5,657 matches
-
zâmbea și privea în jur. Printre privilegiații aflați în apropierea lui se strecurase Manlius, constructorul născut la Velitrae care plătise printr-un exil dezastruos prietenia lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și vechea lui nenorocire atrăsese atenția și compasiunea Împăratului. În timpul prizonieratului său, depinzând de darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obosiți. Nu le vei auzi niciodată glasul. Răspunsurile lor sunt blânde adieri ce-ți mângâie urechea și, pe neașteptate, apar în mintea ta, ca și cum ar fi gândurile tale. Dar tu să nu te pierzi în vraja aceasta, fiindcă dacă, din nenorocire, îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Locul I la campionatele regionale de juniori! Iată răsplata muncii mele Îndelungate și neobosite! Joi, vineri, sâmbătă nu am fost la școală, ca să mă pregătesc. Mi-am Întrecut concurentele și sunt mândră de mine, Însă, așa cum trebuie să zâmbesc la nenorocire, acum nu trebuie decât să zâmbesc, nu să fiu fericită. Cine știe ce Îmi rezervă viitorul și viața! Înainte, drumul este deschis! 6 martie 1960 (duminică) Se apropie clipa hotărâtoare a campionatului republican. Azi, dușmanii mi-au interzis să evoluez În pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O, Dinu, dac-ai ști ce bine-i lângă tine! 22 martie 1960 (marți) Azi mi-am făcut o fisură la același picior la care m-am găurit. Am suferit o Întreagă tragedie sufletească. Dar cum totdeauna o fericire urmează nenorocirii, Dinu a venit „din proprie inițiativă“ Împreună cu Șerban să mă viziteze și și-a exprimat dorința de a veni mâine la 11 ca să-mi spună ceva strict personal. Doamne, n-o fi vreo iluzie de izbândă? Dacă mă iubește? Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă la patinoar, mă plimbam singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care mă avânt, iar publicul mă entuziasmează, nu-mi place la concursuri, pentru că știu că după aceea voi suferi cu siguranță din pricina nedreptăților. În orice caz, În ziua aceea, eram foarte tristă. Și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Uneori, e bine ca poetul să privească lucrurile așa cum sunt, altfel ar Înnebuni. Așa că, dragă Mircea, poți Înțelege acum ce am simțit când am văzut-o pe Lora chinuindu-se din cauza mea. Începe să mă obsedeze gândul că provoc numai nenorocire celor din jur. Și sunt sigură că nu este așa! Ce idei contradictorii! Poate am Înnebunit! De câte ori m-am gândit că ar fi cazul să iubesc și eu pe cineva, m-am uitat În jur și am găsit numai caractere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la ceas, doar-doar va trece mai iute timpul de scris. Du-te dracului! Dacă nu ești În stare să scoți nimic din tine, du-te dracului! Dar să nu te mai prind că visezi, că vrei toate fericirile și toate nenorocirile, că te zbați ca un pește turbat! Dacă nu poți să renunți la astea, atunci bagă-le pe hârtie, oricât de greu ți se pare scrisul. Tâmpito! 9 septembrie 1964 Multe au trecut prin sufletul și prin viața mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i fi pe plac, de parcă ar fi fost prieteni vechi, separați de nenorocirile războiului. Spune, copile... Te simți bine? Se uită la cămașa și la șortul lui Jim, zdrențuite, la picioarele lui goale, acoperite cu murdărie și bube. — Lagărul Lunghua? Cred că a fost dur. Jim se uită apatic la eurasiatic. În ciuda zîmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoldurile și umerii În culcușul Îngust pe care Îl lăsase În urmă. Văzuți din poziția doamnei Vincent, ultimii trei ani păreau să se deosebească În mod subtil; chiar și cîțiva pași Într-o cameră mică generau un război separat, o nenorocire În plus pentru această femeie cu un bărbat plictisit și un copil bolnav. GÎndindu-se cu afecțiune la doamna Vincent, Jim ar fi dorit să mai fie Încă Împreună. Îi lipseau doctorul Ransome și doamna Pearce și grupul de bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În comă hepatică și În următoarele ore a Încetat din viață... Tu, care stai smirnă fără să scoți un cuvânt. Taică-tu Îți trage una după ceafă. Începi să plângi. Plânge și mama, plânge și tata. A murit Stalin. E nenorocire mare, jale de necuprins. Dar nu durează mult. Două, trei scatoalce și ai scăpat. Alergi deja pe stradă și te așezi la coada de la găzărie. Acolo toată lumea cumpără gaz plângând. Mai plângi și tu o dată, dar fără să-ți tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
murit. În plus, Ady Zuckerman era și secretarul U.T.M pe liceu. Tocmai acum, când a Început lupta pentru coexistența pașnică a popoarelor, o bestie l-a asasinat pe Kennedy. Cuvântul „bestie” Îți șuieră În cap precum foreza dentistului. Nenorocirea se amestecă cu mirosul de cuișoare al pansamentului care Îți dezinfectează locul cariat și de câte ori de acum Încolo vei mânca plăcinte cu mere, aromată cu scorțișoare sau cuișoare, Îți vei aminti de Președintele Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ar zice că ai Înnebunit, mai ales după visul cu șahinșahul. Poate că iubitei tale i-ar părea rău după tine, dar numai o vreme. Ar găsi ea pe altul până la urmă. Ai tăi, dacă ar afla o astfel de nenorocire, ar rămâne muți, dar parcă Îl vezi pe taică-tu cum ar spune că l-ai făcut de râs În fața lumii cu sinuciderea asta. Ideea că moartea e aproape te ține treaz și limpede ca și cristalul casetei În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
organe. Peste 100.000 de locuitori ai Bucureștiului și-au manifestat Încrederea și devotamentul nețărmurit față de politica Partidului Comunist și a Guvernului țării, hotărârea de a face zid În jurul conducerii de partid și de stat. Tu nu poți Înțelege toată nenorocirea asta. Nu poți pricepe cum țări socialiste pot cotropi o altă țară socialistă. Ceva se clatină. Ceaușescu te irită prin cuvântarea lui bâlbâită, zbierată, dar ai și o oarecare Înțelegere și simpatie pentru el. Amestecul ăsta de cald și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Poporului, că nici nu-i băga În seamă când trecea pe acolo, dar Casa Poporului e frumoasă, e mai mare ca piramidele, dom’le, se vede și din satelit, așa Îți spune. Doamne, dacă nu era Ceaușeasca nu se Întâmplau nenorocirile astea, Ceaușeasca e de vină, dom’le. V-o spun p’a dreaptă. Ea conducea, nu el. Taci și asculți gândurile colegului tău de siloz, de carte de imobil. (Peste doi ani va vinde apartamentul și va pleca undeva Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fie și mai atrasă de el. Îi spuse că nu i se părea nici pe departe că sărise calul și că Înțelegea de ce cineva ar vrea să intre Într-o ramură a medicinei În care bucuria depășește considerabil durerea și nenorocirea. Și presupun că, de când ți-ai pierdut părinții, ai avut tu destulă durere de dus oricum. Privi cum Sam evită un mic trecător aiurit. —Hei, micuțule, spuse el Îngenunchind și mângâindu-l pe cap. Unde ți-e mama? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pagină: „Claudia pierde copilul“. —Doamne Sfinte, zise Ruby șocată cu-adevărat. Nu-i păsa prea tare de femeia asta și nici nu i se părea cea mai bună mamă din lume, dar nu i-ar fi dorit niciodată o așa nenorocire. — Ce oribil! Am uitat să-ți zic că a trecut pe-aici zilele trecute ca să-și cumpere un costum de baie pentru gravide. Citi mai departe articolul. Se pare că Claudia intrase În travaliu prematur sâmbătă dimineața. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă e una deschisă. „E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le folosești, uzul le deteriorează și ajunge să distrugă orice frumusețe. Funcția cea mai nobilă a obiectelor e să fie contemplate. Ce frumoasă e o portocală înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aproape doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și s-a-ntâlnit nas în nas cu bădăranul ăla de Martín. Ăsta, văzându-l în doliu, a rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-i iubeam, cu care m-am căsătorit de plăcere! Dar ăstuia? Clistir? Eu? Ce să spun...!“ — E fantastic totul! — Nu, istoric. Și-au sosit un frate și-o soră ai lui don Eloíno, și cel dintâi zicea, copleșit de nenorocire: „Să se căsătorească fratele meu, fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za, cu o madam Sinfo!“ Era îngrozit. Iar văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă duc și să-i ofer ajutorul meu pecuniar, dat fiind că Dumnezeu m-a dăruit cu avere. — Bănuiesc restul, don Antonio. — Nu contează. M-am dus s-o văd. Imaginează-ți prima noastră întrevedere. Ne-am plâns unul altuia nenorocirile, căci era o nenorocire comună. Îmi ziceam: „Așadar pentru nevasta mea și-a lăsat-o bărbatul acela pe-a lui“, și simțeam, de ce să nu-ți mărturisesc adevărul, o anumită satisfacție intimă, ceva inexplicabil, de parcă eu aș fi știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i ofer ajutorul meu pecuniar, dat fiind că Dumnezeu m-a dăruit cu avere. — Bănuiesc restul, don Antonio. — Nu contează. M-am dus s-o văd. Imaginează-ți prima noastră întrevedere. Ne-am plâns unul altuia nenorocirile, căci era o nenorocire comună. Îmi ziceam: „Așadar pentru nevasta mea și-a lăsat-o bărbatul acela pe-a lui“, și simțeam, de ce să nu-ți mărturisesc adevărul, o anumită satisfacție intimă, ceva inexplicabil, de parcă eu aș fi știut să aleg mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera fericirea? Fericirea trebuie să ți-o digeri! Și dacă Eugenia îmi spune că da, mă acceptă, atunci... a învins psihologia! Trăiască psihologia! Dar nu, nu nu! Nu mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]