadă: Avea căpățâna mai tare decât stejarul din care e făcută ușa unei mănăstiri de maici. Nu, acum n-o mai are. Roșcovanul se aplecă jos lângă mine. Cu un ochi spre oamenii săi, murmură: Ai armă? — Da, i-am răspuns. Uite ce e, n-avem nici o șansă aici, nici noi, și nici ea. Trebuie să facem rost de o barcă. — Și cum rămâne cu Six? Am Încheiat nasturii de la haină peste corpul gol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]