5,043 matches
-
-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului. Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul, Transilvania, și Moldova. În aceste împrejurări tragice, oastea Țării Românești a fost înfrântă, pe câmpul de luptă aflându-și sfârșitul și voievodul muntean, alături de cei doi fii ai săi Radu și Mihail. Urmările campaniei militare otomane din acel an sunt groaznice: în Banat sunt prădate părțile Lugojului. Din
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
Românești a fost înfrântă, pe câmpul de luptă aflându-și sfârșitul și voievodul muntean, alături de cei doi fii ai săi Radu și Mihail. Urmările campaniei militare otomane din acel an sunt groaznice: în Banat sunt prădate părțile Lugojului. Din Banat, oștile sultanului intră în Transilvania pe la Porțile de Fier și pradă regiunea Orăștiei. Este asediată Cetatea Albă, dar fără succes, oastea lui Alexandru cel Bun reușind să respingă pe atacatori. Brașovul este cucerit și prădat infiorător, întreg senatul orașului fiind dus
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
Radu și Mihail. Urmările campaniei militare otomane din acel an sunt groaznice: în Banat sunt prădate părțile Lugojului. Din Banat, oștile sultanului intră în Transilvania pe la Porțile de Fier și pradă regiunea Orăștiei. Este asediată Cetatea Albă, dar fără succes, oastea lui Alexandru cel Bun reușind să respingă pe atacatori. Brașovul este cucerit și prădat infiorător, întreg senatul orașului fiind dus în captivitate. Succesiunea la tronul Țării Românești este asigurată de fratele lui , Radu Praznaglava.
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
plecat din Montbéliard în aprilie 1396 și au ajuns la Viena în cursul lunilor mai și iunie, iar la Buda în iulie. Deși era ortodox, domnul Țării Românești Mircea cel Bătrân, s-a alăturat de asemenea cu un corp de oaste la expediția cruciată. La fel ca și în cazul Ungariei, Țara Românească se afla în acel moment la granița dintre creștinism și islamism. Mircea cel Bătrân și soldații săi erau familiarizați deja cu stratagemele otomanilor, muntenii reușind să-l înfrângă
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman și sârbii se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanță de prima linie. Cavaleriștii francezi îmbrăcați în armuri grele au atacat spre primele linii otomane, dar au fost nevoiți să descalece în fața liniei de țepușe. Aici au început să smulgă
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: "”Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
țării să prade și să jefuiască; și grăbiți-vă cât mai iute, ziua și noaptea, să-mi veniți în ajutor; căci dacă nouă ne va fi rău, vouă are să va fie și mai rău, și cât puteți, grăbiți-vă; câtă oaste puteți ridica în grabă, să vie; iar câtă nu este gata, o veți trimite în urmă. Să sosească iute. Altfel să nu faceți [...]“, iar într-alta „[...] dacă e să mă ajutați, veniți mai iute, căci turcii sunt pe drum de
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
și prin el regelui maghiar, ba mai mult, îl anunță că, în momentul în care va sosi armata maghiară și odată cu ea și pretendentul turc Daud Celebi, îl va părăsi pe sultan și va face chiar ca o parte din oastea acestuia să treacă alături de pretendentul amintit justificând trădarea prin faptul că „[...] de multe ori m-au înșelat turcii pe mine acum vreau să le fac și eu tot așa; pe Dumnezeul meu că nu va rămânea nici sămânță de ei
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
mereu amânată de Basarab), celelalte cad de la sine. Un alt motiv pentru retragerea pe cel mai scurt drum a fost considerat cel al înfometării armatei (lucru menționat chiar în Cronica pictată). Constantin Rezachevici se îndoiește însă de acest lucru, deoarece oastea maghiară avea obiceiul să poarte provizii în campaniile sale și consideră motivul drept pretext pentru a ascunde adevărarele cauze ale înfrângerii. Constantin Rezachevici menționează în plus relațiile extrem de încordate între Carol Robert și sibieni. În 1324 avusese loc un conflict
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează brașovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc, și am trimis domnia mea pe boierii și oastea domniei mele în ținutul Ardealului și mult rău și pradă au făcut [...]". După expediția otomană eșuată asupra Vienei din toamna aceluiași an, Moise își recalculează poziția vis-à-vis de obediența față de Soliman Magnificul și încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand I al
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
Slatina, unde erau tabăra și trupele cumantului său, Barbu al II-lea Craiovescu cu care se întâlnește în ziua de 28 aceeași lună. Pe 29 august 1530 în luptele de la Viișoara de lângă Slatina, Moise și Barbu Craiovescu sunt uciși și oastea spulberată. Mormântul lui , alături de cel al cumnatului său, se află la Mănăstirea Bistrița, ctitorie a Craioveștilor. Domnia lui Moise poate fi luată drept o domnie model a timpului său: scurtă, oscilantă, măcinată de lupte interne între diversele fracțiuni nobiliare și
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
un împricinat a cărui cerere a fost respinsă de o curte scoțiană va putea în viitor face apel la tribunalele engleze, John Balliol intră în alianță cu regele Franței, adversar al lui Eduard din pricina Gasconiei. Atunci, Eduard a intrat cu oastea sa în Scoția și l-a făcut prizonier pe Balliol. Impuse Scoției acele legi engleze care-i erau dragi și pe care le admira. Se izbi de o rezistență neașteptată, nu din partea baronilor, ci a poporului scoțian, care, sub conducerea
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
în cuiburile legionare (titluri de cursuri: „Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară”, „Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară”, etc. - C. Z. Codreanu: "Cărticica șefului de cuib"). Pentru Codreanu, "„Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o școală și o oaste, decât un partid politic”". Fapt este că uniformele, cămășile verzi cu diagonală și pistol la șold copiate după uniformele "cămășile negre" fasciste-italiene și "cămășile brune" ale SA din Germania, precum și frazeologia mistic-religioasă, patriotardă-xenofobă ("pericolul reprezentat" - în viziunea codrenistă - "de democrația
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
au folosit nemulțumirile boierilor și pârile regelui Suediei, Carol al XII-lea, și au obținut înlocuirea lui cu Dimitrie Cantemir în 1710, pentru ca sa fie reîntronat în 1711, după ce Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia. În timpul acestei domnii a obținut expulzarea oștilor suedeze și poloneze, care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova. În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele "Szatmár" (Satu Mare) și "Szabolcs". În luna aprilie sau mai, pe dealul Bobâlna (în maghiară "Bábolna") s-a adunat o oaste de țărani români și mahiari, sprijinită de mii de locuitori ai orașelor, de lucrătorii de la Ocnele din Dej, Sic, Cojocna, și de unele elemente ale micii nobilimi, și au construit o tabără după model husit. La sfârșitul lunii iunie 1437
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
de îndoctrinare în cuiburile legionare (titluri de cursuri: „Afinitatea între fascism și ”, „Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară”, etc. - C. Z. Codreanu: "Cărticica șefului de cuib"). Pentru Codreanu, "„Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o școală și o oaste, decât un partid politic”". Fapt este că uniformele, cămășile verzi cu diagonală și pistol la șold copiate după uniformele "cămășile negre" fasciste-italiene și "cămășile brune" ale SA din Germania, precum și frazeologia mistic-religioasă, patriotardă-xenofobă ("pericolul reprezentat" - în viziunea codrenistă - "de democrația
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
a fost necesară din cauza marilor moșii regale. Administrația a fost organizată în jurul cetăților. În fruntea comitatului regal se afla jupânul "(comes)". El strângea impozitele regale, având dreptul la o treime din sumă, din care organiza - ajutat de "locotenet (maior exercitus)" - oaste în caz de nevoie. Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar în judecate "magistratul regal." "Száznagy" conducea slugile semilibere "specializate" - "locuitori de cetate". Armata comitatului era condusă de jupân sau de locotenent
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
cu fiii săi, în Moldova și cum anume nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365. Cronicarul Ioan de Târnave consemna: Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma regală acordată lui Balc de
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
cum anume nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365. Cronicarul Ioan de Târnave consemna: Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră în Moldova. Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu izbutesc, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: "„Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”". Mănăstirea Bogdana de la
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
subzistență asupra celei de piață, prin înzestrarea producătorului direct cu utilaje de producție, în timp ce pământul este în general proprietatea cu caracter personal a stăpânului domeniului (boier, nobil) care are diverse grade de autoritate asupra producătorului direct, asigurată prin constrângerea extraeconomică (oștile, arnăuții, ceaușii, pandurii), și prin nivelul scăzut al tehnicii dar ridicat al nesiguranței, care obligă producătorul să apeleze la stăpân. Mai general, feudalismul este un sistem de organizare a societății bazat pe patru caracteristici: Geneza acestei orânduiri a avut loc
Feudalism () [Corola-website/Science/299103_a_300432]
-
aurum terre illius optimum esset". Lucrarea Gesta Hungarorum al lui Anonymus îl numește "", un anume blac" (Gelou quidam blachus)", și ne spune că el stăpânea ("dominium tenebat") o țară locuită de români și slavi ("blasij et sclaui"). În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
Transilvania sfâșiată de luptele dintre cei doi pretendenți la tron, pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni. În vara anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeosebi Sibiul și Brașovul, trecuseră de partea lui Ferdinand). La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra oștii lui Ferdinand de Habsburg, capturând
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeosebi Sibiul și Brașovul, trecuseră de partea lui Ferdinand). La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra oștii lui Ferdinand de Habsburg, capturând printre altele și 50 de tunuri mari „de spijă” (fontă). După aceasta, le impune brașovenilor o contribuție de război de 4.000 de florini (sumă foarte mare pentru acea epocă) și supune definitiv și cetatea
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
deoarece suma împrumutată de coroana poloneză nu a fost niciodată returnată în întregime. Deși inițial Petru Rareș a obținut câteva victorii și ocupase aproape în întregime Pocuția, în final a fost învins în Bătălia de la Obertin (22 august 1531) de către oastea poloneză condusă de hatmanul Jan Tarnowski. Prin politica sa independentă, Petru Rareș își atrase însă mânia turcilor, la acea dată în plină expansiune spre centrul Europei. Trei fapte au cântărit mult în hotărârea sultanului Soliman I "Magnificul" (1520-1566) de a
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]