6,603 matches
-
mic de stat și pipernicit, care ucide la comandă, fără nici un fel de complicație teoretică. Zice că atunci când era mic toți îl chemau să le taie găinile și a rămas cu acest tic nevinovat. Un prinț ca mine trebuie din nefericire să aibă în suita sa și astfel de sicari. Am aici și un segretario di stato, un mic Machiavel, fiu al unui reputat arhitect Ioanide. Îl destinăm ca ministru de externe, deși e abia major. Băiat subțire, incapabil de maleficii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primului act, adică răpirea lui Hangerliu, restul avea mari șanse de succes. Căci nu era greu a transporta pe Hangerliu dintr-o parte a orașului în alta. Era o afacere de câteva minute. Și într-adevăr, formal, întreprinderea reuși, din nefericire fără a fi de vreun folos prințului mâncător de semințe de floarea-soarelui. Zece persoane de cea mai bună extracție, distribuite în cinci automobile luxoase, ocupară felurite poziții în fața porții cu portieră a închisorii. Patru dintre ele, dispuse alternativ lângă un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a putut fi de bună-credință, asta e principalul. G. Călinescu - Îți mulțumesc, tată! zise Tudorel. . - În caietul tău am descoperit o observație adevărată,care la început mi s-a părut surprinzătoare, aceea a asemănării între mine și tine, fatală din nefericire pentru tine. Amândoi ne-am născut cu impulsul de a forța cursul naturii, tu cu fapta imediată, eu cu proiecte de edificii. Tu ai eșuat brusc, eu eșuez cronic. Am fost aruncați amândoi în condiții deosebite, și aceeași energie fundamentală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era teamă că fiind găsit putea să slujească acuzării drept dovadă împotriva ta. . - Prin urmare, nu caietul în sine te-a indispus. . - În sensul în care ți-am vorbit, nu. O concepție de viațăsincer trăită, bună sau rea, e din nefericire un adevăr istoric. Nu te-am înțeles și nu te-am aprobat, asta e altceva. ("Nimeni nu te-ar aproba, gândi Ioanide, căci atunci și un criminal ar pretinde că are o concepție de viață. Dar pot eu să-ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complet ramolit). - A votre fils, nom de Dieu! . - Lequel? se informă numismatul, crezând că are mai mulți băieți, considerând probabil fetele ca fiind de sex masculin. Răspunsul telegramei veni prea târziu, în sensul că cel solicitat făcuse demersurile necesare, din nefericire fără . - Trebuie să-i salvăm viața ! . - Cui? (fr.). speranță de a obține un rezultat pozitiv, întrucît problema depășea sferele respective. Hangerlioaica se hotărî să ia taurul de coarne: ceru audiență la palat, urnind tot tribul ei. l se aduse la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
S-a dus să caute numărul. Gonzalv nu va fi ca toți oamenii decât când i se va da o catedră. Domnul Conțescu i-ar face un mare serviciu dacă l-ar ajuta, ar face alt om din el. . - Din nefericire, cumnatul meu e tot așa de încăpățînatîn chestiile de catedră. Am impresia că profesoratul universitar e un vițiu ca și morfinomania, de care e greu să te dezbari. L-ar ajuta, cu condiția să facă parte din familia lui, mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chibzuială. Primul logodnic a fost tuberculos și era și mai tânăr decât ea cu doi ani. Susținea că ea l-ar vindeca și că are obligația de a-l lua chiar bolnav, deoarece i-a promis. Băiatul a murit, din nefericire sau din fericire. Al doilea era un băiat, iar mai tânăr decât ea, care nu terminase liceul. Intrase târziu, din cauza greutăților de familie, și era în clasa a VI-a la vreo nouăsprezece ani. Deci minor. Ea avea vreo douăzeci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minister că va ieși în curând în Monitor decretul de destituire a profesorilor ostili Mișcării. G. Călinescu Pomponescu, cu un gest distrat, acceptă și acest pahar. - Ioanide e tare acum, conchise implacabilul Gulimă-nescu, numai el ar putea opri decretul. Din nefericire, e supărat pe dumneata. Ex-ministrul renunță a mai pofti la masă un oracol atât de sinistru și-i întinse mâna foarte obosit. Ar fi preferat să se întîlnească cu Ioanide. Pomponescu ar fi dorit să stea de vorbă pe larg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în bucățele mici. În loc de apă i se îngădui să soarbă puțină zeamă de lămâie îndulcită. - Cum te simți? Întrebă iarăși Gonzalv cu o tată obosită șicu ochii încercănați de îndoieli și nesomn. - Nițeluș mai binișor! Șopti în diminutive Conțescu. Din nefericire, bucuria lui fu de scurtă durată. Călduri de nesuferit îl aprinseră deodată, dureri în piept însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii chemați în grabă la consult fură de un acord deplin. Din cauza șederii pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vestea fără acoperămînt: - Nenorocitul, a intrat în agonie! . - Un om, comenta Gulimănescu, nu poate să se opunălegilor naturii, cu oricâtă voință. Uremia este uremie, cea mai grozavă boală, ce poate aici rezistența morală? . - Vom vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă: . - Ai aflat de accidentul lui Conțescu? . - Nu, zise acesta aproape impasibil. . - A avut un nou atac și, căzând, și-a scrântit un picior. - Ce nefericire! exclamă Gaittany, neputând să nu râdă în același timp. Toți cei de față, în afară de Gonzalv, râseră fără retenție. Această veselie ieșea din faptul că raportau accidentele și G. Călinescu remisiunile lui Conțescu la cazul Gonzalv, luând ca temă un Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
geograful era un biet muribund demn de milă, care, având o complexiune viguroasă prin ereditate, murea penibil în rate. Era deci o iluzie că se scoală de pe boală, ieșită din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire adesea în asemenea cazuri. La machine craque, adăuga conferențiarul, iar Suflețel traduse mitologic astfel această idee: - Atropos n-a tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea sa privește nu realitatea obiectivă, în ansamblu, ci mediul filistin, burghezia insensibilă la vibrațiile spiritului, chiar dacă în conștiința eroului sau chiar a autorului acest fapt nu se exprimă cu suficientă claritate. Nefericirea e că nonconformismul lui Ioanide se produce exclusiv în zona conștiinței, arhitectul nutrindu-se cu visul unei umanități desavîrșite, fără a se hotărî să lupte pentru realizarea lui. Iată drama sa... Dumitru MICU - Nicolae MANOLESCU, Literatrura română de azi, București
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preluarea de roluri de decizie sub diverse motive, în vreme ce unora senilizați în clișee sau nepricepuți li se încredințează răspunderi pe care nu le pot duce. Enumerarea ar putea continua, desigur, căci societatea noastră este plină de astfel de cazuri, din nefericire! Situațiile de acest gen scot în relief nu doar chestiuni de drepturi și libertăți, ci și problema profundă a demnității umane. Trebuie să observăm că societățile moderne, chiar și în condițiile exercitării fără cusur a drepturilor și libertăților prevăzute constituțional
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]
-
Pierre Hadot despre filozofia antică se poate observa o altă perspectivă prin exemplul poetului Holderlin, care în poemul Rinul conchide că fericirea este mai greu de suportat decăt opusul ei: “Dar fiecare cu măsura sa / căci greu e de suportat / Nefericirea; însă și mai grea e fericirea.” Cartea a II-a se deschide cu precizarea că virtutea este de două feluri : etică și dianoetică, cea din urmă fiind reluată ca temă predilectă în Cartea a VI-a unde Aristotel mai transmite
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
următor, atunci ne putem imagina teroriști capabili să distrugă milioane de vieți. În secolul XX, indivizi patologici ca Hitler, Stalin sau Pol Pot au avut nevoie de aparatul unui guvern totalitar pentru a ucide un număr mare de oameni. Din nefericire, în zilele noastre nu este deloc greu de imaginat că indivizi sau grupări extremiste ar putea ucide milioane de oameni fără instrumentele asigurate de guverne. Iată ce înseamnă "privatizarea războiului", iar fenomenul acesta reprezintă o schimbare dramatică în politica mondială
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Unu. Dacă mintea urcă dinspre multiple spre contemplarea Unului, deșertăciunea se dizolvă. Dacă mintea coboară spre contemplarea lucrurilor, a multiplelor, deșertăciunea coboară și ea ca o umbră fidelă. Drumul ascendent al minții este aducător de fericire, cel descendent aducător de nefericire. Primul instanțiază ființa, celălalt se desparte de ea. Dacă mai întăi mintea iscoditoare a Ecleziastului a inventariat sursele unei posibile fericiri care să izvorască din propriile izbănzi, și a constatat că acea fericire este repede trecătoare, acum inventariază sursele nefericirii
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
nefericire. Primul instanțiază ființa, celălalt se desparte de ea. Dacă mai întăi mintea iscoditoare a Ecleziastului a inventariat sursele unei posibile fericiri care să izvorască din propriile izbănzi, și a constatat că acea fericire este repede trecătoare, acum inventariază sursele nefericirii. Multiplele care nu-ți caută contrariul pentru ca împreună să fie semne pentru Ființă, sunt insuficiente lor înșile, prin urmare vor fi susceptibile de a intra sub cupola deșertăciunilor. Nu numai lucrurile sunt multiple, dar și visele, și, vai, și vorbele
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
fie semne pentru Ființă, sunt insuficiente lor înșile, prin urmare vor fi susceptibile de a intra sub cupola deșertăciunilor. Nu numai lucrurile sunt multiple, dar și visele, și, vai, și vorbele. Contemplarea și supracreditarea multiplelor aduce cu sine deznădejdea, durerea, nefericirea. Istoria este guvernată de nedreptate, de dizarmonie, de dezordine, de moarte. În istorie deci, să fie căutarea fericirii inutilă? Mai mult, fericirea să fie mai degrabă, asociată neființei decăt ființei? Și dacă așa stau lucrurile, este pentru că omul prin comportamentul
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
promisiunilor de veșnicie, crestăndu-mi pielea și scoțănd la iveală altfel de lacrimi. Plăng sănge. Iubirea mutilează, lăsănd cicatrici adănci. Cad rapid și dureros. Îmi doresc să zăresc iar, pămăntul, să mă izbesc și să mă împrăștii într o pulbere de nefericire, dar să mă opresc din cădere. Alunec printre umbre și rău, avănd ecoul unor sunete nenăscute bubuindu-mi în urechi. Mi-e dor de vocea ta dulce și caldă, atăt de caldă încăt ar putea să topească gheața care mi-
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
existenței umane. În acest caz, ne putem întreba dacă omul este fericit prin faptul că și-a atins scopurile fundamentale sau prin însăși activitatea de realizare a sensului său. Desigur, atingerea unui țel nu poate procura decăt fericire, iar nu nefericire. Într-un text oarecum testamentar, poetul Bacovia afirma: ,,Mi-am îndeplinit toate profețiile politice./ Sunt fericit.” Dar, pentru că sensul omului este complex, niciodată el, omul, nu-l va realiza pe deplin și, deci, niciodată fericirea lui nu va fi deplină
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
înalte, urmărite de intelectualii devotați cunoașterii și creației, pe lăngă faptul că se obțin mult mai dificultos, odată atinse, pot genera stări contradictorii, pe de o parte, de satisfacție, dar, pe de altă parte, și de regret sau chiar de nefericire, fie pentru că ei își dau seama de relativitatea plenitudinii lor în raport cu mirajul absolutului, care îi îndeamnă spre noi și noi orizonturi, fie întrucăt resimt și mai acut și mai dureros prăpastia dintre ei și cei rămași prizonieri în grota imaginată
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
interese, este artificial. Începe cu sine și se propagă pănă la cel mai îndepărtat actant social. Sentimentul victimizării prinde contur, toată lumea îi pare ostilă așa cum toată lumea îi pare fericită cănd evaluările școlare nu îi sunt favorabile. Fericirea celorlalți, cauza propriei nefericiri. De ce? Nimic mai simplu, a învăța a devenit o caznă și ce vină să fi avut tănărul să fie obligat la asemenea furci caudine?! Desigur, poziționare eronată, colimatorul nu a surprins cadrul care trebuia, privirea a căzut pe lăngă obiectul
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la întoarcerea ei nu se lasă luat în brațe, ci se zbate, se lovește încercând "să scape", fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie să transmită toată nefericirea acumulată, de teamă că nu este înțeles corect în încercările lui de a face față stresului. * ambivalent: Copilul este anxios după despărțirea de mamă; este afectat în timpul separării; ambivalent, când caută și evită simultan contactul cu mama. Mary Main extinde
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
1958 109 117 1959 149 171 Și aici se extind culturile de cacao și cafea, dar ne lipsesc cifrele, căci această regiune, deosebit de rămasă în urmă, este subadministrată. Subprefectura Epena are o producție de 5 t de cacao care, din nefericire, nu poate fi distribuită. Consumul Schema economică este simplistă: produse agricole de export, consum de bunuri de import, totul în mâna aceleiași companii la care se reduce ansamblul vieții economice. Aceasta este încă, în mare, structura actuală a nordului; deși
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]