8,628 matches
-
surâsu-ți vinovat...(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXXII. APOCALIPSĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă-n veci ne-o devora... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne-a înghețat privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer.Exonerați de veștede poveri,Perpetuăm cu-același pașnic vaier,Un anotimp de groază și dureri.Ne-ncătușează demonii din minte:Mânia, ura, răutatea-n van.Of, dacă-am ști
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
A l'aise Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
din oameni, Cuvantul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Si bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om-un fir de iarbă, De nu are norocul, dalb și plămădit, Să-și crească pâinea, să fie împlinit?.. Și baștina devine un simplu drum, De unde am plecat
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astrul luminii coboară sfios Palid, obosit cu raze adormite, Mângâie câmpul c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează, la plecare. Foto: La arat, Stefan Dimitrescu (1886 - 1933) Citește mai mult Tărâna-i pântecele-n careCel bob de viață, în mirare,Așteaptă rând să crească mare,Cu darul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
poartă,Precum simbolurile-n hartă,Trecutul cel scobit cu daltăDe-un biet prezent, oprit la haltă.Tărâna e copaia-n care-ncapeUscatul trupului răs-stors de apeCând tot departele ne e aproape,Când azi, pe mâine-o să-l îngroape.Deci nu pășiți cu tălpi murdarePeste țărâna hrănitoare,Și nu huliți groparul careNe-nțărânează, la plecare.Foto: La arat, Stefan Dimitrescu (1886 - 1933)... III. RONDEL, DE FLORII, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017. E larmă, în surdină, de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
care într-o dimineață s-a trezit cu dureri foarte mari de burtă. În cele din urmă a ajuns la urgență, unde medicii au diagnosticat-o cu sarcină extrauterină. În timpul operației, pentru că s-au produs mai multe complicații, Amanda a pășit pe tărâmul celor drepți. Dar a avut noroc pentru că experiența ei s-a terminat prin revenirea la viață și astfel în ziua de astăzi Amanda are posibilitatea să-și expună experiența în mod public. „Muream, dar eram conștientă de tot
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
și m-a implorat să merg cu ea. Am urmat-o, iar ea tot privea în urmă și mă grăbea. Am ajuns la o poartă. M-am oprit și voiam să mă întorc în tunel, dar Ruby a insistat să pășesc dincolo de poartă. Am făcut-o, iar ea a trântit poarta. A fost momentul în care mi-am simțit trupul zguduit și sigur a fost momentul în care medicii mi-au repornit inima. Apoi nu îmi mai amintesc nimic, până când m-
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
iubirii. Simt însă că mă iubești dar singur construiești bariere în spatele lor adăpostindu-te. De ce îți este teamă? de o simplă mărturisire a frumoasei trăiri? sau de fantomele trecutului? Dragul meu drag, nu te grăbi! CU CE AM GREȘIT? am pășit tiptil în camera sufletului tău și aici am întâlnit oglinzi în care trecutul se multiplică, se deformează, se metamorfozează. Speriată am alergat să te privesc în ochi să te întreb: de ce? de ce îmi oferi jocul între alb și negru? de ce
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
neoromantice rezultate din sublimarea cultă a unui expresionism profund, neliniștitor pentru conștiință.Poetul cântă, de altfel, precum expresioniștii visele, ochiul din frunte, care nu este alceva decât cel interior, pregătit pentru orice iluzie, evocă prin elegii visele creditoare sau primăvara:” Pășeam cântând șoptit în prag de dimineață/ și nu știau decât notele mele/ că viselor, ca la prieteni vechi de-o viață,/ le datorăm un cer și șapte stele. “( volumul Elegii și nostalgii- Elegia viselor creditoare), sau “De-atunci nu îmi
VIBRAȚIA NEOROMANTISMULUI ÎN POEZIA LUI FLORIN T.ROMAN, CRONICĂ DE AL [Corola-blog/BlogPost/381474_a_382803]
-
în rame de aur, Sentimentele Au oprit timpul. Ce frumos... Am uitat să mai plec. GÂNDURI Înfloresc în fiecare clipă în interiorul meu albastru gânduri roșii, galbene și violet. Curând voi culege roadele lor, în coșurile verzi ale credinței. ARĂMIU Desculța pășesc Prin pădurea arămie a vieții. Fiecare copac este un profund sentiment sau o dulce-amintire. Păsările-gânduri zboară spre cerul albastru al ființei tale. RECEPTARE Scrisorile-gânduri albe, au fost aduse de postașul iluziilor și așezate cu grijă, în cutia verde a speranței
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
Toate Articolele Autorului SĂ MĂ NASC OM Pe melodia apei mă legăn eu în gând Și pe memoria stelei mă leg de-al meu pământ Și-n îngerii ce cad adesea pentru noi, Mi-am regăsit putința de-a nu păși ‘napoi Am învățat lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles-o, cum calea fericirii Zidește dintr-un lut mântuitor de viață, Ce nu se prăbușește, din care se învață..., Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată, Făptura-mi
SĂ MĂ NASC OM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381490_a_382819]
-
A l'aise Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
din oameni, Cuvântul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Și bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Și vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om-un fir de iarbă, De nu are norocul, dalb și plămădit, Să-și crească pâinea, să fie împlinit?.. Și baștina devine un simplu drum, De unde am plecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
din oameni,Cuvantul, care biruie dușmanii,Averea lor de spirit, preoțeasca,Si bunătatea, cunună stramoșească.M-or chinui, poate, păreri de rău,Că am plecat, demult, din satul meu,Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă,Cum poate fi un om-un fir de iarbă,De nu are norocul, dalb și plămădit,Să-și crească pâinea, să fie împlinit?.. Și baștina devine un simplu drum,De unde am plecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂȘIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂȘIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Referință Bibliografică: Pășim în
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Referință Bibliografică: Pășim în toamnă ca-n genune / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2020, Anul VI, 12 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
repere lirice într-o oglindă (in)fidelă a vieții, a timpului. Dorință și dăruire totală: „Și te iubesc flămând, cu disperare,/ Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, / De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, / Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne.” (Smaralde întunecate), „Tu mă-ndulcești cu rouă și nectar / Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar / Sclavul iubirii tale absolute.”(Capitulare) Dovadă a faptului că acela care iubește are gust
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
răspuns Și dă-ne liniște-mpăcare, Tu știi ce-n suflet este-ascuns. Reînoiești în fiecare primăvară, Promisiunea de a Învia, Dacă scăpăm de rea povară, Păcatul, din inima grea. Lumină dă-ne Tu din ceruri, Puterea de a nu greși, Pășește lângă noi prin geruri, Cu gândul de-a ne mântui. Citește mai mult Sub crucea-nsângeratăAn de an,Plângem o zi sub crucea-nsângeratăși iar Te răstignim ca altădat,Prin viața noastră ne-nțeleaptă,Pătată, plină de păcat.Tu plângi din ceruri
ADRIANA TOMONI [Corola-blog/BlogPost/381550_a_382879]
-
găsi răspunsși dă-ne liniște-mpăcare,Tu știi ce-n suflet este-ascuns.Reînoiești în fiecare primăvară,Promisiunea de a Învia,Dacă scăpăm de rea povară,Păcatul, din inima grea.Lumină dă-ne Tu din ceruri,Puterea de a nu greși,Pășește lângă noi prin geruri,Cu gândul de-a ne mântui....
ADRIANA TOMONI [Corola-blog/BlogPost/381550_a_382879]
-
îmbrăcați în costume populare, fetițe cu tricolor împletit în codițe, bătrâne uitate de vreme, înghesuindu-se a cânta pricesne cu vocea lor egalând rezonanța oricărui clopot, în fața unui sobor de preoți care își cunosc prea bine menirea și reușesc să pășească chiar și mai departe de ea, din credință și până în miezul sufletului și timpului istoric al poporului român. Slujba închinată zilei nașterii Preacuratei Maicii Domnului, demnă de a trezi pe obrajii fiecărui credincios prezent la Mănăstirea din Sărmașu lacrimi, fie
LECŢIA DE SMERENIE, CINSTIRE ŞI DEMNITATEE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381548_a_382877]
-
gust are însă contactul direct cu locurile care au servit dacilor liberi ca așezăminte sau pentru diferite ritualuri. Cei care au vizitat Sarmisegetusa, probabil, îmi vor da dreptate. Vă invit, însă, pe cei care nu au făcut-o deja, să pășiți în Împărăția lui Zamolxe - Peștera Polovragi. Nu prea departe de Horezu, se află Masivul Căpățânii, despărțit de Masivul Parâng prin Cheile Oltețului. Pereții stâncoși, abrupți și încremeniți peste ani în forme care cer admirație, respect și supunere, încep imediat de lângă
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]