4,208 matches
-
blond i se unduia dintr-o parte în cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei venea Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta la fel de dezorganizată și de răvășită ca întotdeauna. Părul roșu-morcoveață îi stătea ciufulit în toate părțile. —Bună, fetelor, a susurat Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
definitiv. Ultimul cuvânt a părut să aterizeze pe podea cu un zgomot profund, generat de căderea accelerată de greutatea fricii. —Trebuie să fii foarte sigură, altfel te poți trezi alături de cineva cu care nu ai nimic în comun... așa cum am pățit eu, a adăugat el ca o concluzie mult prea târzie. — Dar aveți copii împreună. Da. Suntem italieni, a spus el cu un zâmbet care părea menit să țină loc de orice altă explicație. Tu îți dorești copii? Asta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Se întâmplase ceva cu David. Dar nu vă faceți griji, a continuat vocea. Fiul dumneavoastră este în regulă. —Fiul meu? Fiona a auzit fâșâitul unor hârtii. — Da, Jake Bartholomew. E fiul dumneavoastră, nu-i așa? —Fiul meu vitreg. Ce-a pățit? Nu vreau să intru în detalii la telefon. Cred că ar fi mai bine dacă ați veni aici și-atunci am să vă explic totul. E de-ajuns, cred, dacă vă anunț c-a trebuit să-i facem spălături stomacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu, nu? Puștiul s-a uitat implorator către Fiona, dar David i-a luat-o înainte. — Nu fii prostuț! Sigur că nu s-a întâmplat nimic rău. Trebuie doar să discutăm niște lucruri, dar asta e tot. Fiona a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plece de-acolo imediat. Cu coada ochiului, Julia l-a văzut pe Mario, stilistul, care înainta către ea cu o expresie îngrijorată pe față. —Julia! Julia! a strigat el de la câțiva pași depărtare. Trebuie să te spălăm acum, altfel o pățim cu toții. Numai Dumnezeu știe cât ți s-a ars deja părul. Mario a ajuns lângă Julia și-a luat-o de braț, încercând s-o tragă către chiuvetele din spatele salonului. Numai că Julia l-a plesnit peste mână. Nu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o simplă problemă de semantică. Dacă poveștile sunt importante, trebuie să fie bine ticluite. Dacă nu sunt așa, n-au cum să fie importante. Și viceversa. Tăcu. Vultur-în-Zbor pierduse firul argumentației încă de pe la început. Bănuia că și Irina cu Elfrida pățiseră la fel. Ridică privirea și-i văzu în pragul ușii pe Cerkasov și Moonshy. înfățișarea lui Moonshy îl surprinse. Arăta cu totul altfel decât vocea sa: era bărbos, îndesat și de statură medie. — Domnul Moonshy a venit să-și prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din lume, a spus cu amărăciune femeia. Așa că ai putea foarte bine să faci dragoste cu mine acum, pe loc. — Doar nu vorbești serios, a zis el. — Fă dragoste cu mine, lua-te-ar dracu’! a spus ea. Dar a pățit-o iar: în brațele lui, plină de dorință față de el, Elfrida s-a blocat. — îmi pare rău, a zis ea. Se pare că trupul e slab. — Sau puternic, a replicat încet Vultur-în-Zbor. Contele Aleksandr Cerkasov, contesa Irina Cerkasova, Alexei Cerkasov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă, era Butch Cassidy la televizor. Kate, Îți amintești sfârșitul, când Sundance și Butch sunt asediați de armata mexicană care-i așteaptă afară? Știu că nu fac bine, dar Își descarcă pistoalele oricum. Pentru o clipă, am crezut că am pățit-o. Jack Să nu uit Copii, castel săltăreț, jeleu În formă de iepure, soț. Să uit Pe tine, pe tine, pe tine. 18tc "18" Tribunalul Maternitățiitc "Tribunalul Maternității" De câte ori se prezenta În fața Tribunalului Maternității, femeia nu părea niciodată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cadouri și am reușit să-l scot pe hol, dar pe când eu mă luptam să deschid ușa din față, el și-a Înșirat gustarea de la petrecere pe traversa din hol. Apoi a apărut mama lui, care a țipat: „Ce-a pățit puiul meu, Joshie?“ Am reușit să-mi Înghit replica evidentă: s-a Întâmplat că puiul tău, Joshie, tocmai a compromis un kelim din Uzbekistan În valoare de 500 £. Dacă ar fi fost vorba de conținutul stomacal al copilului meu, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din apă cu părul ud, cu fața congestionată și cu ochii umflați, o adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îhî! Acu’ am Înțeles! Merg! Eu am crezut că-mi vor face ce-ai să-i faci mata lu mama-Maria dacă nu-mi dă de mâncare și n-are grijă să fiu curat!, spuse liniștit și bucuros că nu va păți ca Maria pe care Victor o amenințase Încă de la venirea sa: Să fii atentă că moartea-i cât capra pe tine! Ochii și copilul! Dacă te prind că nu-i dai de mâncare sau nu-l porți curat...te spânzur
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și de ce miracolul a fost Înlocuit cu pierderea stării de grație, Întrebându-se În gând „ce a fost asta și ce va urma!”, fata a rostit Împăciuitoare: Hai, lasă, nu-i nimica, Îmi Închipuiam eu că nu știi, am mai pățit de câteva ori! Inteligentule te coci tare greu! Nu trebuie să-mi pun mintea cu tine să te-nvăț, aici Îi mai greu ca la Botanică, nu?! Valerică nu putea Înțelege nici În ruptul capului ce nu poate Învăța, conchise
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu de braț să nu cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai poate aștepta pînă atunci? — Nu. Trebuie să vii acum. (Făcu o pauză și acoperi receptorul, vorbind cu cineva de lîngă ea, apoi reveni la mine.) Frank și inspectorul Cabrera sînt aici. Vor să te vadă. — Frank? Ce e? A pățit ceva? — Nu. Dar vor neapărat să te vadă. E În legătură cu incendiul de la casa Hollinger. SÎntem În garajul de la subsolul clubului. Te așteptăm acolo. Și, Charles... — Ce-i? Nu spune nimănui că vii Încoace. Și adu și cheile alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rug în pădure" am zis. "Dar nu în pădure, Galilei, mi-a replicat ea. Privește în tine. De fapt, asta e ce te chinuie. Duci cu tine, în sufletul tău, o rană care nu se cicatrizează." IV ― Și cam asta pățesc în fiecare noapte. Dar, în fiecare dimineață, sunt recunoscător că exist. Chiar bătrân, cum sunt, cu ochii slăbiți, îmi place să văd cum se luminează cerul dimineața și cum strălucește roua pe chiparoși când răsare soarele. E ceva sfâșietor de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o grădină frumoasă, mi s-a urât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prietenia celorlalți. Se întețise ramazanul. Nu mai era chip să se miște nici unul. Morți au șezut, nemîncati, nebăuți. O zi, două, a mers. Pe urmă a început să-i scurme și mai rău foamea. Vai de mama lor ce-au pățit! Era și-un frig de nu te mai sculai. Nicu-Piele privea cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi, Ciupitul a avut un vis grozav. Era într-un leșin lung
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbească la ziuă meșterilor și să le spună pentru ce se adună fondurile balului, cum făcea în fiecare an. Avea acasă, cu a Iui, doi copii mari, dați la liceu, să învețe, și nu i se întîmplase niciodată ce-a pățit în noaptea aia. Bozoncea îl mirosise. I-a șoptit Didinei: - Ăsta e, ai grijă de el... Pungașii mestecau stingheriți și Sandu îl îmboldea pe sub masă pe ăl bătrin: - Nu așa, Gheorghe, că-mi vine jitia când te văd, parcă ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-ale lor: - Păi să-ți spun eu, domnu Aristică, zicea nea Fane, ce-am pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau amândoi. N-ar mai fi plecat. - Încă o sticlă de lampă și ne ducem, se ruga nea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești dacă mai vii singură pe aici? Veta clipi nedumerită: - Adică ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești dacă mai vii singură pe aici? Veta clipi nedumerită: - Adică ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-ar face nimic, sânt sigură. - De... Ochii ei se aprinseră mânioși. - A, de ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vă pricepeți? Puneți căciula pe-o ureche și vă vedeți de treaba voastră, dar ia să stați ca noi lângă copii, ați ști și ce-are-n cap, și ce-are-n suflet. Nu mai doarme Veta noastră de când cu studintu ăsta și-o să pățim una lată de-o să se ducă vestea! Ce-ar fi să-i zici tu să-și ia ce-i al lui și să plece unde-o vedea cu ochii, să ne lase în sărăcia noastră? Tramvaistul s-a mai gândit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]