5,154 matches
-
raportarea și ea necesară la timp aduce cele două sensuri la același nivel: altfel nu ar mai fi posibilă nici simpla construcție de judecăți "bine formate". Dar regula este aceea a poziționării ierarhice, în felul precizat, a celor două sensuri ontologice, respectiv logice. Poate că nu întâmplător ontologia a căpătat o poziție structurantă pentru discursul filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o "logică" (un fel de sintaxă, socotită ontologie formală) și o interpretare a acestei logici, variabilele ei primind anumite valori (un fel de semantică, socotită ontologie materială); așa stau lucrurile, de exemplu, și în fenomenologia husserliană. Oricum, sensul de "rang ontologic" este fundamental pentru orice reconstrucție filosofică. O cercetare a elementelor din construcția unei ontologii și a elementelor dintr-o logică ar putea scoate la iveală ierarhii ale elementelor în cauză; și nu este vorba doar despre o simplă ierarhie în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologii și a elementelor dintr-o logică ar putea scoate la iveală ierarhii ale elementelor în cauză; și nu este vorba doar despre o simplă ierarhie în două înălțimi, ci despre ierarhii complicate, subordonate, totuși, acestui sens originar de ierarhie ontologică: substanță primă, însușire, și celui de ierarhie logică: subiect ca individual (substanță primă), predicat ca universal (însușire de maximă generalitate). S-a ieșit uneori din această constrângere exprimată de ierarhia originară, de sens ontologic și totodată logic, prin gândul despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, acestui sens originar de ierarhie ontologică: substanță primă, însușire, și celui de ierarhie logică: subiect ca individual (substanță primă), predicat ca universal (însușire de maximă generalitate). S-a ieșit uneori din această constrângere exprimată de ierarhia originară, de sens ontologic și totodată logic, prin gândul despre universal ca un fel de individual, așadar nu doar ca un general maxim (extrem). O asemenea întâmplare are, totuși, o condiționare: jocul timpului între cele două sensuri fapt-de-a- fi-"acesta" și fel-de-a-fi-"așa" pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De aici, mai departe, au devenit posibile fel de fel de operații, de la identificarea univesalului cu Dumnezeu, până la gândul despre orice lucru ca un fel de universal-individual, ca un fel de Unul. Dar tot de aici și ierarhiile sau rangurile ontologice, chiar cele intermediare fiind socotite Unul, sau unitare după modelul Unului (pur), nu după cel al unității (socotită convențională, legată, cumva, de multiplu, dar mai cu seamă datorită preeminenței ontologice postulate a Unului). Poate că în nici o consecință a timporizării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de Unul. Dar tot de aici și ierarhiile sau rangurile ontologice, chiar cele intermediare fiind socotite Unul, sau unitare după modelul Unului (pur), nu după cel al unității (socotită convențională, legată, cumva, de multiplu, dar mai cu seamă datorită preeminenței ontologice postulate a Unului). Poate că în nici o consecință a timporizării secunde a subiectului și predicatului jocul timpului nu iese cu mai multă putere în evidență decât în raportul Unului cu multiplul. Nu voi consacra spațiu acestei probleme, fiindcă atunci când ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care capătă, prin urmare, ea însăși sensul de "autor". Oricum, prezența conștiinței este cu totul firească din clipa operării celei de-a doua timporizări. Mai mult, conștiința devine o autoritate, adică o instanță investită cu sensul celui mai înalt rang ontologic și logic, anume acela al individualului (subiectului, substanței prime, Unului). Această conștiință, în esența sa timp, va regla tot ce se află în raza timporizării inițiale și secunde, în acest mod devenind funcțională, deplin, dictatura judicativului. Conștiința, astfel înzestrată, devine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altfel decât ca survenire a propriului "meu" viitor ca moarte: iată-mă constrâns să nu pot căpăta încă înălțime către non-judicativ. O suprapunere de sensuri, avem mai sus, care este simptomatică pentru covârșitoarea preluare și prelucrare judicativă a acestor "teme ontologice", aparținând unei ontologii formale sau materiale. Desigur, s-ar putea obiecta că aici este vorba despre un abuz de raporturi, datorat unei neînțelegeri a ierarhiilor logice și ontologice în funcțiune ("autorizate"); în fond, ființarea căreia i se revelează ființa Celuilalt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care este simptomatică pentru covârșitoarea preluare și prelucrare judicativă a acestor "teme ontologice", aparținând unei ontologii formale sau materiale. Desigur, s-ar putea obiecta că aici este vorba despre un abuz de raporturi, datorat unei neînțelegeri a ierarhiilor logice și ontologice în funcțiune ("autorizate"); în fond, ființarea căreia i se revelează ființa Celuilalt în propria-i ființă nu are nevoie de un intermediar în relația sa cu ființa însăși sau cu sine, atâta vreme cât Celălalt este timporizat ca survenire a viitorului "meu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termeni de "obiectivitate") limitată, recunoscând de fapt, uneori chiar explicit, valabilitatea "locală" a adevărului; desigur, și a celorlalte "valori" (bine, frumos etc.), în numele acestora căpătând semnificație însăși cunoașterea care trece drept ideologie. Matricea ideologiilor, structura lor generativă, are, sub aspect ontologic, semnificația unor relații stabile între faptele umane pe baza unor factori primari, care pot fi ei înșiși de natura ideologiei; doar că noi avem deja o indicație în privința naturii posibile a acestor fundamente: judicativul constitutiv, prin anumite elemente ale sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat de a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă însăși aplicația "finală" a judicativului constitutiv, ipostaza
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă însăși aplicația "finală" a judicativului constitutiv, ipostaza funcțională desăvârșită a dictaturii judicativului. Istoria ei începe atunci când cel desemnat ca fiind cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
compatibilă cu discursul de tip ideologic, fie acesta de nuanță culturală, sau cultural-postmodernă etc. Dacă s-ar produce accidental un acord între ideologie și tăcere, atunci ideologia ar deveni act de reflexivitate, obiectul ei ar fi însăși identitatea de sens ontologic (a gândirii cu ființa, mai bine spus, a ființei unei comunități cu gândirea asupra acestei ființe, condiția sa fiind, acum, aceea filosofică). În felul acesta, ideologia s-ar delegitima sau chiar desființa pe sine: operațiile de timporizare secundă ar fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe lângă acela de substrat, și pe aceea de fel-de-a-fi-"așa", propriu predicatului care, pe lângă sensul de general, l-a preluat și pe acela de universal. De asemenea, spuneam atunci că părtinirea, ca fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de general, l-a preluat și pe acela de universal. De asemenea, spuneam atunci că părtinirea, ca fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura formei ideologie devin posibile tocmai prin prezentuirea timpului din a doua timporizare, adică printr-o (aparentă) scoatere din scenă a chemării trecutului și survenirii viitorului, ca ecstaze temporale. În al patrulea rând, trebuie arătat că trecerea de la logic la ontologic nu este suficientă bineînțeles, în orizontul de operare a reducției judicative pentru ca dictatura judicativului să ajungă la ipostaza sa desăvârșită, ideologia; este necesar, în această privință, și saltul de la ontologic la pragmatic. 5.2.1. Structura "formei" ideologie Faptul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al patrulea rând, trebuie arătat că trecerea de la logic la ontologic nu este suficientă bineînțeles, în orizontul de operare a reducției judicative pentru ca dictatura judicativului să ajungă la ipostaza sa desăvârșită, ideologia; este necesar, în această privință, și saltul de la ontologic la pragmatic. 5.2.1. Structura "formei" ideologie Faptul că este vorba despre o "formă" nu reprezintă o problemă, atâta vreme cât ne aflăm sub autoritatea judicativului constitutiv, pentru că acesta are, înainte de toate, un caracter formal. Dar aici este vorba și despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități", al unei eficiențe, al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei părți, poate fi numită structură. Orice structură este o mulțime ordonată de elemente, unul dintre ele având "privilegiul" de a lucra în numele întregului. Se întâmplă astfel și într-o structură logică cum deja s-a arătat sau într-una ontologică, socială etc. Condiționarea reciprocă dintre părtinire și ordonare constituie încă un semn al simultaneității lor, adică al timporizării lor concordante și simultane, prin același eveniment (temporal). Dar simultaneitatea a făcut cu putință sensul de structură și, dacă suntem consecvenți, atunci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a căpăta îndreptățire "semantică". Argumentul principal, dar "formal", al acestei idei este următorul: întrucât elementele judecății cele două aspecte, formal și alethic, împreună cu elementele lor, subiectul și predicatul, respectiv verbul și timpul trebuie ele însele să fie ordonate, funcțional și ontologic, apoi autorizate, înseamnă că părtinirea, ordonarea și autorizarea trebuie să fie, cumva, înainte sau măcar concomitente cu survenirea tuturor acestor elemente. Actele celei de-a doua timporizări, așadar, trebuie să fie cel puțin simultane cu elementele judecății, adică să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate măsura cu timpul; dar spațiul scos din semantica sa judicativă și "recondiționat" după rosturile unui tărâm "nou", ale cărui "rațiuni" ne sunt încă neclare, chiar dacă ne-am apropiat destul de mult de limitele dictaturii judicativului. 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic Cum știm, timporizarea are rosturi logice și ontologice. Ceea ce înseamnă că, dincolo de preeminența uneia dintre cele două timporizări, amândouă au astfel de rosturi: logice și ontologice. Actele dependente de cea de-a două timporizare, acte fiind și nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă și "recondiționat" după rosturile unui tărâm "nou", ale cărui "rațiuni" ne sunt încă neclare, chiar dacă ne-am apropiat destul de mult de limitele dictaturii judicativului. 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic Cum știm, timporizarea are rosturi logice și ontologice. Ceea ce înseamnă că, dincolo de preeminența uneia dintre cele două timporizări, amândouă au astfel de rosturi: logice și ontologice. Actele dependente de cea de-a două timporizare, acte fiind și nu ființări sau constituiri obiectuale, cum apar elementele judecății, mai întâi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apropiat destul de mult de limitele dictaturii judicativului. 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic Cum știm, timporizarea are rosturi logice și ontologice. Ceea ce înseamnă că, dincolo de preeminența uneia dintre cele două timporizări, amândouă au astfel de rosturi: logice și ontologice. Actele dependente de cea de-a două timporizare, acte fiind și nu ființări sau constituiri obiectuale, cum apar elementele judecății, mai întâi, apoi alte elemente ale judicativului, nu pot fi limitate la aceste două rânduri de rosturi. De fapt, sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]