4,332 matches
-
de la Trigorin, pe care îl consideră un uzurpator ; în mod asemănător, Hamlet încearcă să o recâștige pe regina Gertrude de la unchiul său, Claudius. Noaptea premierei a fost un eșec total. Interpreta Ninei, Vera Komissarzhevskaya a fost atât de intimidată de ostilitatea publicului încât și-a pierdut vocea. Cehov a părăsit publicul și a stat ultimele două acte în spatele scenei. Când susținătorii i-au scris ulterior înștiințându-l că piesa a devenit un succes, a presupus că aceștia încercau doar să fie
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
controlul francez asupra Peninsulei italice. După înfrângerea lui Napoleon din 1814, Murat a ajuns la o înțelegere cu Austria și i-a fost permis să păstreze tronul Neapolelui, în ciuda protestelor lui Ferdinand și ale susținătorilor săi. Cu toate acestea, din cauza ostilității celorlalte puteri, în special a Marii Britanii, îndreptate asupra sa, și dependent de sprijinul nesigur al Austriei, poziția lui Murat a devenit din ce în ce mai nesigură. De aceea, atunci când Napoleon s-a întors în Franța pentru a declanșa cele o sută de zile
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
nigeriană, împreună cu cele două brigăzi est-africane și unele unități sud-africane au format Divizia a 11-a africană. Soldații din Ghana au format Divizia a 12-a africană. În Somalia Britanică, Chater comanda corpul de soldați călare pe cămile. La izbucnirea ostilităților, corpul avea efective de 1.475 luptători. În cadrul acestui corp erau încadrat și un batalion din Rhodesia de Nord. Un aspect important al campaniei aliate de eliberare a Etiopiei a fost participarea forțelor neregulate etiopiene, numite de britanici "arbegnoch". Wavell
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Est în acel moment. Italienii dispuneau de bombardiere Savoia-Marchetti SM.79 și Savoia-Marchetti SM.81 și de avioane de vânătoare Fiat CR-42. În plus, aeroporturile de pe care operau avioanele italiene erau mai bune decât cele folosite de britanici. La începerea ostilităților, piloții italieni erau relativ mai bine instruiți și erau mai încrezători în capacitățile lor de luptă. În schimb, forțele aeriene italiene din Africa de Est erau rupți de bazele de aprovizionare din țară și duceau lipsă de combustibil, muniție, piese
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Ababa. Luptele din Africa răsăriteană au încetat în mod oficial pe 9 septembrie 1943, ziua în care guvernul italian a semnat armistițiul cu Aliații, dar, chiar și după această dată, diferiți soldați italieni, care nu erau la curent cu încetarea ostilităților, au continuat luptele de gherilă până în octombrie 1943.
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
în principal din cauza aplicării noului serviciu militar al recrutării în masă. Războaiele revoluționare franceze sunt de obicei împărțite între Prima Coaliție (1792-1797) și A Doua Coaliție (1798-1801), deși Franța a fost în război continuu din 1793 și până în 1802. Încetarea ostilităților s-a făcut pe baza Tratatului de la Amiens (1802). Pentru evenimente militare ulterioare, vedeți și Războaiele napoleoniene. Împreună, ambele conflicte au constituit ceea ce este uneori numit „Marele război francez”. "„Revoluția franceză avea să schimbe politica statală a Europei, să stopeze
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
imperiul român, regatul vandal ( 439-534 ), care își întemeiază capitala pentru o perioadă de timp la Saldae, oferă posibilitatea creării unor principate berbere independente. Bizantinii, sub Iustinian, au reușit să recâștige controlul unei părți din Africa de Nord. Cu toate acestea ei trezesc ostilitatea berberilor, denumiți mauri, și puterea lor rămâne fragilă. . În 647, călăreții arabi și musulmani iau parte la primele incursiuni în Ifriqiya . La vest , în munții care înconjoară Saldae ( Bejaia ), opoziția pe care o întâmpină este foarte puternică astfel încât denumesc zona
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
diviziile Molitor și Boudet ale corpului său, cu una din diviziile lui Oudinot și cu brigada de cavalerie ușoară a lui Marulaz. Austriecii observă imensa disproporție de forțe și se retrag rapid, evacuând orașul și abandonând un material imens, ultimele ostilități încheindu-se totuși deabia la lăsarea serii.. Pierderile totale ale armatei austriece au fost de aproximativ 10,000 de oameni.
Bătălia de la Landshut (1809) () [Corola-website/Science/314144_a_315473]
-
intrate în spațiul aerian național. Germania declanșase operațiunea "Fall Gelb" și începuse atacul împotriva Olandei, Belgia, Franța și Luxemburgul. Dacă în cazul Franței exista o declarație de război, Țările de Jos nu au primit nicio asemenea declarație mai înainte de începerea ostilităților. În timpul nopții, Luftwaffe violase spațiul aerian olandez. Escadrila de bombardiere"Kampfgeschwader 4" (KG 4) a traversat spațiul aerian olandez și s-a îndreptat spre vest, dându-le impresia apărătorilor că era vorba de o acțiune împotriva Angliei. Odată ajunși deasupra
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
informat despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare. Prin intermediul emisiunii radio au aflat și comandanții germani despre încetarea de către olandezi a ostilităților. Capitularea a presupus ca ambele tabere să înceteze operațiunile militare. Winkelman a acționat în dubla sa calitate de comandant al forțelor terestre și de ministrul cu cel mai mare grad rămas în țară. Aceasta a creat o situație ambiguă. În
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Regatul Unit, alături de coloniile coroanei Imperiului Britanic, în special India Britanică, au declarat război Germaniei Naziste în 1939 după invadarea Poloniei. Ostilitățile britanicilor cu Imperiul Japonez au izbucnit în 1941 după ce niponii au atacat coloniile britanicilor din Asia. Puterile Axei au fost înfrânte de Aliați în 1945. Deși Regatul Unit și-a sporit cheltuielile militare în perioada dintre cele două războaie mondiale
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
soldații Aramtei Teritoriale. Până în cele din urmă, Forța Expediționară Britanică a ajuns să fie formată din Corpurile de armată 1, 2 și 3 cu aproximativ 200.000 de soldați. RAF a trimis de asemenea forțe importante în Franța la începutul ostilităților. Britanicii au trimis în Franța escadrile de avioane de recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată și nu ar fi putut ajunge deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Dinastiei a XV-a, ajungând să aibă ziduri de protecție solide. La sfârșitul celei de-a doua Perioade Intermediare, odată cu creșterea puterii Dinastiei thebane (indigene), hiksoșii sunt alungați treptat spre nord în urma unei perioade de cca. 30 de ani de ostilități, cu conflicte întrerupte de armistiții (cca 1580-1550 î.Hr.). Asaltul asupra capitalei are loc în perioada ultimilor faraoni ai Dinastiei a XVII-a, Seqenenre Tao al II-lea și fiul său Kamose, cărora li se opunea Apophis, faraon din Dinastia a
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
austriece. Suveranii înșiși, depășiți de evenimente, sînt luați de vîrtej. În ciuda prudenței sale deosebite, Carol Albert se lasă influențat de opinia publică piemonteză și de publicistul Cavour, care, în ziarul său, Rissorgimento, cere "război, război fără întîrziere". Regele Piemontului începe ostilitățile împotriva Ausțriei, iar trupele sale intră în Lombardia. Aici li se alătură armata pontificală, al cărei șef, generalul Durando, nu se mai supune ordinelor lui Pius al IX-lea care dorea să evite războiul. Pînă și regele Neapolelui, Ferdinand al
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
cererea că toate documentele oficiale chineze să fie scrise în limba engleză și condiția de acordare a unui acces nelimitat al navelor de război britanice la toate râurile navigabile din Chină. Ratificarea tratatului în anul următor a dus la reluarea ostilităților și în 1860, cu forțele anglo-franceze mărșăluind spre Beijing, împăratul și curtea să fug din capitală la Cabană Imperiala de Vânătoare de la Rehe. Odată ajunse în Beijing, forțele anglo-franceze jefuiesc (Vechiul) Palat de Vară, și într-un act de răzbunare
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dar și-a menținut postul doar pentru scurtă vreme. În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, Kolceak-Pașa a fost comandantul-șef al forțelor armate otomane pe frontul din Moldova. Luptele principale au avut însă loc în Crimeea. În anul 1738, când centrul ostilităților s-a mutat pe râul Bug, comanda armatei otomane a fost preluată de Veli-Pașa, Colceag păstrându-și funcția de comandant al Cetății Hotin. După înfrângerea armatei otomane în bătălia de la Stăuceni (azi în Ucraina), la vest de Hotin, de către generalul
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
Datorită faptului că proclamarea republicii irlandeze s-a făcut mai înainte de emiterea Declarației de la Londra, care reglementa cazul Indiei, Irlanda nu a putut rămâne în cadrul organizație. Africa de Sud nu a putut rămâne membru al Commonwealthului după proclamarea republicii din 1961 datorită ostilității unora dintre membri, în mod special cei din Africa și Asia, dar și din partea Canadei, care se opuneau cu putere politicii de apartheid. Guvernul sud-african și-a retras cererea de rămânere în cadrul organizației ca republică în momentul în care a
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
de cinci zile, regina și Ducele și-au protejat nepoții de interesul presei și i-au ținut la Balmoral unde puteau suferi în intimitate. Izolarea familiei regale a provocat consternare publică, însă starea de spirit publică s-a transformat de la ostilitate la respect după emisiunea făcută în direct de regină la 5 septembrie. De-a lungul următorilor ani, Mohammed Al-Fayed al cărui fiu Dodi Fayed a murit împreună cu Diana în accident, a susținut că Prințul Filip a ordonat moartea Dianei și
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
fost niște tratate bilaterale care stabileau statutul țărilor române în cadrul Imperiului Otoman. Principatele își păstrau autonomia internă și o anumită libertate în relațiile internaționale, fiind însă obligate să plătească în mod regulat tributul, să se abțină de la orice act de ostilitate față de Imperiul otoman și, în general, să se integreze în politica externă a Porții. Deși documentele originale nu mai erau disponibile, ele au fost „reconstituite” și prezentate de delegații Țării Românești și Moldovei la tratatele de pace între Rusia și
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
Viena și Berlin, iar mai târziu, după ce, ca sionist entuziast, s-a stabilit în Palestina, a predat la Seminarul pedagogic din Ierusalim. În 1914 fiind în vacanță la Viena, a fost prins acolo de izbucnirea Primului război mondial. În cursul ostilităților, toate manuscrisele sale lăsate la Przemysl au fost distruse in timpul ocupării orașului de către soldații ruși. În timpul războiului a rămas în Austria, unde în 1917 a fost ales să reprezinte pe evreii din capitala Imperiului, în consiliul vestic al evreilor
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
măsură să judece situația, prefera aliați de nădejde, nu conducători slabi la cheremul unor răzvrătiți. De aceea, l-a recunoscut pe puternicul Saladin suveran al Siriei, Yemenului, Egiptului și, ca să-i provoace ambiția, și sultan al Palestinei. Așa au început ostilitățile dintre Saladin și cruciați în vara anului 1177. O intervenție militară în regatul Ierusalimului nici nu era grea. După moartea lui Amaury I, tronul fusese ocupat de fiul acestuia, Balduin al IV-lea (1174-1185), un copil de 13 ani atins
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
III-lea, cu atât mai mult cu cât Guy de Lusignan reușise în 1186 să se încoroneze rege si era de așteptat că el nu va continua politica regentului. Așadar, Saladin, sigur de forța și capacitatea sa militară, a deschis ostilitățile, ca totdeauna surprinzându-și adversarul prin bruschețea atacului. Cu o oaste numeroasă egipteană, el a pătruns pe teritoriul cruciaților, fără a le da timp să se dezmeticească, a înaintat, fără să întâmpine prea multă rezistență, până la lacul Tiberiada și aici
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
frații săi, urzeau un complot împotriva bătrânului rege Filip, pentru care convenția tatălui însemnase prilej de noi necazuri, profită de certurile de familie și declară război Angliei în 1186. Proclamarea cruciadei în 1187 îi găsea pe cei doi regi în mijlocul ostilităților. . O expediție în Siria la amploarea la care fusese proiectată nu se putea face fără participarea lor, de aceea, străduințele papei s-au îndreptat spre a-i împăca. În 1189, Filip al II-lea August și Henric al II-lea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
era înclinat mai mult spre aventură decât spre politică. Un vânt neprielnic a împins corăbiile celor doi regi pe coasta Siciliei, unde, de vreme ce ajunseseră, și-au propus să petreacă iarna la Messina. Șederea s-a prelungit șase luni, din pricina unor ostilități noi care s-au ivit între Richard și Filip, ele fiind provocate, printre altele, de dorința subită a regelui Angliei de a se căsători. Uitase de făgăduiala de a lua de soție pe Alice, sora regelui Franței, alegerea sa oprindu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]